Articol despre altceva...

…decît arestarea lui Gigi Becali. Asta am hotărît să scriu. De obicei, omul îşi alege un subiect, un unghi de abordare, caută un clenci şi începe să scrie. Eu m-am hotărît numai despre ce nu voi scrie. Scărpinîndu-mă tacticos în creştet, am descoperit că săptămîna trecută, la Londra, s-au strîns şefi a exact 20 de ţări care produc cam 90% din economia mondială. Mi-am spus că, în plină criză, o asemenea reuniune o fi oarecum importantă. Nu o conta în România, unde nu am aflat mare lucru din presa băştinaşă, dar în restul lumii o fi fost vreun impact. Aşa că, am început o documentare timidă din surse externe. O declaraţie prilejuită de summit a atras atenţia tuturor: "era secretului bancar s-a încheiat". Scurt. Zăpăcitor. Senzaţional. Autorul nu este preşedintele Rusiei sau al Chinei. Este chiar preşedintele Obama. Acesta e primul element care mi-a atras atenţia. Apoi, mai e ceva. Dacă o eră se încheie, alta începe. Să înţeleg că reuniunea G20 de la Londra a deschis o nouă epocă în economia mondială? Am mai auzit de conferinţe şi congrese care declarau că fac istorie sau că lumea nu va mai fi la fel de atunci încolo, astfel încît nu eram mega-emoţionat. Totuşi, sînt argumente destule care dovedesc că, de astă dată, vorbele "istoric", "punct de cotitură", "revoluţie financiară" nu sînt chiar inadecvate. Autorul declaraţiei nu este orişicine, este un tip cu uriaşă priză la public şi care posedă un deosebit simţ al pulsului electoral. Omul ştie că, în acest moment, unul dintre cei mai detestaţi indivizi ai planetei este bancherul. Este omul care, din lăcomie, ne-a dat prilejul coşmarului de azi. Este cel care ascunde banii făcuţi la limita legii. Mai mult, este cel care păstrează, în paradisuri fiscale, sumele care ar trebui să se ducă la bugetul statului şi nu se duc, pentru că sînt spălate prin Andorra, Liechtenstein şi Monaco. Mai mult, tot el, bancherul, s-a bucurat la profit şi acum ne cere să împărţim cu el paguba. Cere bani din banii noştri, din buget, pentru a nu da faliment. Iar guvernele îi dau. Argumente suficiente pentru ca bancherul să fie ţapul ispăşitor iar Obama să fie dur cu el, ostoind astfel din frustrările publicului. Lumea uită că alocarea eficientă şi profitabilă a resurselor unei economii libere este asigurată tot de el, bancherul. Tot el, pînă la urmă, a şi contribuit din greu la prosperitatea de pînă mai acum un an. A finanţat afaceri noi şi a adus lichiditate suplimentară pe piaţă. Asta s-a uitat. Cealaltă ţintă a declaraţiei este bogătaşul, omul cu bani. El este cel care profită de pe urma secretului bancar, nu? Publicul nu are nimic împotriva fotbaliştilor, mult prea bine plătiţi, sau a cîntăreţilor cu averi fabuloase. Ei sînt cei care au cîştigat prin propriul talent. Cei care au făcut bani de pe urma speculaţiilor bursiere în anii din urmă nu sînt consideraţi pe aceeaşi treaptă de respectabilitate, deşi este clar că unii au fost talentaţi şi au muncit din greu. Alţii au fost doar norocoşi, e drept. Norocul li s-a cam terminat, vor rămîne pe piaţă doar cei talentaţi. Va căpăta publicul vreun pic de simpatie pentru viitorii speculanţi bursieri sau investitori de portofoliu? Greu de crezut. Oricum, dacă tot se termină o eră, ce altceva începe? Foarte posibil, una a reducerii decalajelor dintre bogaţi şi săraci, mai ales în ţările occidentale. Politicile publice se întorc acum hotărît spre poporul lovit de trăznetul recesiunii. Guvernele intră din ce în ce mai hotărît în managementul resurselor economice. Schemele de ajutorare a sectorului privat din bani publici sînt nu numai din ce în ce mai populare, încep să fie considerate ca obligatorii în cele mai liberale societăţi. A nu interveni în economie de undeva de la Centru, prin strategii anti-criză, este văzut ca un păcat capital. FMI-ul va creşte mult în importanţă. La Londra s-a hotărît majorarea substanţială a fondurilor proprii ale acestuia, precum şi mărirea marjei sale de manevră. Unde este România în acest vîrtej? (Răspuns rapid: în faţa tribunalului unde e judecat Becali.) Cred că, paradoxal, România este într-o poziţie ceva mai bună decît a altor ţări. Nu cred că va îndrăzni cineva să mai încerce vreo declaraţie ca a lui Viorel Hrebenciuc (ţineţi minte, aceea cu BNR şi controlul politic), deşi ideea nu este autohtonă. Se vehiculează bine mersi în Europa vestică. Avem avantajul unei Bănci Naţionale cu imagine (aproape) impecabilă. Nu cred că se va da drumul la găleata de bani pentru exagerări cu programele sociale, că ne observă Fondul, iar PSD şi PDL se observă reciproc. De aceea, sînt relativ optimist. Restul este la îndemîna contextului mondial. Să ţinem pumnii şi să sperăm că valul va trece repede.