Aproape cîștigător

Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

E pentru prima oară în ani de zile cînd PNL își permite luxul optimismului. Cel puțin un sondaj recent pune partidul pe primul loc la intenția de vot, iar despre fantoma USL se vorbește tot mai puțin. Apoi, indiferent de rezultatele europarlamentarelor din această primăvară, PNL are motive să își mențină moralul relativ ridicat pentru că, la prezidențiale, Klaus Iohannis nu are încă un contracandidat serios. Reînnoirea mandatului președintelui îi va da acestuia un cuvînt greu de spus în felul în care vor arăta alegerile locale, generale și guvernările ulterioare. Teoretic, PNL este principalul beneficiar al unei astfel de evoluții. Electoratul lui Iohannis încă așteaptă de la președinte acțiune politică constantă, lipsită de echivoc și eficientă. Așteaptă și, deocamdată, pare răbdător.

Înlocuind, în retorica publică, anxietatea cu optimismul, PNL dă semne că a intrat într-un soi de cerc virtuos în care victoria e la milimetri distanță. Alegătorii săi împrumută raportarea asta după ce, la ultimele alegeri, o bună parte dintre ei, dezarmați și descumpăniți, au votat fără entuziasm, au pus ștampila pe altceva sau au preferat, pur și simplu, să se abțină. O priveliște rară pînă nu demult, zilele astea poți întîlni peneliști care cred că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. E devreme însă, mult prea devreme. Dincolo de optimism, sînt întrebări și neclarități din aproape orice perspectivă ai privi partidul.

Identitatea. Oricine se uită în urmă poate observa că  PNL nu mai seamănă aproape deloc cu partidul de acum 15-20 de ani. Odinioară o adunare de practicanți ai profesiilor liberale, corporatiști sau antreprenori, încăpățînat pro-occidental, urban și fără complexe, PNL e în prezent cu totul altceva. Un partid al urbanului mic și mijlociu, reacționar, cu o agendă conservatoare, pe care face eforturi să o țină ascunsă, și puseuri de naționalism toxic și păgubos. De altfel, pe axa Marian Munteanu – Rareș Bogdan, PNL a evoluat puțin spre deloc în ultimii doi ani. Adăugați la asta sprijinul lipsit de onestitate pe care majoritatea „influencer-ilor“ peneliști l-au acordat anul trecut referendumului pentru redefinirea în Constituție a noțiunii de familie. Lipsa de onestitate vine din faptul că „liberalii“ au făcut eforturi considerabile pentru ca acel referendum să treacă, fără însă să își asume deschis în fața propriului electorat această intenție. S-a spus despre referendum că este un eșec major al lui Liviu Dragnea. Într-o măsură aproape egală, e și un eșec al PNL. Altfel spus, identitatea PNL nu mai e de mult liberală. E mai degrabă o coaliție de interese confesionale, locale și de capital autohton care sînt unite doar de nevoia de reprezentare, nu și de o idee comună.

Sondajele. Cifrele făcute publice în ultimele luni indică o tendință crescătoare. Explicațiile țin de exasperarea publicului în fața incoerenței guvernamentale (rușinea, în unele cazuri), o oarecare logică a acțiunii publice a partidului și ezitările din zona USR-PLUS, unde încă nu s-a luat o decizie clară dacă binomul ­Iohannis-PNL e concurent sau partener. De asemenea, situarea sezonieră a peneliștilor în zona pro-occidentală a spectrului politic a ajutat. Poate cel mai important lucru este însă finalizarea fuziunii cu PDL, un detaliu mai puțin discutat. Foștii oameni ai lui Traian Băsescu au comis un non-combat ostentativ în 2016 și asta s-a simțit. Între timp au avut loc negocieri interne, împăcări și reînnoiri de jurăminte. Rezultatul e o pace utilă și concentrarea eforturilor către exterior. Însă, pînă la confirmarea unui rezultat bun la vot, toate acestea sînt doar premise pentru o victorie, nu și un rezultat concret.

Asta pentru că o campanie electorală bună a USR-Plus ar putea invalida orice avans al PNL. Situația e identică dacă ne uităm spre ALDE, partid creat de foști liberali și a cărui simplă existență e un reminder permanent că PNL nu a reușit niciodată să se împace cu sine. Un posibil coșmar al strategilor PNL ar arăta cam așa: un număr impresionant de voturi, mai mult decît a luat vreodată partidul singur, care să ducă la un nefericit loc trei în spatele USR-PLUS și imediat înaintea ALDE.

Apoi, oricîte calcule s-ar face, realitatea din teren rămîne deocamdată neschimbată. Arcul compus din pesediștii lui Liviu Dragnea și pesediștii jenați conduși de Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu rămîne dominant.

Sondajele pot crea senzația că „se poate“. Contextul însă se poate opune. Și adesea o face. Sloganul zilei la PNL e „Aproape cîștigător“. Sau „Aproape în primul rînd“, dacă vreți.

Președintele. Relația cu Klaus Iohannis a fost și va rămîne probabil complicată. Voioșia neinteligentă cu care PNL își leagă soarta de cariera președintelui ignoră de fiecare dată faptul că tot dl Iohannis era șef de stat în 2016, cînd performanța electorală partidului a fost mai degrabă dezamăgitoare.

Trece mai puțin observat și faptul că, insistînd pe tema referendumului pentru Justiție, președintele împrumută (confiscă?) o temă de campanie a USR și o folosește pentru a-și marca propriul teritoriu înainte de alegerile din toamnă.

Klaus Iohannis dă adesea senzația că nu are nici un respect pentru PNL, privind partidul ca pe o dependință din curtea proprie a cărei administrare îi provoacă plictis și, uneori, lehamite. Tipul acela de construcție pe care s-ar putea să te hotărăști într-o bună zi să o dărîmi și să o înlocuiești cu altceva. Relația PNL-Iohannis e dezechilibrată și confuză, asemeni unui mariaj aranjat de părinți. Mai devreme sau mai tîrziu se va rupe. Pentru PNL e esențial să știe care îi e locul într-o lume post-Iohannis. Acesta e însă un calcul care nu s-a făcut încă. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Anexă la Epistolar despre „catharii“ de la Păltiniș
Am găsit scrisoarea de mai jos, primită în 1987, de la Nicolae Steinhardt. O fac publică, pentru că se referă la un articol celebru al Părintelui Nicolae despre „catharii“ de la Păltiniș.
Frica lui Putin jpeg
Recunoștință Evei
Vremurile ne cer curaj, nu sofisticărie, limpezime morală, nu încîlceală printre teorii, simplitate în convingeri, nu lîncedă indecizie între nuanțe.
AFumurescu prel jpg
Cine n-are dușmani, să-și cumpere!
Am reînceput să ne născocim probleme, ne-am făcut privirea roată și-un dușmănel tot ne-am găsit fiecare, unul cu care să ne răfuim zi de vară pînă-n seară.
1024px Russian Salad  JPG
Istorie din bucătărie
Domnul Olivier și-a compus astfel opera: carne de vînat, alături de limbă de vițel, langustă sau homar, toate fierte, așezate pe farfurie și stropite cu un sos de maioneză specific regiunii Provence din Franța.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (III)
În cazuri excepționale crizele politice au fost rezolvate prin recurgerea la votul electoratului.
Iconofobie jpeg
Despre un lucru (mai puțin?) semnificativ
Obsesia binelui colectiv formează eroi, cea a binelui personal, cel mult, farisei.
„Cu bule“ jpeg
Ura și la gară!
„Ura și la gară!“ dezvoltă sensuri numeroase, dar previzibile: poate indica, în cheie pozitivă, eliberarea de o povară – sau, în cheie negativă, încheierea (prea) expeditivă și superficială a unei acțiuni, indiferența, lipsa de interes; adresată direct unui interlocutor, marchează de obicei refuzul,
FILIT – Iași 2021 jpeg
Rezultate și topuri naționale
Ce se întîmplă la nivelul managementului instituțiilor de învățămînt?
Un sport la Răsărit jpeg
Merge Wimbledon-ul și fără puncte, și fără ruși?
E cea mai mare confruntare pe tema Rusiei din lumea sportului, pînă acum coerentă relativ la pedeapsa aplicată supuşilor şi sus-puşilor din patria lui Putin.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Oameni și cîini
În comunism și o vreme după aceea, se pare că nu doar oamenii, ci și multe alte ființe se comportau altfel decît astăzi. Condițiile grele produceau o înrăire, o sălbăticire generală.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.