Bani din cer pentru pensii

Bine că s-a terminat sesiunea parlamentară. A venit la fix. Politicienii tocmai dăduseră iama în buget. Dublare pensii agricultori, creşteri substanţiale la celelalte pensii, 6,5 milioane la hectar despăgubiri de secetă pentru toţi, creşteri lefuri profesori. Pentru un moment, a părut că parlamentarii se manifestă ca pe Animal Planet. Sînt sigur că aţi văzut rechinii sau crocodilii care intră în frenezia sîngelui. Atacă nebuneşte o pradă deja adusă la starea de cadavru, se învîrt cu carnea în dinţi, o aruncă, o prind din zbor. Cam aşa mi s-a părut bugetul public în ultima săptămînă de sesiune parlamentară. Lia Olguţa Vasilescu a exprimat perfect starea de spirit a parlamentarilor: noi votăm creşteri de salarii, e treaba guvernului să găsească resurse. E treaba statului, că de-aia e stat, zice Conu Leonida. Tăriceanu a rezistat două sezoane impulsurilor populiste. Acum a cedat spectaculos. A bătut palma pe o creştere de pensii fără să aibă idee de unde o va plăti. Un gest de perfectă iresponsabilitate fiscală: creştem cheltuielile, ne gîndim apoi de unde. Şi mai trist este că legea a fost votată în unanimitate. Nu s-a găsit un singur, măcar unul singur, să spună: fraţilor, mărim pensiile dacă avem clar şi graficul de cheltuieli. Au votat în unanimitate dublarea pensiilor la agricultori, creşterea punctului pentru pensiile "de stat" la 37,5% din salariul mediu din 2008 şi la 45%, din 2009. Punctul de pensie este în acest moment de 28,5%. În 2007, acest punct a crescut cu 17%. De fapt, a crescut în fiecare an din ultimii patru (Năstase + Tăriceanu), moderat, cît să fie în acord cu posibilităţile. Ca să nu mai punem la socoteală exerciţiul reuşit al recalculării pensiilor, care a adus ceva onestitate în sistem (principiul "la muncă similară, pensie la fel, indiferent de anul ieşirii la pensie"). Deci, s-a făcut ceva pentru pensionari - argumentul că societatea a stat cu mîinile în sîn lăsîndu-şi bătrînii să moară de foame este fals. Societatea a făcut eforturi după posibilităţi. Acum, guvernul a decis că moderaţia în cheltuieli e pentru fraieri, că un guvern potent trebuie să arunce cu bani în pensionari ca maneliştii în Adi-fost-Copilul-Minune. Promisiunile făcute acum de Tăriceanu costă sistemul de pensii 2,5 miliarde euro doar pentru 2008 (fără a lua în calcul dublarea pensiilor agricultorilor, care oricum se plătesc direct de la bugetul de stat). În 2009, ne costă alte 2,5 miliarde (creşterea procentuală din 2008, că doar nu o luăm înapoi), plus alte 2,08 miliarde. În total, vreo 7 miliarde euro în doi ani. Mai mult decît ne pune UE la dispoziţie pentru perioada respectivă. De unde aceşti bani? Miniştrii Păcuraru şi Vosganian tot explică imposibilul: vom scoate banii fără să mărim contribuţiile sociale (de fapt, guvernul planificase o scădere a acestor contribuţii în acest an, promisă în programul de guvernare, iar Păcuraru spune chiar că vor respecta promisiunea). Problema este că ce doi miniştri au cam dat explicaţii diferite. Întîi a ieşit Paul Păcuraru. Din impozitarea procentuală a salariilor de peste 75 de miloane. Pînă acum, cine cîştiga atît nu mai plătea asigurările sociale pentru suma de peste acest prag, în ideea de a nu lua o pensie prea mare cînd vine timpul. Jurnaliştii au calculat că sînt vreo 18.000 de fraieri în România care iau salarii atît de mari pe cartea de muncă. Probabil că vor trece şi aceştia cu plata pe microîntreprindere sau drepturi de autor, cum fac ceilalţi oameni bine plătiţi. Păcuraru pierde nişte bani de aici. Dar chiar dacă ar ieşi cum vrea el, tot nu ar scoate de la 18.000 de oameni în jur de 2,5 miliarde de euro. Văzînd că presa s-a apucat să aibă idei ciudate despre guvernarea responsabilă şi tot întreabă de unde bani, Varujan Vosganian a făcut o conferinţă de presă extraordinară. Nici vorbă de creşteri de impozite, a tunat ministrul. Banii vor veni din mai multe surse. În primul rînd, din creşterea nominală a PIB - 1,2 miliarde euro în 2008. E corect? Nu. Problema cu creşterea nominală este că rămîne doar nominală cînd vorbim de cifre relative. Iar guvernul tocmai a promis o creştere relativă a pensiei. Adică, relativă la salariul mediu. Dacă creşte PIB, tendinţa de creştere a salariilor se va menţine şi ea. Guvernul a promis că punctul de pensie va fi 37,5% din salariu. Creşte PIB, deci cresc salariile, deci cresc şi cei 37% din salariul mediu. Aţi înţeles ideea? Or veni bani mai mulţi la pensii, dar pensiile ar fi crescut natural pe această cale, dat fiind că sînt legate de valoarea salariului. Creşterea de procent nu poate fi calculată automat din creşterea PIB. Doar dacă nu dă guvernul o lege să nu mai crească salariile în 2008, să crească doar PIB-ul şi pensiile. Deci, cea mai mare speranţă a lui Vosganian rămîne o bulă statistică dacă o analizăm mai atent. De unde mai vin banii? Din creşterea numărului de salariaţi - 180-200 milioane euro în 2008. E oarecum corect, deşi nu văd cum s-ar putea modifica semnificativ, în cîteva luni, raportul de un pensionar la un salariat. Vorba unui analist: fiecare salariu plăteşte o pensie, dar guvernul României doreşte să dea 45% pensie cu contribuţii pentru pensii de 30% pe acelaşi salariu. În fine, vor mai veni bani, cam 400-500 milioane euro, spune ministrul, de la bugetul de stat. Iată adevărata sursă! Dăm de la bugetul de stat. Singura sursă serioasă dintre cele menţionate. Trebuia să spună aşa de la început. Că deficitul bugetar tinde să o ia razna e altă poveste. De fapt, bugetul va suporta mult mai mult din povara acestei promisiuni decît vrea să ne spună Varujan Vosganian; e limpede că celelalte surse sînt fie baliverne, fie aşteptări prea optimiste. Şi vom scoate de la buget şi în 2009, şi în 2010 etc., că doar fondul de pensii nu se va echilibra peste noapte, ca să ţină pasul cu fantezia politicienilor. Era să uit. Domnul Vosganian mai spune că vor veni 300-400 milioane de euro din măsuri legislative, pe care nu a dorit să le precizeze. Dar care nu vor fi măriri de impozite, cum tot el a precizat. Deci, există măsuri legislative care produc bani prin ele însele. Deci, parlamentul e bun la ceva: scoate bani din legi. Retrag ce am spus la început: păcat că parlamentul a intrat în vacanţă, tocmai ne venise ideea să-l punem să facă bani.