Bravul soldat Sarkozy

Publicat în Dilema Veche nr. 261 din 18 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Este replica mea favorită din celebrul roman ceh. O citez de cîte ori se iveşte cîte un terţ care mi se bagă-n vorbă. E altceva decît să zic "Hodoronc-tronc", e un pic-picant, fac şi paradă de cultură generală. Vrînd, nevrînd, din cauza comodităţii (şabloanele, bată-le vina), de fiecare dată cînd aud de cehi şi de Cehia, mă mai gîndesc eu la bere, Skoda şi Havel, dar nu pot să uit de personajul lui Hasek şi de reacţia lui din celulă. Tot îmi vine să îi amintesc şi lui Sarkozy de replica asta. Domnia sa a dat dovadă de înaltă opacitate de stat şi a trîntit-o: "Dacă Renault deschide o fabrică în India pentru a produce maşini pe care să le vîndă în India, e în regulă. Dacă, însă, Renault deschide o fabrică în Cehia care să producă maşini pe care să le vîndă în Franţa, atunci avem o problemă". Spune, tu, cititorule, dacă Svejk nu merită citat. Topolanek, premierul Cehiei, omul care asigură preşedinţia Uniunii pînă la vară, a reacţionat prompt şi a ameninţat că ţara lui s-ar putea să nu mai ratifice Tratatul de la Lisabona. Hop şi el! Îl bănuiesc pe premier că a citit opera scriitorului naţional, astfel încît ar fi mai uşor să îi virez şi lui citatul. Două replici "inteligente" care au pus inutil paie pe foc într-o Europă şi aşa îngrijorată de criză. Este evident că momentul în care cei doi şi-au declarat drăgălăşeniile este cum nu se poate mai prost ales. Nu spun asta de dragul faimosului tratat de la Lisabona. Fac parte dintre cei care nu înţeleg prea bine de ce se perpeleşte atît de multă lume de dragul ratificării modificărilor de regulament în Uniunea Europeană. Am auzit duium de argumente, dar nu m-au convins din cale-afară. De acord, poate fi mai bine, dar nu e o dramă să se funcţioneze ca pînă acum, pe prevederile de la Nisa. De aceea, replica lui Topolanek mi se pare benignă. Dinamicul Sarko a comis-o, însă. A comis-o rău de tot. Care mi-e mirarea, veţi întreba? Se ştie că protecţionismul este, la francezi, cvasireligie, o a doua natură. Se ştie că achiziţia de către străini a unei firme din Franţa produce valuri de emoţie. Se ştie că pînă şi banalul iaurt este un produs strategic, de care nu se cade să te atingi. Atunci cînd Pepsi (americain, mon Dieu!) a dorit să cumpere Danone (le nôtre, pour le peuple), Parlamentul însuşi a reacţionat, chemînd poporul pe baricade. Pe de altă parte, statisticile arată că, în materie de achiziţii în străinătate, firmele franţuzeşti sînt pe locul 1 în Europa. Altfel spus, nu zicem nu globalizării (mondializării, pardon) pentru că nu ştim ce e aia sau că ne e teamă de ea. Noi zicem nu globalizării doar cînd e vorba ca alţii, în afară de noi, să profite. Genul acesta de ipocrizie a fost îndelung practicat pe tot parcursul anilor de glorie ai liberalismului. Pînă anul acesta. Acum, masca a căzut. Acum putem afirma răspicat, fără să ne expunem prea tare, că nu credem cu adevărat în fluxul liber de capitaluri, produse, servicii şi forţă de muncă. Putem lansa, fără teamă de ridicol, ideea baricadării naţionalist-protecţioniste înlăuntrul Hexagonului. Avînd grijă, evident, de investirea, pe mai departe, în firme străine aflate la ananghie. Dar mai discret, să nu ne afle sindicatele. Rămîne o oarecare nedumerire: de ce o fi ales Sarko exemplul Renault, punîndu-l în contextul Cehiei? O fi zis că pune puţină presiune pe un Topolanek uşor timorat de accesele eurofobe ale lui Klaus? Greu de crezut. Rămîne doar explicaţia agendei politice franceze "de interior", prin ricoşeu. În contextul unei opinii publice din ce în ce mai nervoase, Sarkozy o fi zis că o asemenea părere face bine la sondaje. Posibil. Oricum, semnalul politic este dezastruos, iar absurdul situaţiei este evident. Retragerea în tranşeele protecţionismului de secol XIX nu se vede numai dinspre Paris. Nemţii şi italienii sînt, de asemenea, tentaţi. În atari condiţii, ce mai rămîne din Uniunea Europeană? Mai nimic. Dacă piaţă unică nu e, Comisie Europeană nu mai are de ce să fie. În lipsa unei aprofundări politice mult amînate, UE nu este decît un supermarket regional. "Fabula Renault", recitată de Sarkozy, neagă exact ideea fundamentală de existenţă a faimoasei organizaţii la care am aderat în 2007. Ce rost mai are să vorbeşti despre Tratatul de la Lisabona, dacă baza, adică piaţa unică, nu mai există? La fel de surprinzătoare (într-un fel) este lipsa totală de reacţie a presei româneşti. Cehia nu figurează pe harta fabricilor Renault. Acolo găsim Volkswagen-ul (cumpărătorul Skoda). Să nu uităm însă că, la Piteşti, există o fabrică Renault. Mare. Pe care statul român nu ştie cum să o cocoloşească mai abitir. Locuri de muncă, furnizori mulţi, înţelegem. Preşedintele (al nostru, de data asta) dorea chiar să-şi cumpere un Logan. Nu e vorba că a uitat între timp. E vorba doar că sîntem gazde bune. Acum, Sarko zice ce zice, iar ai noştri ziarişti se fac că nu aud. Sau or fi zis că e ceva despre Cehia, nu ne interesează şi pe noi. Noi rămînem aici, să avem grijă de platoul Mării Negre, cel plin de promisiuni. Că petrol nu prea e sigur că ar fi. Luarăm platoul de la ucraineni şi de a doua zi începu sfada. Prostească şi fără nici o miză reală. Mai că-mi vine să le zic şi ăstorlalţi, cu platoul lor cu tot, citatul din bravul soldat Svejk.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.