Bravo, România, pentru splendida ta izolare!

Publicat în Dilema Veche nr. 606 din 24-30 septembrie 2015
Ecourile tragediei jpeg

Felicitări, România! De la criza politică din 2012 încoace nu te-ai mai văzut atît de izolată între partenerii tăi europeni. Şi nici măcar nu se mai poate invoca acum drept pretext intensitatea bătăliei politice interne! În spinoasa criză europeană a refugiaţilor, România s-a trezit pe aceeaşi poziţie inflexibilă cu Slovacia lui Robert Fico. O pereche amintind, trist, de o alta, de la începutul anilor ’90: Iliescu-Meciar, adică două relicve comuniste într-o Europă Centrală altminteri grăbită să facă paşii spre Occident. 

Şi iată azi, după două decenii, România (da, da, România germanului Iohannis!) dansînd cu aceeaşi Slovacie, de data asta pe terenul intoleranţei şi al izolaţionismului, pe o muzică amintind mai degrabă de extrema dreaptă. Aceasta s-a văzut clar la precedentul Consiliu JAI, în care Polonia şi Cehia şi-au nuanţat poziţiile (situaţia Ungariei iese din discuţie, fiind una specială), Slovacia rămînînd, cu România, pe linia dură. 

De data aceasta, avem toate şansele să rămînem să dansăm singuri. La ora cînd acest articol pleacă spre redacţia revistei, miniştrii de Externe din Grupul de la Vişegrad (din care face parte şi Slovacia), plus Letonia, îşi negociază poziţia cu reprezentantul preşedinţiei luxemburgheze. România e cam pe nicăieri. 

Dar cu ce a greşit, de fapt, România? 

Nu, nu a greşit respingînd cotele obligatorii. A greşit cantonîndu-se într-o poziţie rigidă, cînd pînă şi pentru un spectator neavizat era clar că nu avea nici o şansă de a menţine nivelul de 1785 de refugiaţi, dată fiind amplificarea crizei. Pur şi simplu, România a sfîrşit prin a-şi pierde orice urmă de credibilitate şi chiar a devenit ridicolă cu tonul ei marţial. 

România şi-a tăiat singură şansa de a negocia. A recunoscut-o, indirect, chiar preşedintele Iohannis, atunci cînd a prevenit naţiunea că „am putea fi obligaţi de UE“ să acceptăm un număr mai mare de refugiaţi – ceea ce era clar de la bun început. Problema este doar că membrii nu pot fi „obligaţi“ de către organizaţia din care fac parte. Ei îşi pot negocia o poziţie, de comun acord cu partenerii. Sau pot accepta cu capul în jos ceea ce alţii decid. România a ales a doua variantă. 

Dar ce să fi negociat România? Ei bine, nu despre cifre este vorba neapărat, atunci cînd valurile de refugiaţi care bat la porţile Europei depăşesc oricum toate previziunile şi cînd ştim sigur că fenomenul va fi de durată. Prin amploare şi consecinţe, criza aceasta depăşeşte cam tot ce s-a văzut pînă acum în materie de migranţi. Era de negociat răspunsul comun la provocare. 

Unii aleg să ridice ziduri şi să arunce pisica în curtea vecinilor, aşa cum este cazul Ungariei. Aceasta tensionează nu doar regiunea şi aşa frămîntată a Balcanilor, dar ameninţă să ridice la cote nemaivăzute conflictul civilizaţional dintre Occident (din care şi noi facem parte) şi islamul radical. Pînă la urmă, dacă îi primeşti pe aceşti oameni cu armata şi cu gaze lacrimogene nu faci decît să-i arunci de-a valma în braţele imamilor radicali pentru care orice creştin e un duşman nedemn de viaţă. 

O altă abordare a crizei este cea a rezilienţei, prin absorbirea treptată a tensiunilor. E complicat şi costă, nu doar în plan financiar. Dar, pînă la sfîrşit, exact aceasta va putea lovi în inima propagandei fundamentaliste – cînd toţi vor vedea că musulmanii fug de-ai lor, care dau cu gaze de luptă, taie capete şi ţin oameni în sclavie, pentru a găsi adăpost tocmai la „necredincios“.  

Revenind la România, nu doar că nu ne-am arătat dispuşi la un efort care să fi reprezentat măcar o cîtime din cît îşi asumă Germania, de exemplu. Dar nici măcar nu ne-am pus la dispoziţia partenerilor europeni legăturile bune de care încă dispunem în Orient. Nu ne-am asumat un rol activ în acea regiune unde, să recunoaştem, România şi românii sînt bine priviţi, spre deosebire de alţi occidentali. România a preferat să bage capul în nisip crezînd că valul va trece. N-am discutat despre ce putem face, am spus de la început ce nu putem şi cu asta, basta. 

Mesajul pentru partenerii noştri a fost clar: România nu a depăşit, nici măcar la nivelul elitelor ei politice, concepţia utilitară a „Europei Moş Crăciun“. Vedem în continuare Europa ca pe o vacă de muls, fie că este vorba despre românii care migrează în căutarea unei vieţi mai bune, fie că vorbim de-a dreptul despre bani peşin – atîta cît sîntem în stare să mulgem din fondurile puse la dispoziţie de Bruxelles. Rămînem, chiar şi la nivelul elitelor politice, departe de Europa valorilor. Credem că ni se cuvin doar beneficii, dar nu vrem să ne asumăm şi responsabilităţi.

Puteau liderii noştri să explice naţiunii că este momentul unui efort, inclusiv un efort integrator, pentru a răspunde unei crize care ne priveşte pe toţi europenii în egală măsură? 

Puteau, desigur, dacă s-ar fi sprijinit pe terenul tare al angajamentului lor european. Doar că sub picioarele lor nu se găsea teren tare, ci o masă păstoasă de incoerenţe şi meschine reflexe electoraliste. Pe un asemenea teren nu te poţi ridica. Într-un asemenea teren te afunzi.

Şi iată-i pe liderii României coborîţi undeva la nivelul spiritului gregar de pe reţelele de socializare, dînd indirect apă la moară celor mai josnice porniri ale intoleranţei, alimentînd, probabil fără să-şi dea seama, cele mai stupide teorii ale conspiraţiei. 

E greu de crezut că sînt conştienţi de urmări. E cazul, deci, să le-o spunem. S-au asigurat de revolta, tăcută sau manifestă, a României intolerante, a României cu braţul gros şi cu tricouri negre, atunci cînd – „obligaţi“, vezi bine… – vor transpune pe teren deciziile europene. Şi şi-au îndepărtat România cealaltă, pentru care Europa este şi o sumă de valori, nu doar cucoana bună să-i subtilizezi bijuteriile.  

Ovidiu Nahoi este realizator de programe la RFI România şi TVR. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Avion American Airlines FOTO Shutterstock
Gemete și țipete bizare la bordul unui avion. Cum a reacționat pilotul VIDEO
Pasagerii unui avion al companiei aeriene American Airlines s-au plâns că au auzit gemete și zgomote neobișnuite prin sistemul de comunicații. Unul dintre oameni a înregistrat aceste sunete și a postat videoclipul pe Twitter.
Nicolae Ciuca FOTO Facebook Guvernul Ciuca
Pasiunile ascunse ale lui Ciucă: de la echipa de fotbal preferată la muzica ascultată
Nicolae Ciucă a vorbit într-un interviu despre modul cum petrece timpul liber, pasiunile sale și pe cine preferă din echipele sportive.
Profesoara tipa la elev FOTO Shutterstock
Învățătoare din București, înregistrată țipând la elevi: „Analfabetă! Ești varză! Școală îți trebuie, nu înot!”
Mama unui copil de la Școala nr. 79 din București o acuză pe învățătoare că își umilește și jignește constant elevii. Aceasta a adunat și înregistrări audio în care dascălul ridică tonul la copii și îi face „analfabeți” sau „mincinoși”.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.