Andrada

Publicat în Dilema Veche nr. 328 din 27 mai - 2 iunie 2010
Andrada jpeg

Vestea a venit pe singurul mobil care, în momentul ăla, avea semnal. „A ieşit pe locul III, a luat medalia de bronz.“ Corul de felicitări a urmat aproape instantaneu. Vecini şi rude (greu de făcut deosebirea între cele două categorii, într-o comunitate de vreo 40 de familii) îi felicitau pe părinţi. Tatăl, mai ales, se înfoiase ca un curcan, mîndru nevoie mare de performanţa fie-sii, dar mima stîngaci modestia. Andrada luase locul III la un cros şcolar judeţean. Are 10 ani. Termină acum clasa a III-a. N-am de lucru şi zic: „dacă nu era atît de obosită după ziua de ieri, cred că ieşea pe primul loc“. Vecinii (sau rudele) îmi dau dreptate.

Cu o zi înainte, adică vineri, s-a trezit, ca de obicei, la 6 dimineaţa. A făcut, ca de obicei, patru kilometri pe jos, prin pădure, pînă la şcoala din oraş. A stat la ore pînă la prînz, apoi a plecat spre Tîrgovişte (20 de kilometri), la repetiţiile ansamblului de dans şi poezie. Drumul l-a făcut împreună cu maică-sa. Cîteodată, merge cu cîte un coleg, cu maşina. Altă dată, cu trenul, cu rata sau cu o ocazie. După repetiţii (care s-au terminat pe la şase seara), a făcut înapoi drumul de 20 de kilometri pînă în Pucioasa şi, în final, pe jos, cei patru kilometri prin pădure, pînă acasă. Asta fusese vineri. Sîmbătă s-a trezit tot la 6 dimineaţa şi a coborît prin pădure pînă la şcoală. Acolo o aştepta profesorul de educaţie fizică. El a dus „lotul şcolii“ la Tîrgovişte, cu maşina. Cum ziceam, Andrada a cîştigat locul III pe judeţ. Întoarsă acasă, a avut răgaz să se joace. Un pic. Duminică dimineaţă s-a trezit iar la 6, să plece iar la Tîrgovişte, la filmări. Televiziunea locală (Columna) face o emisiune săptămînală cu copiii din ansamblu. Nu îi plăteşte. De plătit, plătesc tot părinţii. 70 de lei pe lună. De luni, începe să se trezească la 6 (ca de obicei), să meargă la şcoala aflată peste deal.

Din Maluri spre Pucioasa, spre oraş, pleacă zilnic şapte şcolari. Unii învaţă dimineaţa, alţii după-amiaza. Andrada face drumul pe jos, zilnic, dus întors, de cînd avea 4 ani, de la grădiniţă. Învaţă bine. Majoritatea copiilor din Maluri au note bune. Nu ştiu de ce. Mie îmi pare că au un soi de îndîrjire. Toţi scot punctaje excelente la concursurile Winners. Nu mă întrebaţi ce sînt alea, că nu ştiu. Cred că sînt un fel de olimpiade şcolare, cum aveam noi, pe vremuri. Am spus „majoritatea“, dar trebuie să pun necesarul accent. Majoritatea celor care se duc la şcoală. Unii părinţi nu-şi lasă copiii să facă atîta drum. Sau, pur şi simplu, nu cred că şcoala le e de vreun folos. Sînt sigur că toţi adulţii cătunului vor un viitor mai bun pentru odrasle. Numai că, fără să fi făcut un studiu cu pretenţii ştiinţifice, aş zice că proporţiile sînt egale: jumătate dintre ei cred că şcoala e de folos. Ceilalţi nu pun mult preţ pe carte.


Există în zonă cîţiva adolescenţi care au ajuns să facă liceul la „Dinicu Golescu“, în Tîrgovişte. Aia da, şcoală. Dă olimpici loturilor naţionale de ştiinţe fundamentale, are o cultură a elitei, ce mai, este o treaptă sigură spre o facultate. Acolo ar vrea părinţii Andradei să ajungă şi fiica lor. Dar mai e pînă atunci. Deocamdată, au o grijă: îşi educă în permanenţă copilul să vrea mai mult, să vrea să reuşească, în ciuda kilometrilor de pădure pe care trebuie să-i facă zilnic. Pentru asta, au tot respectul meu. Mai sus, pe deal, stau alte două fete care merg la şcoală în oraş. Una e la liceu. Tatăl lor are maşină (sînt puţine maşini în cătun). Ar putea să le ducă pînă jos. Nu vrea. „Dacă vor carte, să meargă pe jos.“ De aia, nici vorbă să dea ceilalţi părinţi banii de benzină şi să ducă toată puştimea la şcoală. Ăla, pur şi simplu, nici nu vrea să audă.

Cred că Andrada are încăpăţînare, talent, îndîrjire. Are o familie care ar face orice efort ca ea să reuşească. Cred că o să ajungă să termine o facultate. Numai că habar n-am dacă noua lege a educaţiei sau procesul Bologna îi sînt de vreun ajutor. Ştiu că fondurile europene, de coeziune socială fiind, ar trebui să o ajute. Pe ea şi pe ceilalţi copii. Dar ei sînt numai şapte. La orice proiect, fie el de coeziune socială, trebuie să ataşezi un studiu de impact, să demonstrezi cîţi indivizi capătă o „viaţă îmbunătăţită“ dacă se cheltuieşte suma de x mii de euro. Asta e problema Andradei. Ca ea sînt puţini. Prea puţini. Chiar şi pentru un fond de coeziune socială.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.