America în convalescență

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

La o săptămînă de la închiderea urnelor, rezultatul alegerilor americane nu e încă final. În teorie, lucrurile se pot schimba, iar actualul președinte ar putea să își continue cariera la Casa Albă. Asta e însă doar teorie. În practică, este aproape de neimaginat un scenariu în care tribunalele să întoarcă soarta acestor alegeri.

Refuzul lui Trump de a-și recunoaște înfrîngerea a provocat stînjeneală în rîndul establishment-ului politic american și întîrzie începutul unui necesar proces de vindecare.

Mesajele haotic-nervoase ale președintelui sînt dublate uneori de reacții nepoliticoase din partea taberei cîștigătoare („Avem metode să îl scoatem cu forța de acolo”), creînd astfel imaginea unui moment nefericit în istoria democrației americane.

Comportamentul încă-președintelui american nu e o surpriză. În timpul campaniei a refuzat cu obstinație să spună dacă va accepta înfrîngerea. Explicația primară stă, probabil, în caracterul personajului, însă ar fi prea simplu să credem că acțiunea sa politică poate fi interpretată doar prin fuga de cuvîntul „loser”.

Trump are de apărat nu numai un orgoliu supradimensionat, ci și viitorul unei mișcări grassroots care a căpătat consistență și energii noi în timpul mandatului său. „Trumpismul” e o realitate verificabilă și el nu va dispărea odată cu pierderea unui mandat sau chiar a dispariției din viața publică a celui care i-a dat numele.

De altfel, pe fondul entuziasmului generat în lumea întreagă de prezumtiva victorie a lui Joe Biden, a trecut în plan secund numărul de voturi obținute de președintele în funcție. Peste 70 de milioane de americani au votat pentru brand-ul de populism reprezentat de Trump. 70 de milioane de votanți sînt o formidabilă forță politică, iar ceea ce îi motivează pe acești oameni nu poate fi redus la cîteva etichete simple.

Mai puțin important și mai puțin capabil să schimbe soarta lumii după ce va părăsi Casa Albă, Trump va rămîne un personaj major în politica americană. Mesajele sale vor conta cel puțin vreo cîțiva ani de aici înainte. Iar importanța asta se va măsura în mandate de parlamentari, de guvernatori și în probleme specifice puse pe agenda publică.

Apar deja întrebări în presa americană legate de o posibilă nouă candidatură a lui Trump la alegerile din 2024. Apropiații președintelui spun că e foarte plauzibilă și menționează cele 70 de milioane de voturi. Analiștii independenți preferă să se uite în altă parte și caută moștenitorul zestrei populiste a lui Trump în personaje ca Tucker Carlson, un prezentator de televiziune cunoscut pentru entuziasmul cu care a sprijinit politicile actuale administrații. Atît de dedicat e Carlson trumpismului încît uneori – rar, e  adevărat – l-a criticat chiar pe președinte pentru ezitări sau replieri în aplicarea politicilor pe care el însuși le anunțase.

Întrebarea despre relevanța politică a lui Trump sau despre succesorul său în fruntea curentului naționalist și izolaționist nu este nici prematură, nici inutilă. Deși rezultatul alegerilor prezidențiale din 2016 a fost surprinzător, el nu a venit din neant. Trump a cules atunci nu numai roadele propriei celebrități și ale greșelilor strategice ale democraților, ci și rezultatele a ani și ani de militantism al mișcărilor populiste de tip Tea Party. Dintr-un punct de vedere, Trump este cel care a oferit structură și conținut adunării pestrițe de libertarieni, naționaliști și excentrici care, din 2009, au dat dezbaterii politice americane o nuanță de urgență isterică. Patru ani mai tîrziu, în 2020, chiar fără președinte la Casa Albă, brand-ul Trump va continua să producă efecte. Foarte probabil, în timp, el va căpăta alt nume, însă, în esență, forțele care i-au dat putere în anii aceștia vor rămîne active. 

Probabil Trump o să plece, dar trumpismul rămîne. În atari condiții, convalescența Americii se va produce cu maxilarele încleștate și cu pumnii strînși.

Am urmărit discursul lui Joe Biden din noaptea în care și-a adjudecat victoria. Atît el, cît și Kamala Harris, viitoarea vicepreședintă, au insistat pe nevoia de vindecare, pe nevoia de unitate și de empatie. Cuvinte frumoase, dar aproape imposibil de aplicat în practică. În termeni reali, viitoarea administrație va avea de luptat cu un Congres semiostil, cu o opinie publică ce nu va avea foarte multă răbdare și cu o bună parte a societății americane convinsă că alegerile nu au fost în regulă. Totul pe fondul unei pandemii care face ravagii și pentru care Guvernul american, cu Trump în frunte, nu a avut un răspuns adecvat.

E previzibil că și Joe Biden se va lovi de scepticismul sau de opoziția îndîrjită cu care au fost întîmpinate ideile lui Trump legate de pandemie. Faptul că acestea vor avea semnul schimbat e prea puțin important.

Procesul de vindecare va fi, în cel mai bun caz, îndelungat și greu, iar în cel mai rău – un eșec care va crea un Trump nou. Mai eficient, mai cinic și, fără îndoială, cu și mai puține scrupule democratice.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.