CAP-ul lovește din nou!

Publicat în Dilema Veche nr. 355 din 2 - 8 decembrie 2010
CAP ul lovește din nou! jpeg

Acum vreo lună, agitaţie mare, la nivel de management superior în TVR. Apăruse un call (cerere) de oferte pentru a coopera la promovarea reformei Politicii Agricole Comune (din engleză-prescurtat ar veni CAP, de la Common Agricultural Policy). Reforma cu pricina o va face domnul Cioloş. Ţara pe care o cunoaşte cel mai bine domnia sa este România (asta, în jargon de Bruxelles, înseamnă că dînsul este român). În plus, TVR-ul socoate că ar fi prilej de fudulie să se lipească de un proiect al Uniunii Europene. Aşadar, am dat năvală în documentaţie, să vedem cum am putea să aplicăm la cele 300.000 de euro, care grant se cheamă, bani de producţie TV, ziceam noi. Şi dă-i şi sapă, sapă şi dă-i. Şi constatăm noi, după îndelungate munci intelectuale (care au durat vreo două zile) că nu e nici un profit să ne introducem în amintita schemă de finanţare deoarece Mărita Comisie Europeană nu recunoaşte drept eligibile cheltuielile tehnice legate de o transmisie TV (studio, echipe de filmare şi post procesare a imaginii – grosul costului). Cum ar veni, ar fi decontat (la un termen vag, peste vreun an şi jumătate), doar 50% din eventualele cheltuieli salariale sau de drepturi de autor. Am săpat şi prin site-urile Comisiei şi am citit că, în afară de o staţie locală din Polonia (parcă), în rest, nici o organizaţie de presă nu a căpătat vreodată numitul grant pentru explicarea politicii agricole comune. Recipienţii ultimilor ani au fost asociaţii de genul „Organizaţia cultivatorilor de conopidă mică şi creaţă din nordul provinciei X“. 

Am lăsat în lehamite grantul deoparte şi am zis că e în interesul publicului românesc să  explicăm (chiar şi pe gratis) ce şi cum cu reforma comisarului Cioloş, cel care cunoaşte România „cel mai bine dintre statele membre“. E de interes public, ne băgăm! De aia sîntem plătiţi regeşte din cea mai mică taxă pe audiovizualul public al întregului spaţiu european (Albania are o taxă mai mare cu 20%). Altfel spus, dacă tot nu am putut transmite în direct (din motive strict financiare) meciul lui Bute, măcar CAP-ul să îl explicăm. Şi am purces la treabă. Colegii de la Viaţa Satului s-au îndreptat, cum era firesc, spre cei loviţi de reforma CAP, varianta Cioloş: marii proprietari de terenuri.  

Scurtă explicaţie: domnul comisar doreşte să îndrepte amintita politică, inclusiv prin a plafona subvenţia directă pe hectar, astfel încît să nu se mai plătească sume de milioane de euro (ca subvenţie la hectar, repet), următorilor: cluburi de golf, aeroporturi, bănci cu terenuri cîştigate prin lichidarea ipotecilor, staţiuni balneare, terenuri de vînătoare ale marilor miliardari europeni sau micilor cultivatori de marijuana din Suedia (nu rîdeţi, am o listă impresionantă de asemenea plăţi făcute, ani la rînd, de Comisia Europeană; sursele sînt, evident, britanice). Personal, ideologic, am o mare problemă cu această abordare. Sînt de acord cu faptul că un teren de golf nu are de ce să ceară subvenţie directă la hectar, dar nu pot agrea încurajarea „fermei de 20 de hectare“ (dominantă în UE) în dauna marilor proprietăţi de zeci de mii de hectare (norma „americană“, adică a celor care domină comerţul cu cereale pe pieţele globale). Pe lîngă argumentul patriotismului comunitar (scuze de expresie), îmi vine şi cel naţional. Păi, Franţa, Italia, Germania sau Marea Britanie greu pot pune laolaltă exploatări agricole de dimensiuni mari. România şi Polonia au cum face asta. De aceea, exact în aceste ţări se loveşte cu o eventuală plafonare a subvenţiei.  Revin. Colegii mei de la Viaţa Satului au decis, în numele interesului public (bineînţeles) să intervieveze doi „moguli agricoli“ loviţi de propusa reformă: Culiţă Tărîţă (judeţul Neamţ) şi Mihai Anghel (din Dolj).  

Mă apropii de limita maximă de semne pentru un articol în această parte a paginii, astfel încît mă grăbesc să vă spun ce voi povesti în ediţia viitoare: Culiţă şi Anghel nu au habar să îşi apere interesele, noi plătim mai mult decît alţi europeni pentru mîncarea cea de toate zilele, Băsescu are dreptate în ceea ce priveşte evaziunea fiscală din agricultură, iar reforma CAP-ului cel păstorit de Dacian Cioloş vizează doar politica unor preţuri mari. Răbdare, mai e doar o săptămînă.  

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.