Căile franceze ale crizei

Michel ROCARD
Publicat în Dilema Veche nr. 337 din 29 iulie - 4 august 2010
Căile franceze ale crizei png

Franţa este în derivă. Potrivit sondajelor de opinie, popularitatea lui Nicolas Sarkozy a scăzut la cel mai mic nivel înregistrat de zeci de ani de către un preşedinte francez. Săptămîna trecută, doi miniştri au demisionat, dar agitaţia parlamentară şi a presei continuă, alimentată de acuzele de „conflict de interese“ împotriva unui ministru suspectat de corupţie în legătură cu strîngerea de fonduri pentru campania prezidenţială a lui Sarkozy. 

Unii miniştri nu se simt însă prea lezaţi de percepţia publică atunci cînd folosesc fonduri publice şi este foarte clar că atmosfera politică a devenit otrăvitoare. Atmosfera din Parlament este execrabilă, iar asta ar putea fi îndeajuns pentru a răsturna Guvernul, votînd o moţiune de cenzură. Dar Constituţia proclamată de Generalul Charles de Gaulle este puternică, iar Sarkozy va rămîne pe poziţii pînă la finele mandatului său, în 2012. De asemenea, în ajutorul preşedintelui francez vin şi slabele şanse electorale ale Partidul Socialist, aflat în opoziţie. Dimensiunile crizei politice din Franţa par a fi disproporţionate în raport cu situaţia reală în care se află ţara. Mai exact, Franţa a fost serios lovită de criza financiară globală şi declinul economic. Cu toate acestea, consecinţele au fost mai puţin dramatice decît în multe alte ţări europene. 

Două dintre cele trei ţări baltice şi Grecia se află într-un mare impas financiar. Cam aceasta este situaţia şi în Portugalia, Spania, Ungaria şi Islanda. Irlanda, Belgia, Italia şi Marea Britanie nu sînt încă la adăpost de pericol, din cauza marilor datorii publice sau a deficitelor de cont curent. Dar Olanda şi Austria şi – într-o mai mică măsură – Germania şi Franţa se situează ceva mai bine. 

Pe termen scurt, situaţia din Germania este mai puţin gravă decît în Franţa. Balanţa comercială e pozitivă, şi per total, datoria publică nu e atît de ridicată ca în alte ţări. În ciuda ratei ridicate a şomajului şi a creşterii economice mici, Germania nu se confruntă cu o ameninţare pe termen scurt la adresa stabilităţii macroeconomice, deşi populaţia ţării este în scădere, iar îmbătrînirea va implica provocări enorme în deceniile ce urmează. 

Situaţia pe termen scurt a Franţei este mai mult decît îngrijorătoare. Deficitul fiscal este mai mare de 6% din PIB, balanţa comercială este negativă, iar datoria publică – deşi mai mică decît în tot restul ţărilor europene, exceptînd Germania şi Olanda – este totuşi 80% din PIB. Franţa are nevoie urgentă de reforme structurale, iar pentru acestea e nevoie de un guvern puternic. Bineînţeles, comportamentul lipsit de etică al oficialilor – aflat la originea actualei crize – este de neacceptat. Dar, în cazul în care creşterea economică ar fi fost mai mare, iar rata şomajului ar fi fost în scădere, aceste scandaluri nu ar fi căpătat proporţii atît de dramatice. 

Doi factori intensifică presiunea pusă pe Sarkozy. În primul rînd, opinia publică este din ce în ce mai conştientă de faptul că e nevoie urgentă de politici simple şi eficiente, mai ales în domeniul pensiilor, al asigurărilor de sănătate, precum şi în organizarea statului. În al doilea rînd, în ultimele decenii, întrebaţi ce îi face pe ei fericiţi, cum îşi văd viitorul personal, dar şi al ţării lor, francezii s-au declarat în proporţie de 10 pînă la 20% mai pesimişti decît alte naţii. Economia de piaţă e mai puţin populară în Franţa nu doar faţă de toate celelalte ţări europene ori SUA, dar şi faţă de ţări precum China sau Rusia! Este viitorul mai bun? Toate ţările emergente răspund pozitiv. Acesta este şi răspunsul majoritar al Statelor Unite şi al Europei. Dar în Franţa, majoritatea spune „nu“. Acest pesimism profund militează contra oricărei dezbateri publice sau reforme şi exagerează importanţa actualei crize politice. 

Din 1930, cînd au fost create primele institute de sondaje în Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa, au fost puse întrebări despre fericire şi despre percepţia viitorului. La început, francezii au dat răspunsuri asemănătoare altor naţiuni. Dar în iunie 1940, cerul s-a prăbuşit peste ei. Această ţară ultra-centralizată şi orgolioasă, unde statul avea o importanţă mai mare ca în alte părţi, iar armata triumfase în atîtea războaie, a fost martora unui colaps total în decurs de doar două săptămîni. Un guvern care nu rezultase din alegeri, capitulînd în faţa lui Hitler, a oferit un viitor limitat, provincial, cu iz de vasalitate. Francezii nu şi-au revenit de fapt niciodată după acea traumă. În ciuda renaşterii înfloritoare de după război, înfrîngerea morală a elitei şi ezitarea sistemului politic au rămas în mentalul colectiv. Pesimismul extrem a devenit ceva permanent, făcînd imposibil de atins un consens – un impas adîncit şi de slaba dezvoltare a societăţii civile din Franţa. Aşa că sînt de aşteptat şocuri puternice. Balansarea fondurilor bugetului public, în aşa fel încît să nu pună în pericol creşterea economică şi locurile de muncă, cere un guvern stabil şi capabil – şi timp. Marea Britanie şi Germania au găsit răspunsuri la aceste nevoi. O va face şi Franţa? 

Morocănoşii, plîngăcioşii şi intratabilii francezi au demonstrat de multe ori că sînt capabili să-şi revină. Iluminismul, la urma urmei, s-a născut în Franţa. Există de asemenea Revoluţia Franceză, episodul Napoleon, bătălia de la Marne – cîştigată în 1914 datorită iniţiativei spontane atunci cînd guvernul şi statul au cedat – şi marea renaştere din 1945-1950. 

De asemenea, rata naşterilor este mai mare în Franţa decît în toate celelalte ţări europene, iar aceasta este de fapt cheia revitalizării generaţiilor. În urmă cu 30 de ani, în topul mondial al celor mai mari 100 de companii nu era nici una franceză. Astăzi sînt 15. Sistemul de educaţie şi cel de a-sigurări de sănătate sînt încă, în ciuda problemelor, printre cele mai bune din lume. Intelighenţia şi ştiinţa rămîn încă foarte prolifice, fiind printre cele mai avansate în multe domenii. 

Aşa că nu îngropaţi încă Franţa! Francezii vor avea de înfruntat în anii următori multe dificultăţi, dar Franţa ar putea fi, peste 30 de ani, singura ţară europeană capabilă să ţină capul sus.  

Michel Rocard este fost premier al Franţei şi lider al Partidului Socialist Francez, iar, în prezent, ocupă funcţia de membru al Parlamentului European.  

Copyright: Project Syndicate, 2010
www.project-syndicate.org  

traducere de Stela GIURGEANU  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.