Avem nevoie de educație financiară?
Unul dintre oamenii de la care am învățat cel mai mult în cariera mea didactică a fost domnul Mihail Stan. De la el am învățat principiile fundamentale ale evaluării. Avea tactul, răbdarea și știința necesare pentru a se face înțeles și mai avea și plăcerea de a transmite. Am învățat de la el nu prin sesiuni de formare, ci prin muncă directă, deși au fost și cîteva ocazii în care l-am avut ca formator. Așa stînd lucrurile, am avut, desigur, suficiente ocazii de a avea diverse alte conversații, uneori la cîte o cină și un pahar cu vin. Ei bine, într-o astfel de ocazie am aflat că, pe lîngă munca lui de expert în evaluare și de profesor, făcea tranzacții la bursă. Parcă îl aud spunînd „dragul tatii”, căci așa ni se adresa nouă, celor care ajungeam să îi fim prin preajmă ca învățăcei, „dragul tatii, eu nu trăiesc doar din salariu, trăiesc mai ales din tranzacțiile pe care le fac la bursă”. Pentru mine era ceva din altă lume, nu-mi imaginam ce înseamnă asta și nici nu am ajuns să înțeleg atunci. O luam ca pe ceva ce ține de lumea lui înaltă pe care o admiram. Deși, altfel, era un om foarte modest și colocvial, nemanifestînd vreun orgoliu sau aroganță. Dar așa mi se părea mie, pentru că era în mod evident unul dintre cei mai avizați experți pe care îi cunoscusem pînă atunci, iar povestea cu bursa îl ridica în ochii mei încă mai sus: nu cunoșteam pe nimeni care să mai aibă o astfel de preocupare și de competență.
Dar ce știam eu, pe acea vreme? Abia dacă mă descurcam cu gestionarea salariului de la o lună la alta, cu ajutorul cîte unei meditații. Cunoașterea mea financiară se reducea la nivelul acesta, al gestionării unor venituri fixe, din salariu preponderent, de la o lună la alta, încercarea de a pune ceva bani deoparte pentru un concediu, eventual. De altfel, primul concediu pe care mi l-am permis, la cîțiva ani după ce am ajuns profesor și mă căsătorisem, a fost prin biletele sindicale, căci era mai ieftin și atît ne puteam permite. Cu banii drămuiți la sînge, iar faptul că pe plajă mi se furase borseta în care aveam toți banii (nu aveam încă salariile pe card) a reprezentat o adevărată tragedie. A trebuit să sun de la poliție acasă, la părinți, să îmi trimită ceva bani, pe care i-am ridicat a doua zi de la oficiul poștal.
Cînd am luat primul credit, pentru casă, iar apoi, la cîțiva ani distanță, cel pentru o mașină, nu prea înțelegeam cum funcționează nici principiul dobînzii. Eram la mîna băncii, ca să spun așa, fără să înțeleg deloc ce mecanisme are aceasta de a mă credita. Pur și simplu, acceptam că am de plătit timp de mulți ani o sumă în fiecare lună, conform unui desfășurător care mi se dăduse printat și pe care îl țineam printre actele importante.
În școală, elev fiind, îmi aduc aminte vag că am avut într-una dintre clasele de liceu o materie care se numea economie. Dar era o glumă, cred, nimic nu învățasem acolo despre cum funcționează mecanismele financiare. Educația mea financiară era zero, ca urmare a trecerii prin școală. De aceea, concepte ca bursa și chiar ca dobînda îmi erau străine. Și așa mi-au rămas multă vreme, motiv pentru care nu mi-era deloc clar cum cineva ca domnul Stan, care, iată, era și el pînă la urmă tot un filolog din specia mea, putea să facă tranzacții la bursă. Nu m-a preocupat nici mai tîrziu prea mult povestea. Anii au trecut. Dar cunoașterea mea în domeniul financiar nu a devenit mult mai vastă. La un moment dat, am avut și o inițiativă antreprenorială, împreună cu niște prieteni. M-am bazat în totalitate, în privința aspectelor financiare, și în acel caz, pe ei, care aveau ceva experiență, lucrînd nu la stat, ca mine, ci avînd în domeniul lor profesional PFA-uri, al căror mecanism financiar nu-l înțelegeam, de asemenea. Și nici nu-mi băteam capul să-l înțeleg. Bineînțeles, apelam la o contabilă pentru chestiile de balanță financiară, dar eu personal nu înțelegeam nici măcar principiile de funcționare. Însă fiind în contact cu ele, am început, încet-încet, să mai prind cîte ceva.
Mai recent, am început să fiu interesat mai îndeaproape de funcționarea bursei și de funcționarea tranzacțiilor criptomonedelor, precum și de alte modalități financiare de obținere a unor venituri pasive. Am început să mă documentez, ca un autodidact. Am descoperit un hățiș în care simțeam că nu mă pot deloc descurca. Concepte, strategii, diverse mecanisme în care mă simțeam uneori pierdut. Și încă mă simt, deși am ajuns să mai înțeleg cîte ceva și să nu simt că mă uit ca mîța în calendar și că citesc într-o limbă exotică, total străină. Dar este o experiență pe cît de provocatoare, pe atît de dificilă, pentru că nu am, de fapt, niște baze care să-mi fi fost puse în educația mea. Educația mea financiară, cu alte cuvinte, cîtă există, s-a făcut mai mult intuitiv, prin experimentare și în manieră autodidactă, tîrziu.
De ce toată această lungă poveste? Se vorbește, în ultima vreme, destul de intens, despre nevoia ca în curriculum-ul național să fie introdusă educația financiară. Pînă în momentul de față, aceasta nu reprezintă un obiectiv explicit și distinct al curriculum-ului național. De ceva timp, unele organizații non-profit au mai încercat ici-colo să dezvolte programe de parteneriat cu școala, prin care să ofere elevilor educație financiară. Eu cunosc un astfel de caz, proiectul Kidprenor, și mai știu că există inițiative individuale, cum ar fi cea a cărților de educație financiară scrise de Cristina Andone. Cu siguranță mai sînt și altele, dar ele reprezintă excepția, nu norma. În școală încă nu se face educație financiară sistematică și consider că ea a devenit necesară în societatea contemporană. Toate dezbaterile la nivel sistemic despre aceasta trebuie luate în serios și găsite soluțiile optime pentru ca în curriculum ea să fie prezentă.
Chiar dacă nici în cazul acesteia nu cred că ar trebui să vorbim despre o disciplină distinctă, în plus, care să încarce planurile-cadru, cred că soluțiile de infuzare eficientă a acesteia prin intermediul disciplinelor existente deja trebuie găsite și adoptate.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
