Brexit forever

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

„We love Europe, we just hate the European Union.“ În discursul său de adio pronunţat pe 29 ianuarie 2020 în faţa eurodeputaţilor, la Bruxelles, Nigel Farage a vrut oarecum să le lase această frază foştilor săi colegi ca un subiect major de meditaţie. Și merită într-adevăr reflectat la ea: de ce Uniunea Europeană a suscitat (şi suscită) atîta ură?

Ar merita reluate şi analizate şi imaginile acelui moment. Nigel Farage, unul dintre campionii absoluţi ai dispreţului faţă de Uniunea Europeană, îşi savura în mod evident victoria. În sfîrşit, îşi pierdea „locul de muncă“ (acela de eurodeputat) şi era fericit. De ani de zile îşi dorea, de fapt, să-şi piardă acest statut prin ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Din punctul său de vedere, ziua de 31 ianuarie 2020 este echivalentă cu „cîştigarea unui război“. A dat, de altfel, explicaţii detaliate: „Este momentul cel mai important din istoria modernă a marii noastre naţiuni“. Considerat uneori ca fiind de extremă dreapta, Nigel Farage, aflat în ţara sa şi la originea înfiinţării unui partid avînd drept obiectiv „independenţa“ Marii Britanii, nu-şi consideră însă încheiată misiunea. Aşa cum Troţki, pe vremuri, considera că revoluţia bolşevică nu şi-a atins scopul dacă nu devine mondială, Nigel Farage speră că şi alte ţări vor ieşi din Uniunea Europeană. Și nu este exclus ca în anii următori, într-un fel sau altul, aceşti „brexiteri“ extremişti să-şi continue „misiunea“, adică să încerce să-i facă Uniunii Europene tot răul posibil.

Nigel Farage şi Boris Johnson nu-şi ascund, de altfel, intenţiile: ei cred că ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană ar putea fi un exemplu pentru ţările nordice. Nu sînt ele, într-un fel, nemulţumite de modul în care ţările sudice gestionează banii europeni? Există o diferenţă de cultură economică între sudul şi nordul Europei, aşa cum există una între estul şi vestul Europei. Pentru actualii lideri ai Marii Britanii, crearea unui parteneriat între ţara lor şi ţările nordice ieşite din Uniune ar fi un scenariu ideal. De ce n-ar fi posibilă o redecupare şi o redesenare a unor noi ansambluri în Europa, după alte sensibilităţi şi după alte criterii?

Dacă Italia sau Polonia ar decide şi ele să iasă din Uniune, brexiterii extremişti ar fi şi mai încîntaţi. În definitiv, ei sînt deja deţinătorii unei metode şi pot să-şi propună serviciile spunînd: „Important este să vreţi să ieşiţi din Uniune, vă arătăm noi cum trebuie făcut“. 

Exprimîndu-şi ura concretă faţă de Uniunea Europeană şi iubirea abstractă faţă de Europa, Nigel Farage nu este singur. El îi are alături şi pe Donald Trump, şi pe Vladimir Putin, şi pe Recep Tayyip Erdogan. Poate că niciodată, de la lansarea proiectului comunitar, ura faţă de aceasta nu a coalizat mai multă lume. În această „alianţă“ anti-Uniunea Europeană ar putea intra, de ce nu, pînă şi islamul radical (deja încrustat pe teritoriul european) precum şi mişcările jihadiste din exterior, de exemplu din zona subsahariană…

Scriind aceste rînduri îmi pun implicit întrebarea: ce-i face pe toţi aceşti lideri şi pe toţi aceşti oameni să urască profund, visceral, Uniunea Europeană, să o considere ca un fel de „închisoare pentru popoare“, o negaţie a ideii de suveranitate şi de libertate, ba chiar ca o construcţie antidemocratică?

Nu tot ceea ce spune Nigel Farage despre Uniunea Europeană trebuie pus pe seama unei capacităţi excesive de a secreta venin. Uniunea Europeană suscită ură pentru că suscită şi frică. Ea este, prin valorile sale, o ameninţare pentru dictatori, pentru lideri megalomani, pentru rechinii industriilor financiare, pentru nostalgiile imperiale din jurul ei, pentru o nebuloasă lobbystă capabilă de orice numai ca să-şi atingă ţelurile…

În acest an de tranziţie în care negocierile tehnice cu Marea Britanie se anunţă dificile, Uniunea Europeană ar mai trebui şi să-şi facă un examen de conştiinţă. Nu toate reproşurile care i s-au adus sînt lipsite de fundament. În revista L’Express, la sfîrşitul lunii ianuarie, un editorialist arăta, de exemplu, că Marea Britanie a remodelat în mod semnificativ Uniunea Europeană în toţi aceşti 47 de ani, ceea s-a dovedit benefic, întrucît iniţial arhitectura comunitară fusese concepută după modelul birocraţiei republicane franceze…

Scriitorul britanic Jonathan Coe, într-un roman publicat anul trecut avînd ca subiect Brexit-ul şi cauzele sale, evocă un puternic sentiment de abandon resimţit de o parte dintre britanici, ceea ce i-a făcut să voteze pentru ieşirea din Uniune. Abandonaţi, într-un fel, sînt şi europenii din partea răsăriteană. Faptul că Uniunea Europeană nu a avut o politică de echilibrare a peisajului economic a creat un exod care s-a dovedit a fi nefast pentru construcţia europeană. Cînd pe un vas mii de pasageri se deplasează brusc de la babord la tribord, există pericolul unui dezechilibru şi al unei scufundări colective. Cei un milion de polonezi care s-au dus să caute de lucru în Marea Britanie figurează şi ei printre cauzele Brexit-ului. Iar milioanele de est-europeni care s-au dus în Vest creează un deficit sau un dezechilibru al vieţii democratice din ţările lor… Uniunea Europeană are mulţi duşmani redutabili în acest moment şi generează multă ură. Dar efectul cel mai destructiv asupra ei ar fi refuzul de a se autoanaliza şi de a-şi identifica slăbiciunile, inclusiv pe cele care ţin de efectul paralizant al gîndirii politice corecte.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png
image png
Vechiul și noul Predeal
Pînă una-alta, în ciuda prețurilor la schi, stațiunea continuă să fie una foarte populară
image png
Frustrările care fac AUR posibil
Presa vorbește despre despre pensii speciale, dar evită, de multe ori, stînjenită, să discute despre corupția din mediul privat și averile gigantice apărute peste noapte.
image png
„Solidaritatea este sîngele care ține în viață proiectul Uniunii Europene”
Nu este de așteptat să se înlocuiască prea curînd regula unanimității cu regula majorității pentru asemenea decizii.
image png
Memorizare vs. gîndire critică?
Uitînd, desigur, că înainte de a fi critică, gîndirea trebuie să existe.
image png
Viciile unui muzeu inexistent
Dar asta e în America, care a fost scutită de experiența comunistă.
image png
Noi sîntem români! Prin delegație
Am constata atunci că noi sîntem patrioți doar prin delegație. Români prin delegație.
image png
Winston Churchill, cu istoria-n dinți
Nu știu exact ce te-ar putea face să îți dorești să cumperi o pereche de dinți falși de-ale lui Winston Churchill.
image png
Litleboi și istoria mare
Toți s-au speriat de bomba numită Little Boy.
image png
Legit
Asemenea cuvinte rezistă uneori mai bine, dar pot fi ușor abandonate și înlocuite, odată cu schimbarea modei lingvistice.
image png
Extrageri echitabile din urna digitală
Am vorbit cu mai mulți profesori despre cum se desfășoară procesul.
p 7 jpg
Noul și vechiul Napoleon
Napoleon a intrat în istorie și sub numele de „micul caporal”.
image png
Carnavalul Veneției
O caracteristică a celor costumați din cap pînă în picioare, intrați în rolul carnavalului, cum s-ar spune, mi s-a părut a fi înălțimea.
image png
Umbra FMI. La București
Managerii și antreprenorii își doresc ca o creștere a fiscalității să fie însoțită de reducerea cheltuielilor bugetare

Adevarul.ro

image
Tot mai mulți români visează la o viață liniștită la țară. „Am ales să nu ascultăm cum vecinul trage apă“
Agitația orașului, vecinii gălăgioși și lipsa spațiului verde devin tot mai apăsătoare pentru mulți români, care visează la o viață mai liniștită la țară. Tendința de a migra din urban spre rural este în creștere.
image
Cum ajută CIA în secret Ucraina să lupte cu Putin
Într-un buncăr ascuns într-o pădure din Ucraina, pe locul unei foste baze militare, funcționează un centru de comandă secret al armatei ucrainene de unde sunt monitorizați sateliții spioni ai Rusiei și sunt ascultate convorbirile comandanților ruși.
image
Cum a pierdut o femeie din Irlanda șansa de a obține o despăgubire de peste 750.000 de euro
Un proces intentat de o femeie din Irlanda împotriva unei companii de asigurări, care a cerut despăgubiri în valoare de 758.000 de euro, a fost respins după ce în instanță a fost prezentată o poză cu ea în timp ce participa la un concurs de aruncat brazi de Crăciun, relatează Business Insider.

HIstoria.ro

image
America la firul ierbii
În mijlocul unei seri ploioase de toamnă târzie, unul dintre punctele de trecere a frontierei dintre Canada și SUA pare intrarea spre Tărâmul Făgăduinței. Din întunericul șoselei răsare, la un moment dat, o cascadă de lumini – mai întâi duty free-ul canadian, apoi uriașele litere luminate care compu
image
Dezertarea la ruși a ofițerului Emil Bodnăraș, anunțată în presa interbelică
Joi, 3 martie 1932, cele trei mari cotidiane ale momentului – Universul, Curentul și Dimineața – publică într-una din paginile de interior o știre primită de la Iași despre dezertarea în Rusia sovietică a unui ofițer român se artilerie.
image
Cum a revenit Emil Racoviță în România?
La câțiva ani după revenirea din expediția de la Polul Sud, care l-a făcut celebru, viața și cariera omului de știință Emil Racoviță au luat o nouă turnură: interesul pentru organismele marine a fost înlocuit de cel pentru studiul faunei subterane.