Binele cu de-a sila
Ştiţi ce e aia o iniţiativă cetăţenească europeană? Dacă nu, nu vă faceţi probleme. Nu este vina dumneavoastră. E vorba despre o minunăţie de mecanism al democraţiei comunitare, introdus între procedurile Uniunii Europene după „Modificările de la Lisabona“ (căci Tratat Constituţional nu prea are de ce se chema). Pe scurt: cetăţenii statelor membre au posibilitatea de a propune o piesă de legislaţie comună, valabilă peste tot în spaţiul comunitar. Condiţia iniţială este ca nişte oameni de la Comisia Europeană să valideze iniţiativa drept legitimă (altfel, ne-am trezi rapid cu o cerere privind eliminarea taxelor şi a impozitelor), pentru ca, mai apoi, petiţia să capete semnături de la cel puţin un milion de europeni, din cel puţin şapte state membre, în maximum un an. Se discută încă despre cît de prietenoasă este formula de vot online, iar unele state membre contestă deja procedurile de validare a celor un milion de semnături.
Pînă acum, o singură asemenea iniţiativă a strîns necesarul de opţiuni cetăţeneşti: se referă la apă, ca drept universal al omului. În schimb, alta are rezultate submediocre: cea care doreşte limitarea vitezei maxime, în mediul urban, la 30 de kilometri pe oră.
Printre ele (nu multe, de altfel), se găseşte iniţiativa care doreşte amendamente la actualul cadru legislativ comun, astfel încît să fie asigurat pluralismul media şi independenţa politică a organismelor naţionale de reglementare. Pe scurt, e o bătălie împotriva concentrării patronatelor de media (pe scurt: contra mogulilor excesivi) şi pentru independenţa politică a CNA-urilor din statele membre. Ar fi spre binele cetăţeanului? Indiscutabil. Ar asigura mai corecta informare şi ar duce la limitarea propagandei servite ca jurnalism imparţial? Bineînţeles. Ar contribui la primenirea continuă a societăţii? Neîndoios. Ce mă face să fiu, totuşi, sceptic cu privire la reuşita iniţiativei? Cîteva detalii amărîte.
Primul ţine de noutatea procedurii în sine. Bruxelles-ul însuşi nu este pregătit decît la nivel teoretic pentru a digera o iniţiativă cetăţenească. Nu există, încă, precedente, nu se ştie exact cît de bine poate funcţiona sau unde vor apărea punctele de blocaj. Al doilea detaliu este... harta intereselor. Fără promovare, nu se poate „vinde“ ideea, iar colectarea semnăturilor se poate dovedi extrem de greoaie. Mult mai dificilă decît cea cu Roşia Montană. Acolo aveai cuvîntul-cheie: cianuri. Oricine aude asta semnează pe loc. Mai ales dacă nu locul lui de muncă este în joc, ci doar binele unora de departe (pe care nu îi cunoaşte prea bine şi ale căror nevoi nu este convins că le ştie). Aici, la chestiunea cu pluralismul media, e mai complicat de explicat în staţia de metrou de la Romană sau în cea de autobuz de la Perla. Cetăţeanul al cărui bine îl doreşti îţi va spune scurt: „Da’ am pluralism, domnişoară, dacă-l înjur pe Băsescu, mă uit pe Antene; dacă nu-l iubesc pe Ponta, am B1; şi dacă vreau chestii tari, a rămas RomâniaTV, că OTV-ul l-au închis, mama lor!“ Dă-i şi explică-i că ar fi spre binele lui să afle informaţie adevărată, nu propagandă. Explică-i.
Apoi, alt detaliu: cine să promoveze campania? În afară de mediul online, mai nimeni. Trusturile private de presă sînt inamicii naturali ai iniţiativei. Ar mai fi media publice, dar ele nu se simt prea bine în nici o parte a Europei. O vor face, probabil, dar audienţele lor cumulate sînt departe de cele ale concurenţei comerciale. În plus, mai avem detaliul numit „resursele umane şi financiare necesare“. Greu de imaginat cine ar fi sponsorii, în afară de asociaţiile de breaslă, iar ele nu sînt chiar extraordinar de prospere.
Pe scurt, avem de-a face cu o iniţiativă cetăţenească utilă democraţiei, cu inamici naturali puternici (cam toate trusturile de presă din Europa), fără vizibilitate în afara Internetului, avînd la dispoziţie fonduri foarte reduse şi bazîndu-se pe un mecanism încă neverificat din punct de vedere funcţional, la Bruxelles. Să nu uit: iniţiativa doreşte să facă bine unor popoare de consumatori care fac audienţă şi vînzare exact celor pe care propusa reglementare îi doreşte mai responsabili. Un fel de binele cu de-a sila, cred eu.
Gabriel GIURGIU este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
