Artă cu răpirea din serai

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Invizibilii jpeg

Am zis de nenumărate ori, priceperea mea în ceea ce privește artele plastice e cam egală cu gradul de culturalizare în muzica clasică. Mă rog, hai să spunem că în artele figurative aș mai avea ceva lecturi acolo, la bază, pe cînd muzica clasică o iubesc și o ascult lăutărește – după ureche. Întîmplarea bună a făcut că am crescut cu extrem de multe cărți în casă, și două au fost cele pe care mi le amintesc din cea mai mică copilărie: un tom imens numit Istoria Artei compilat de un rus, ceva (îmi scapă acum numele) și bizarul, etern-fascinantul Tropice triste al lui Lévi-Strauss pe care l-am mîzgălit încă de cînd nu știam să citesc, ale cărui ilustrații compun cumva mozaicul personalității mele timpurii. Indieni amazonieni cu bretoane brunete ca ale mele, sînii obosiți ai femeilor, privirea limpede a bunului sălbatic.

Cu Istoria Artei a sus-numitului rus, povestea de dragoste e și mai mare. Pînă să ajung la un anume grad de conceptualizare, am privit în detaliu toate rochiile bufante ale infantelor lui Velázquez, păpuși blonde în închisoarea unor haine pe care le găseam fabuloase și atît. Cuvîntul „închisoare”, pentru ele, mi-a apărut mult mai tîrziu. Le-am copiat pe hîrtie de calc și le-am colorat apoi cum am vrut eu. Am urmărit cu degetul pieptarele intricate din aur ale personajelor lui Rembrandt care mi-a provocat la vremea aia o indescriptibilă stare de melancolie prepuberă. Școala flamandă și olandeză a interioarelor luminate dintr-o ferestruică de sus, cu faldurile grele ale broderiilor căzînd peste mese, mi se părea la fel de ofertantă. Detaliile fine, fir cu fir, ale blănițelor de nurcă din capele stăpînelor casei, brațele rotunjoare, roz ale unei fete oarecare. Îmi amintesc că pur și simplu îmi plăceau. Și evident, ca orice copil și ca orice neinițiat total în ale artelor, trăgeam spre exprimarea figurativă realistă. Înțepeneala aproape bizantină a portretelor timpurii nu-mi spunea nimic, era un 2D meh. Capacitatea copilărească de apreciere se împotmolea undeva în pointillismul lui Seurat, iar de la păpușile deformate ale lui Toulouse-Lautrec o lua deja razna. Mintea mea limpede de la 5 ani vedea frumosul și în caii realist cambrați călăriți de frumoase amazoane ale unor pictori consacrați, dar și în carpetele cu răpirea din serai. Sau în alea cu cerbi la adăpat, păun pe cracă sau coșuri cu pui de pisici dolofani și moi țesuți la metru în Turcia. Minunate mi se păreau așa cum le vedeam prin casele diverselor turcoaice din Constanța! Cerul intens bleumarin străpuns de stele galben-strălucitoare din lînică moale. Minaretele subțirele din fundal, dramatismul perechii fugare pe un cal arab prins într-un galop pe viață și pe moarte, mătăsurile moi ale fetei fluturînd în goana aia, la fel ca pletele ei lungi și răvășite. Eram în extaz. Cumva, de inocența cu care priveam și un Vermeer, un Rubens, dar și demoazelele răpite din seraiuri, de asta mi-e uneori dor. Am rămas, în adîncul sufletului, un fan al carpetelor, la fel și al păretarelor cu micile lor îndemnuri cusute sincer cu ațică. Nici măcar nu e o admirație ironică, revenită să mă populeze după ce am înțeles cum să mă uit, ba chiar după ce am tresărit artistic în fața unor cuburi colorate de Rothko sau a unei stropșeli dramatice pollockiene.

Arta e emoție. Bună sau rea. Am regăsit-o zilele trecute cînd am reușit să vizitez un muzeu fix înainte de a le închide iar pandemia în București. În grupul nostru mic de adulți era și o pre-adolescentă extrem de isteață și curioasă. Mai mult decît lucrările expuse, i-am urmărit ei reacțiile. Copiii mor de plictiseală în muzee. I-am văzut peste tot tîrîți de părinți prin nesfîrșite galerii. Atunci cînd nu se opresc cu real interes în fața unei picturi super-realiste în care unui personaj i se taie capul și curg șuvoaie de sînge în roșu permanent, o să-i vedeți tîrșîind picioarele sau aruncîndu-se obosiți existențial pe vreo bancă. Și fetița mea a trecut indiferentă pe lîngă două pătrate negre – Fără titlu –, dar a interesat-o mult o pîine făcută realist dintr-o faianță albă glazurată. M-am văzut în ea acum mulți ani. În ochii amîndurora lucea inocența ca o foaie albă care aștepta să fie scrisă.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.