Avem o șansă. Cum o irosim?

Publicat în Dilema Veche nr. 391 din 11-17 august 2011
Cum va arăta Europa „de după Paris“? jpeg

România a fost inclusă de Comisia Europeană printre cele şase ţări care vor putea primi în condiţii mult mai uşoare banii din proiectele finanţate prin politica de coeziune. Cei dispuşi să vadă în aceasta o mare victorie trebuie să revină repede cu picioarele pe pămînt. Avem o şansă, dar mai e mult pînă departe. 

De fapt, ne aflăm în aceeaşi „grupă“ cu Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia şi Ungaria, celelalte cinci potenţiale beneficiare ale măsurii. Sîntem în „grupa“ statelor europene afectate în cel mai înalt grad de criza economică – Italia şi Spania mai lipsesc! – şi cărora Comisia Europeană încearcă să le dea un ajutor, în vederea creşterii economice şi a competitivităţii. E mai degrabă o măsură excepţională, pentru a salva state în situaţii extrem de dificile. Planul ar permite plata anticipată a unor fonduri deja alocate. Mai mult, statele beneficiare ar urma să contribuie cu doar 5% din valoarea proiectelor, faţă de o treime în prezent. 

Comisia speră astfel că programele care nu au fost încă executate, din lipsă de fonduri naţionale, să poată fi astfel finalizate. Iar ţările cu probleme să beneficieze de injecţii financiare importante, la costurile cele mai mici existente pe piaţă la ora actuală – practic, zero. 

„Aceste propuneri constituie un răspuns excepţional la circumstanţe excepţionale. Accelerarea utilizării acestor fonduri, împreună cu programele de asistenţă financiară, demonstrează angajamentul Comisiei de a impulsiona prosperitatea şi competitivitatea ţărilor cel mai grav afectate în urma crizei financiare, contribuind în acest mod la un fel de Plan Marshall pentru redresarea economică.“ – a declarat preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. 

Din păcate, comunicarea Comisiei Europene a făcut prea puţin obiectul unor dezbateri, într-o Românie ocupată pînă peste cap cu bătăliile politice interne de zi cu zi. Iar atunci cînd, totuşi, s-a mai scris sau vorbit cîte ceva, tonul a fost mai degrabă unul entuziast – cum s-ar spune, ne-a pus Dumnezeu palma-n cap! 

Ei bine, trebuie spus că ne aflăm deocamdată în faţa unei propuneri care ar urma să fie aprobată, pînă la sfîrşitul anului, de Parlamentul European şi apoi de Consiliu. Aşa cum arată propunerea, este de aşteptat ca ea să fie îmbrăţişată cu entuziasm de majoritatea europarlamentarilor. Dar în Consiliu s-ar putea ca lucrurile să devină destul de complicate. Este posibil ca state membre mari contributoare la bugetul european – precum Germania, Olanda sau Marea Britanie – să ridice anumite obiecţii şi să ceară noi garanţii că banii contribuabililor vor fi cheltuiţi cu folos în ţările cu probleme. Şi că nu vor intra în buzunarele unor mafii locale. Blestemata monitorizare pe justiţie s-ar putea să ne tragă iarăşi în jos şi să fie invocată de unele state membre. Din Polonia se fac auzite – deocamdată, în presă – unele voci nemulţumite: De ce state care nu şi-au respectat ţintele de deficit sînt acum favorizate, în timp ce Polonia, care şi-a făcut temele, este pedepsită? Apoi, ce va spune Spania, o ţară care resimte şi ea din greu criza economică, dar a fost întotdeauna dată ca exemplu de eficienţă în absorbţia fondurilor europene? Nu se va simţi şi Madridul îndreptăţit să ceară anumite înlesniri? Cum ar fi primit premierul Zapatero, din ce în ce mai contestat la el acasă, dacă s-ar întoarce de la Consiliu cu mîna goală? 

E adevărat, Comisia a fost prevăzătoare şi a inclus în propunerea sa condiţii suplimentare, de altfel în acord cu noua filozofie a Bruxelles-ului privind politica de coeziune. Banii nu vor fi acordaţi oricum, ci vor fi finanţate proiectele care vor determina creştere economică şi ocuparea forţei de muncă sau investiţiile în infrastructura de transport. Chiar şi aşa, este posibil ca în Consiliu statele mari să impună condiţii mai multe şi mai aspre – liderii naţionali vor să reducă pe cît posibil riscurile de a fi criticaţi la ei acasă pentru largheţea cu care ar cheltui banii contribuabililor. 

Desigur, interesul României este în sensul opus: propunerea Comisiei să fie adoptată cît mai repede şi în condiţii cît mai lejere. Dar chiar şi aşa, va fi aceasta pentru noi o garanţie a succesului şi a redresării economice? Greu de spus. 

În primul rînd, pentru că, de la înălţimea etajului guvernamental, nu a venit nici un semnal că s-ar pregăti un program coerent pentru folosirea acestor bani. Ce vom finanţa? Care să fie proiectele care vor determina cu adevărat, pe temen lung, crearea de locuri de muncă, expansiune economică şi creşterea competitivităţii? În ce să investim, pe ce să pariem? Pe infrastructură, pe cercetare şi educaţie, pe agricultură şi dezvoltare rurală, pe proiecte industriale? Deşi asemenea teme ar trebui să facă obiectul viitoarei campanii electorale, puterea tace, iar opoziţiei nici că-i pasă! 

Un proiect naţional credibil, asumat de putere şi de opoziţie, ar putea avea darul de a convinge statele membre, în al treisprezecelea ceas şi jumătate, că merităm nu neapărat înlesnirile propuse de Comisie, ci, în realitate, banii contribuabilului european. 

Aşa cum au pornit lucrurile pare că ne îndreptăm mai degrabă spre un eşec istoric. Am ratat primul Plan Marshall, de după Război, din cauza unor lideri politici criminali de-a dreptul. Îl vom rata şi pe al doilea, din cauza unora inconştienţi? Timp pentru a schimba lucrurile încă mai avem. Dar este din ce în ce mai puţin.

Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.