Căile franceze ale crizei

Michel ROCARD
Publicat în Dilema Veche nr. 337 din 29 iulie - 4 august 2010
Căile franceze ale crizei png

Franţa este în derivă. Potrivit sondajelor de opinie, popularitatea lui Nicolas Sarkozy a scăzut la cel mai mic nivel înregistrat de zeci de ani de către un preşedinte francez. Săptămîna trecută, doi miniştri au demisionat, dar agitaţia parlamentară şi a presei continuă, alimentată de acuzele de „conflict de interese“ împotriva unui ministru suspectat de corupţie în legătură cu strîngerea de fonduri pentru campania prezidenţială a lui Sarkozy. 

Unii miniştri nu se simt însă prea lezaţi de percepţia publică atunci cînd folosesc fonduri publice şi este foarte clar că atmosfera politică a devenit otrăvitoare. Atmosfera din Parlament este execrabilă, iar asta ar putea fi îndeajuns pentru a răsturna Guvernul, votînd o moţiune de cenzură. Dar Constituţia proclamată de Generalul Charles de Gaulle este puternică, iar Sarkozy va rămîne pe poziţii pînă la finele mandatului său, în 2012. De asemenea, în ajutorul preşedintelui francez vin şi slabele şanse electorale ale Partidul Socialist, aflat în opoziţie. Dimensiunile crizei politice din Franţa par a fi disproporţionate în raport cu situaţia reală în care se află ţara. Mai exact, Franţa a fost serios lovită de criza financiară globală şi declinul economic. Cu toate acestea, consecinţele au fost mai puţin dramatice decît în multe alte ţări europene. 

Două dintre cele trei ţări baltice şi Grecia se află într-un mare impas financiar. Cam aceasta este situaţia şi în Portugalia, Spania, Ungaria şi Islanda. Irlanda, Belgia, Italia şi Marea Britanie nu sînt încă la adăpost de pericol, din cauza marilor datorii publice sau a deficitelor de cont curent. Dar Olanda şi Austria şi – într-o mai mică măsură – Germania şi Franţa se situează ceva mai bine. 

Pe termen scurt, situaţia din Germania este mai puţin gravă decît în Franţa. Balanţa comercială e pozitivă, şi per total, datoria publică nu e atît de ridicată ca în alte ţări. În ciuda ratei ridicate a şomajului şi a creşterii economice mici, Germania nu se confruntă cu o ameninţare pe termen scurt la adresa stabilităţii macroeconomice, deşi populaţia ţării este în scădere, iar îmbătrînirea va implica provocări enorme în deceniile ce urmează. 

Situaţia pe termen scurt a Franţei este mai mult decît îngrijorătoare. Deficitul fiscal este mai mare de 6% din PIB, balanţa comercială este negativă, iar datoria publică – deşi mai mică decît în tot restul ţărilor europene, exceptînd Germania şi Olanda – este totuşi 80% din PIB. Franţa are nevoie urgentă de reforme structurale, iar pentru acestea e nevoie de un guvern puternic. Bineînţeles, comportamentul lipsit de etică al oficialilor – aflat la originea actualei crize – este de neacceptat. Dar, în cazul în care creşterea economică ar fi fost mai mare, iar rata şomajului ar fi fost în scădere, aceste scandaluri nu ar fi căpătat proporţii atît de dramatice. 

Doi factori intensifică presiunea pusă pe Sarkozy. În primul rînd, opinia publică este din ce în ce mai conştientă de faptul că e nevoie urgentă de politici simple şi eficiente, mai ales în domeniul pensiilor, al asigurărilor de sănătate, precum şi în organizarea statului. În al doilea rînd, în ultimele decenii, întrebaţi ce îi face pe ei fericiţi, cum îşi văd viitorul personal, dar şi al ţării lor, francezii s-au declarat în proporţie de 10 pînă la 20% mai pesimişti decît alte naţii. Economia de piaţă e mai puţin populară în Franţa nu doar faţă de toate celelalte ţări europene ori SUA, dar şi faţă de ţări precum China sau Rusia! Este viitorul mai bun? Toate ţările emergente răspund pozitiv. Acesta este şi răspunsul majoritar al Statelor Unite şi al Europei. Dar în Franţa, majoritatea spune „nu“. Acest pesimism profund militează contra oricărei dezbateri publice sau reforme şi exagerează importanţa actualei crize politice. 

Din 1930, cînd au fost create primele institute de sondaje în Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa, au fost puse întrebări despre fericire şi despre percepţia viitorului. La început, francezii au dat răspunsuri asemănătoare altor naţiuni. Dar în iunie 1940, cerul s-a prăbuşit peste ei. Această ţară ultra-centralizată şi orgolioasă, unde statul avea o importanţă mai mare ca în alte părţi, iar armata triumfase în atîtea războaie, a fost martora unui colaps total în decurs de doar două săptămîni. Un guvern care nu rezultase din alegeri, capitulînd în faţa lui Hitler, a oferit un viitor limitat, provincial, cu iz de vasalitate. Francezii nu şi-au revenit de fapt niciodată după acea traumă. În ciuda renaşterii înfloritoare de după război, înfrîngerea morală a elitei şi ezitarea sistemului politic au rămas în mentalul colectiv. Pesimismul extrem a devenit ceva permanent, făcînd imposibil de atins un consens – un impas adîncit şi de slaba dezvoltare a societăţii civile din Franţa. Aşa că sînt de aşteptat şocuri puternice. Balansarea fondurilor bugetului public, în aşa fel încît să nu pună în pericol creşterea economică şi locurile de muncă, cere un guvern stabil şi capabil – şi timp. Marea Britanie şi Germania au găsit răspunsuri la aceste nevoi. O va face şi Franţa? 

Morocănoşii, plîngăcioşii şi intratabilii francezi au demonstrat de multe ori că sînt capabili să-şi revină. Iluminismul, la urma urmei, s-a născut în Franţa. Există de asemenea Revoluţia Franceză, episodul Napoleon, bătălia de la Marne – cîştigată în 1914 datorită iniţiativei spontane atunci cînd guvernul şi statul au cedat – şi marea renaştere din 1945-1950. 

De asemenea, rata naşterilor este mai mare în Franţa decît în toate celelalte ţări europene, iar aceasta este de fapt cheia revitalizării generaţiilor. În urmă cu 30 de ani, în topul mondial al celor mai mari 100 de companii nu era nici una franceză. Astăzi sînt 15. Sistemul de educaţie şi cel de a-sigurări de sănătate sînt încă, în ciuda problemelor, printre cele mai bune din lume. Intelighenţia şi ştiinţa rămîn încă foarte prolifice, fiind printre cele mai avansate în multe domenii. 

Aşa că nu îngropaţi încă Franţa! Francezii vor avea de înfruntat în anii următori multe dificultăţi, dar Franţa ar putea fi, peste 30 de ani, singura ţară europeană capabilă să ţină capul sus.  

Michel Rocard este fost premier al Franţei şi lider al Partidului Socialist Francez, iar, în prezent, ocupă funcţia de membru al Parlamentului European.  

Copyright: Project Syndicate, 2010
www.project-syndicate.org  

traducere de Stela GIURGEANU  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

shutterstock 2118165380 jpg
De ce Europa nu a învățat cum să se apere singură. Sincopele răspunsului Franței și Germaniei la războiul din Ucraina
La 30 de ani de când războaiele din Balcani au revelat incapacitatea Europei de a gestiona un conflict pe tărâm propriu, invazia Rusiei în Ucraina arată cât de puțin s-au schimbat lucrurile de atunci.
bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.
Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
Atacul asupra Nord Stream: ipotezele sabotajului. Cele două certitudini
Teza „sabotajului” este puternic privilegiată pentru a explica scurgerile spectaculoase de gaze din gazoductele Nord Stream 1 şi 2 în Marea Baltică.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.