Apel către biciclişti
Mă urc într-un taxi, şoferul mă recunoaşte de la televizor şi începe să mă "prelucreze" cu o idee auzită de la Florin Călinescu: dată fiind aglomeraţia din Bucureşti, acolo unde există metrou, să fie desfiinţate autobuzele şi tramvaiele. "Nu-i aşa că o spuneţi la televizor cînd mai apăreţi?!" - mă înţeapă omul cu o privire şireată. I-am răspuns că eu, ca pieton de ocazie şi biciclist de plăcere, cred că ideea sa şi a domnului Călinescu e cea mai odioasă chestie pe care am auzit-o în ultima vreme. Că oamenii au treabă sau locuiesc nu numai lîngă staţiile de metrou. Că dacă în locul unui tramvai ar intra şase maşini, asta înseamnă că trebuie să se sacrifice cam 50 de simpli muritori-pietoni pentru ca 6 şoferi să fie fericiţi. Că există soluţii mai bune: de ce să nu mergem toţi cu metroul sau cu tramvaiul prin centru şi să punem taxe usturătoare pentru circulaţia maşinilor în zonele aglomerate, aşa cum au făcut la Londra. Ajuns în acest punct, taximetristul meu avea o expresie de genul "bă, tu vrei un cap în gură!". Nu i-am lăsat bacşiş. Discuţia m-a făcut să mă gîndesc la clasele cu adevărat discriminate ale României: pietonii şi bicicliştii. Mersul cu bicicleta e o adevărată aventură - fără benzi speciale, printre şoferi isterici. Cînd era primar, Traian Băsescu a tras două linii pe b-dul Elisabeta şi a spus că aia e bandă pentru biciclişti. Cînd trec pe acolo văd maşini parcate de-a curmezişul pe acea bandă. În Occident poţi merge liniştit cu bicicleta prin oraşe fără a avea sentimentul că pleci într-o aventură spaţială. Parisul are 314 kilometri de alei pentru biciclete, Londra are un Ghid al oraşului pe bicicletă, cu 19 trasee. În Milano se găsesc mai mult de 4700 de spaţii de parcare pentru biciclete, majoritatea în centrul oraşului, iar Viena şi-a propus ca reţeaua de trasee să depăşească 800 de kilometri în 2010 (după www.mybike.ro). Astă-vară m-am plimbat două ore în Budapesta pe malul Dunării şi pe lîngă mine treceau cohorte de biciclişti fericiţi, pe banda lor. Cam asta fiind starea de nervi, tocmai văd la Realitatea TV ştirea că Primăria Bucureştiului a hotărît interzicerea circulaţiei cu biclete pe mai mult de 20 de bulevarde, practic prin tot oraşul. Asta după ce guvernul şoferilor buhăiţi din PSD interzisese în 2003 bicicletele pe trotuare şi prin parcuri. Directorul din Primărie argumenta decizia spunînd că bicicliştii sînt accidentaţi de maşini, aşa că este spre binele lor. Totul pleca de la ideea destul de răspîndită că o parte dintre plătitorii de impozite sînt cam tîmpiţi, aşa că trebuie protejaţi de ei înşişi. Pietonii trebuie protejaţi de propria prostie, care îi face să ia tramvaiul cînd ar putea merge cu metroul (dacă nu s-au gîndit, nici o problemă, gîndesc şoferii pentru ei!). Bicicliştii trebuie protejaţi de acest obicei ciudat şi periculos (dacă nu s-au gîndit, nici o problemă, se gîndeşte şoferul de la Primărie!). Nici gînd de ideea unei politici de dezvoltare a transportului sănătos, de limitare a celui auto care ne ucide poluînd, de făcut parcări ca să nu mai apară maşini pe trotuare. Decizia comisiei tehnice de la Primărie a fost simplă: interzicem bicicletele. Aveam eu una şi mai simplă: le dăm şoferilor autorizaţie de vînătoare de biciclişti, că tot sînt mulţi şi nervoşi, poate se mai relaxează (oricum, bicicliştii sînt mai enervanţi decît hoţii care intră noaptea în casele bogătanilor, ăia trebuie ocrotiţi). Singura parte bună este că aceşti biciclişti ciudaţi au reacţionat de data asta şi au organizat un prim protest (cine este curios poate vedea detalii şi poze la http://xbikers.lx.ro/ protest.php). Ce surpriză pentru omul de la Primărie! Amărîţii ăia gîndesc, instigă televiziunile, apar prin ziare. Ordinul a fost retras şi acum noi, bicicliştii, ne-am recîştigat dreptul de a ne strecura timizi pe lîngă şoferi, cînd vor muşchii lor. Sper să nu se termine aici, dacă tot ne-au enervat să facem ceva mai rău, să cerem benzi multe şi amenzi pentru cei care parchează pe ele (şi dacă nu merge aşa, să scriem "Ilegal" cu un spray permanent pe maşinile respective). Sper să nu mi se spună că eu mă gîndesc la biciclete cînd românii mor de foame. Dacă gîndiţi aşa, nu mai citiţi Dilema veche şi căutaţi-l pe Călinescu să vă oblojească neuronii. M-am săturat să fiu privit ca un extraterestru cînd mă agit pentru probleme ce ţin de normalitate. Adică, tu nu vrei maşină!! Parcă românii se împart definitiv în două categorii: cei cu maşină şi cei atît de proşti încît nu şi-au cumpărat maşină. Lumea valorilor postmateriale - cum se numesc ele în literatura sociologică - este încă străină majorităţii. Partidele ecologiste sînt anemice, dar înfloresc revistele şi emisiunile prostuţe despre maşini. Deci, dragi biciclişti şi pietoni, cred că avem nevoie de un grup de interese al nostru. Altfel, şoferii care ne conduc nu doar că nu se gîndesc la noi, dar mai au şi idei stupide. Eu am găsit imnul: Queen, cu "Bicycle Race", care se termină exact aşa: "I don't wanna be a candidate / For Vietnam or Watergate / 'Cos all I wanna do is / Bicycle, bicycle, bicycle / I want to ride my bicycle / I want to ride my bike / I want to ride it where I like". ("Nu vreau să fiu candidat / Pentru Vietnam şi Watergate / Că tot ce vreau e / Bicicletă, bicicletă, bicicletă / Vreau să mă dau cu bicicleta / Vreau să mă dau cu bicla / Pe unde vreau eu.")
