Care deficit? Care democraţie?

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Mîrșava intenție bună a statului jpeg

Ştiţi ce este acela deficit de democraţie… Este boala aia pe care o acuză toată lumea cînd vorbeşte despre procesul decizional de la Bruxelles. Altfel spus, cam tot ceea ce este important acolo este decis în spatele unor solide uşi închise, departe de ochii publicului, în deplină discreţie, astfel încît publicul (sau electoratul, sau contribuabilii, dumneavoastră decideţi) află ultimul despre ce este vorba. Cînd cu Tratatul de la Lisabona, zice-se că s-a încheiat cu deficitu’. Cică Parlamentul (singura dintre instituţiile europene a cărei componenţă este aleasă prin vot direct) ar fi obţinut dreptul de codecizie, pe acelaşi nivel cu Consiliul şi Comisia, precum şi (supremă surpriză) prerogativa de a decide cine va fi preşedintele Comisiei, la propunerea Consiliului. Prima oară, acest mecanism ar fi trebuit să intre în funcţiune în acest an, după alegerile care tocmai se încheiară.

Parlamentul şi-a făcut datoria: a anunţat cele trei candidaturi (de luat în seamă) pentru şefia Comisiei, grupate pe mari familii politice. Am avut parte de dezbateri electorale între cei anunţaţi. Au fost discuţii interesante, marile teme au fost dezbătute alert, polemic, elegant. Trecură şi alegerile, pasarăm şi momentul bocetelor transcontinentale legate de victoriile extremei drepte prin Olanda, Franţa şi Marea Britanie. Veni clipa Marei Hotărîri. Adică a nominalizării candidatului la preşedinţia Comisiei, în deplin acord între Parlament şi Consiliu. Începu balamucul.

Rezultatele electorale indică mai multe: în primul rînd, nici Juncker (de la populari), nici Schulz (de la socialişti) nu au majoritatea necesară. Aşadar, cele două mari familii politice ar trebui să negocieze şi să ajungă la un acord. „Marginalii“ – adică extremiştii antieuropeni sau cei cu prea puţine voturi (cum ar fi ecologiştii) – nu sînt băgaţi în seamă prea tare. Rămîne de decis între un fost librar neamţ, afiliat politic stîngii, cu o mare experienţă politică bruxelleză, şi un fost prim-ministru al Luxemburgului, cu o experienţă politică similară (fost şef al Eurogrupului), bun prieten (altminteri) cu primul. Ambii au imagine publică bună, sînt relativ bine cunoscuţi în Europa, se bazează pe cîte o platformă ideologică bine conturată.  

Vă zic, e jale: şefii de stat şi de guvern (Consiliul, carevasăzică) nu cad la înţelegere. Socialistul Schulz ar avea mai puţine voturi decît popularul Juncker. Carevasăzică, luxemburghezul ar fi mai democratic-potrivit. Nici vorbă. În ciuda rezultatelor electorale obţinute, Germania şi Marea Britanie au făcut un (surprinzător) front comun împotriva celui care a obţinut mai multe voturi. E drept, motivele sînt totalmente diferite. Angela Merkel pare incapabilă să uite faptul că domnul Juncker a colaborat în termeni foarte buni cu predecesorul său, Schröder, pe vremea cînd dînsa era în opoziţie. În plus, domnia sa conduce o coaliţie în care parteneri de drept sînt şi social-democraţii nemţi care îl susţin pe Schulz. David Cameron are un cu totul alt motiv pentru a se opune: el, ca britanic, nu poate vota un candidat care, inevitabil, după ce a fost şef la Eurogrup, este în favoarea integrării avansate a ţărilor membre, inclusiv în plan monetar. Ce poate fi mai odios pentru un britanic, mai ales în condiţiile în care UKIP (euroscepticii locali) te-a umilit electoral acum mai puţin de o lună?

În schimb, doamna Merkel propune (încă dinaintea alegerilor) un alt nume: Christine Lagarde (de origine franceză, cu experienţă atestată la FMI). O fi un simplu foc de artificii, menit să distragă atenţia opiniei publice, mă gîndesc. Nu de alta, dar detaliul biografic pe care Schulz şi Juncker îl au în comun este relativa notorietate europeană. Cam ca Tony Blair, acum cinci ani, cînd Rompuy i-a fost preferat, pentru Consiliu.

Nu înţelegem decît un lucru: că şefii de stat şi de guvern au o grijă. Să nu cumva să ajungă şef la Comisie cineva care poate însemna ceva pentru opinia publică. Să rămînă ei, doar ei, vedete la şedinţele foto (numite drăgăstos „poze de familie“)… Astfel, deficitul rămîne doar vorbă goală! Cum care? Cel de democraţie, evident…

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.