Bazilica Sfînta Sofia pierdută pentru a doua oară…

Publicat în Dilema Veche nr. 849 din 16 - 22 iulie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Probabil că lui Recep Tayyip Erdogan îi fac plăcere lamentaţiile europenilor legate de faptul că bazilica Sfînta Sofia va deveni moschee după ce a avut, din 1934, statut de muzeu. El are încă o dovadă a slăbiciunilor din sînul lumii occidentale. Dacă Uniunea Europeană ar fi fost unită şi puternică, transformarea acestui edificiu, din simbol al ecumenismului şi al dialogului dintre civilizaţii, în simbol al ideologiei neo-otomane şi al ofensivei islamului nu s-ar fi putut produce…

În documentatul său eseu intitulat Decadenţă, apărut în 2017 la Editura Flammarion, filozoful Michel Onfray semnalează nu numai moartea Occidentului, dar avansează şi o ipoteză privind data decesului moral: pe 14 februarie 1989, cînd ayatollahul Khomeiny l-a „condamnat” la moarte pe scriitorul britanic Salman Rushdie pentru cartea sa Versetele satanice. Occidentalii ar fi putut atunci să reacţioneze la unison, să-şi retragă ambasadorii, să facă bloc în jurul scriitorului ameninţat, să reamintească prin toate canalele posibile că libertatea de exprimare şi de creaţie face parte din codul genetic al lumii libere… Or, arată Michel Onfray, occidentalii şi-au semnat singuri condamnarea la moarte prin inerţia lor, prin incapacitatea lor de a-şi apăra valorile.

Dată fiind simbolistica acestei bazilici (al cărei nume în traducere înseamnă Înţelepciunea lui Dumnezeu) şi lipsa de vlagă cu care reacţionează Uniunea Europeană în faţa deciziei lui Recep Tayyip Erdogan, putem spune că Sfînta Sofia este pierdută pentru a doua oară de un Occident care moare a doua oară. Într-un articol publicat  în cotidianul Le Figaro, istoricul şi teologul Jean-François Colosimo arată că proiectul neo-otoman al lui Recep Tayyip Erdogan are nevoie, pentru a cîştiga simpatia turcilor, nu doar de „victorii pe teren”, ci şi de simboluri puternice. În privinţa „victoriilor”, el le are deja. Democraţia în Turcia este aproape lichidată, statul laic creat de Atatürk (cel care a ordonat, de altfel, în 1934, transformarea Sfintei Sofia din moschee în muzeu) practic a dispărut, occidentalii sînt şantajaţi şi reduşi la tăcere cu arma invaziei migratorii, prezenţa militară turcă în Siria şi în Libia vasalizează treptat aceste ţări faţă de Ankara (dar în bună înţelegere cu Rusia)… Sînt numeroase provocările lansate în ultimii ani de regimul încarnat de Erdogan nu numai faţă de europeni, ci şi faţă de Statele Unite, şi aceasta în condiţiile în care, pe hîrtie, Turcia rămîne aliatul lumii libere întrucît face parte din Alianţa Atlantică…

Pe data de 6 iulie, Uniunea Europeană îl trimitea pe responsabilul ei cu diplomaţia, Josep Borrell, la Ankara, în încercarea de a relansa dialogul cu Turcia, ameninţînd în acelaşi timp vag cu sancţiuni dacă Erdogan îşi continuă politica agresivă de inspiraţie otomană. Pe lista reproşurilor europene se mai află şi tendinţele hegemonice ale Turciei în zone ale Mediteranei care în mod normal revin Greciei şi Ciprului. În ceea ce priveşte Franţa, ea a intrat aproape în coliziune directă cu Turcia cînd unul dintre vasele de patrulare franceze avînd misiunea de a stopa transporturile ilegale de arme în Libia a fost ameninţat direct de nave militare turceşti.

Turcia s-a îndepărtat atît de mult de Europa încît faptul că îşi menţine statutul de ţară candidată la integrarea europeană apare ca anacronic. Ceea ce nu înseamnă că unii europeni nu reflectează şi la partea lor de vină pentru că s-a ajuns aici. O întrebare de acest gen îşi pune, în cotidianul Le Monde, editorialista Sylvie Kauffmann. „Cînd am pierdut Turcia?”, se întreabă ea, amintind că acest gen de reflecţie poate fi făcut şi în privinţa Rusiei. Cum, în ce moment, prin ce accident, prin ce lipsă de abilitate Uniunea Europeană, care în urmă cu 30 de ani reprezenta modelul absolut de integrare economică şi democratică, i-a pierdut pe turci şi pe ruşi? Totul părea atît de bine lansat, Europa occidentală era ca o locomotivă capabilă să tragă după ea, spre prosperitate şi spre libertate, nu doar ţările Europei de Răsărit, ci şi Rusia aflată în tranziţie şi Turcia care încerca să găsească un modus vivendi între democraţie şi cultura musulmană… Unii vedeau chiar întregul bazin neeuropean al Mediteranei ataşat acestui tren triumfal, iar în iulie 2008 preşedintele de atunci al Franţei, Nicolas Sarkozy, reunea la Paris 43 de ţări (cele europene precum şi 15 ţări partenere) cu scopul de a lansa o Uniune pentru Mediterana.

Poate că atunci a murit, de fapt, Occidentul, cînd acea promisiune de bunăstare generală s-a pulverizat odată cu criza economică izbucnită în 2008 şi odată cu eşecul revoluţiilor din lumea arabă…

Indiferent de data care trebuie pusă pe acest „certificat de deces” (ca să reiau retorica lui Michel Onfray), fapt este că în prezent o Uniune Europeană foarte slăbită se vede confruntată cu trei „adversari sistemici”. Sintagma „adversar sistemic” îi aparţine preşedintelui francez Emmanuel Macron. El a folosit-o pentru prima dată în martie 2018 referindu-se la China, dar poate fi extinsă la Turcia şi la Rusia întrucît şi ele construiesc acum „sisteme” poziţionate în opoziţie cu valorile europene. Trei nostalgii imperiale, dintre care două la frontierele Uniunii Europene, riscă să devină principalele provocări ale acestui secol pentru construcţia europeană. Iar faptul că recent preşedintele chinez Xi Jinping a decis să reia total sub ascultare fosta colonie britanică Hong Kong are aceeaşi semnificaţie ca transformarea Sfintei Sofia în moschee. Provincia Hong Kong trebuia să-şi păstreze statutul democratic pînă în 2047. Dar Xi Jinping nu vrea să-i facă acest „cadou” Occidentului. La fel şi Recep Tayyip Erdogan: la ce bun să-i lase pe occidentali să creadă în simbolistica dialogului dintre civilizaţii prin menţinerea statutului de muzeu pentru Sfînta Sofia?

„Să nu-l lăsăm pe Erdogan să transforme Sfînta Sofia în moschee!” se intitula articolul istoricului Jean-François Colosimo evocat mai sus. Ca strigăt lansat în deşert, greu de găsit altul mai dramatic în acest an ciudat, cînd pandemia de coronavirus a devenit parcă o aliată a dictatorilor.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit