„Bruxelizarea“ eşecurilor şi „naţionalizarea“ succeselor

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Ecourile tragediei jpeg

- interviu cu Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei Europene -

Vicepreşedinte al Comisiei Europene şi Comisar pentru Relaţii Interinstituţionale şi Administraţie, Maroš Šefčovič s-a aflat, la începutul săptămînii, într-o vizită oficială la Bucureşti. El s-a întîlnit cu preşedintele Traian Băsescu şi cu preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea. De asemenea, vicepreşedintele Šefčovič a participat la o întîlnire cu comisiile reunite pentru afaceri europene din Senat şi Camera Deputaţilor. Una dintre sarcinile principale ale comisarului Šefčovič este asigurarea consensului între instituţiile europene, cu privire la marile decizii din cadrul Uniunii. În vîrstă de 48 de ani, a lucrat în structurile Ministerului Afacerilor Externe din ţara sa, Slovacia, şi a devenit ambasador la Uniunea Europeană odată cu aderarea ţării sale, în 2004. Este membru al Comisiei Europene din 2009.  

Domnule comisar, ne aflăm la începutul unui an cu alegeri europene, urmate de o reînnoire a Comisiei Europene. Cum aţi descrie acest moment?

Cred că ne aflăm într-o perioadă crucială pentru Uniunea Europeană. Ne aflăm la ieşirea din cea mai grea perioadă a Uniunii Europene şi nu a fost deloc simplu în ultimii patru-cinci ani să fii membru al Comisiei Europene. Ne-am aflat mereu în centrul furtunilor, fie că a fost vorba despre criza bancară sau de cea economică. În acelaşi timp, traversăm o criză la nivelul elitelor şi se simte o frustrare la nivelul cetăţenilor. Iar ceea ce trebuie să facem acum este să ne situăm în fruntea unui proces de comunicare cu cetăţenii. Trebuie să le explicăm ce perioadă grea a fost, dar şi cît de rău ar fi putut să fie dacă nu am fi avut o Uniune Europeană în spate, pentru a adopta soluţii europene. Pentru că eu cred că aceste soluţii au ajutat să înfruntăm situaţia. Am rămas în picioare şi am rezistat cînd unii oameni ne-au cerut soluţii simple, care aminteau de un trecut european nu prea glorios. Şi acum ne putem găsi într-o situaţie paradoxală, de a avea, de cealaltă parte, la viitoarele alegeri, o creştere a reprezentării partidelor eurosceptice în Parlamentul European. Importanţa Parlamentului European a crescut; acum, deciziile cele mai importante la nivel european sînt luate de trei instituţii comunitare: Parlament, Comisie, Consiliu. De aceea spun că ne găsim într-o perioadă crucială şi este bine ca europenii să participe la această dezbatere extrem de importantă.  

Unul dintre obiectivele dumneavoastră este să contribuiţi la găsirea unui consens între instituţiile implicate în luarea deciziilor. A fost, cum spuneţi, o perioadă dificilă, cu multe decizii greu de luat şi cu negocieri uneori dure între instituţiile implicate în decizii. Credeţi că aţi reuşit să găsiţi un consens acceptabil?

Da, a fost dificil, aşa cum am spus. Dar, în acelaşi timp, am lansat un nou sistem de luare a deciziilor în Uniunea Europeană. Procesul de decizie s-a schimbat mult odată cu Tratatul de la Lisabona. Eu am lucrat şi pentru Consiliu, am lucrat şi pentru instituţiile naţionale şi am putut face o comparaţie. Deciziile în Consiliu se adoptau destul de repede, pe baza majorităţii calificate. Acum, Parlamentul European a devenit un jucător la fel de important, şi statele membre înţeleg că deciziile nu mai pot fi luate doar de Consiliu, de statele membre, şi că acestea trebuie negociate cu Parlamentul. Şi este bine aşa, fiindcă Parlamentul European îi reprezintă direct pe cetăţenii europeni. Iar deciziile se iau tot mai mult pe căi comunitare, europene, nu doar la nivelul interguvernamental. În multe cazuri, Parlamentul a jucat un rol foarte constructiv în negocierile privind Cadrul Financiar Multianual, în diferitele faze ale negocierii guvernanţei economice şi acum, la ultima piesă din acest puzzle, care este uniunea bancară. Începutul a fost important şi cred că acum, chiar dacă nu totul este fericit, vedem ce decizii importante au fost adoptate, în pofida crizei. Cred că avem deja un background important, odată adoptate guvernanţa economică, bugetul următorilor şapte ani şi noile reguli comune privind băncile. Acum avem nevoie de susţinerea puternică a cetăţenilor, care să confere o legitimitate puternică acestor decizii în continuare.

Tocmai aceasta este problema, mulţi cetăţeni consideră că deciziile europene se iau departe de ei, că ei nu sînt implicaţi în deciziile europene. Ce le răspundeţi?

Cred că, adeseori, cetăţenii nu ştiu cum sînt, de fapt, implicaţi în procesul de decizie. Dar membrii Parlamentului European sînt aleşi direct de către ei. Parlamentele naţionale, pe de altă parte, exercită o influenţă din ce în ce mai mare. Există, în plus, o societate civilă vibrantă, şi aici, în România, şi în Bruxelles şi în întreaga Europă. Aceste organizaţii influenţează agenda europeană. Pe de altă parte, orice decizie pe care Comisia o propune este supusă mai întîi unei ample consultări publice, în cadrul căreia fiecare poate să-şi spună părerea. În plus, există acum posibilitatea acordată cetăţenilor Uniunii de a propune ei înşişi acte normative, printr-un mecanism transnaţional de iniţiativă legislativă. Mecanismul a început să funcţioneze de anul trecut şi deja au participat la el peste două milioane de cetăţeni şi vor fi şi mai mulţi, fiindcă există deja o a treia iniţiativă, deci numărul cetăţenilor implicaţi va depăşi trei milioane. Cred că există numeroase moduri de implicare a cetăţenilor în luarea deciziilor. Există şi clişeele, bineînţeles, legate de faptul că deciziile se iau numai la Bruxelles. Cred că trebuie să intensificăm dialogul cu instituţiile naţionale. Instituţiile naţionale, ca şi liderii naţionali, sînt cu mult mai des prezente în media. Şi ceea ce cred că ar trebui să oprim înainte de alegerile din mai este ceea ce se cheamă „bruxelizarea“ eşecurilor şi „naţionalizarea“ succeselor. Pentru că am observat acest lucru, cînd am avut de adoptat decizii dificile în Consiliu: se întîmplă ceva între etajul opt, unde se iau decizii, şi parter, unde se comunică cu presa. Iar unii miniştri spun: ei au adoptat o anumită măsură. Dar cine sînt ei?

Deciziile cele mai dificile se iau cu unanimitatea statelor membre. Trebuie să existe şi la nivel naţional curajul de a explica felul în care se iau deciziile dificile şi să nu se arunce vina pe altcineva. Pentru că atunci cetăţenii devin confuzi. Şi au impresia că altcineva ia deciziile, nişte anonimi birocraţi de la Bruxelles. Ceea ce nu este adevărat. Comisia face propunerile, care sînt adoptate, de obicei, prin consens, de către miniştrii statelor membre şi de către Parlamentul European, ales direct de către cetăţeni. Comisia poate face foarte puţine de una singură. Deciziile sînt, de fapt, colective şi liderii naţionali ar trebui să explice acest lucru, pentru ca oamenii să aibă o percepţie reală asupra lucrurilor care se întîmplă la Bruxelles.

Care au fost mesajele principale transmise decidenţilor români?

Camera Deputaţilor se află pe locul 4, iar Senatul pe locul 6, în topul celor 40 de adunări parlamentare din UE în ce priveşte opiniile transmise către Comisia Europeană, în legătură cu propunerile legislative. Ceea ce este de-a dreptul impresionant. Le-am transmis membrilor Parlamentului de la Bucureşti un mesaj despre cît de important este sprijinul puternic pentru reformele structurale, pentru reforma justiţiei, unde România a făcut progrese importante. Am discutat despre cît de important este sprijinul pentru reformarea administraţiei publice, pentru a ajuta la mai buna absorbţie a fondurilor europene. Eu cred că instrumentul fondurilor europene va transforma cu adevărat România, din punct de vedere economic.

Aţi abordat şi problema integrităţii? Cît de importantă este aceasta în cadrul dialogului cu instituţiile naţionale şi pentru credibilitatea procesului de decizie?

Desigur că această problemă a intervenit în discuţiile cu membrii Parlamentului. Evident, integritatea este foarte importantă, şi nu doar pentru politicienii români, ci pentru toţi politicienii din Uniunea Europeană. În timpul crizei care a afectat Uniunea Europeană, am avut ocazia să discut cu mulţi oameni care mi-au spus cît de şocaţi au fost de comportamentul iresponsabil al unor bancheri, cît de rău privesc acele companii multinaţionale, care fac profituri în anumite state şi apoi şi le protejează de taxare în paradisuri fiscale. Şi ştiu şi cît au suferit oamenii ca urmare a deciziilor luate la nivel european pentru depăşirea crizei – şi dau numai exemplul creşterii ratei şomajului în întreaga Uniune Europeană. Pentru a reclădi încrederea în instituţii şi în Uniunea Europeană, este obligatoriu să dăm dovadă de integritate. Uniunea Europeană a fost clădită pentru cetăţeni şi sînt convins că nu ne vom putea păstra stilul nostru european de viaţă, pe fondul competiţiei globale, dacă nu vom rămîne împreună, dacă nu vom învăţa unii de la alţii şi dacă nu vom continua să construim o Uniune Europeană în spirit de colaborare şi solidaritate.  

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.