America în convalescență

Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

La o săptămînă de la închiderea urnelor, rezultatul alegerilor americane nu e încă final. În teorie, lucrurile se pot schimba, iar actualul președinte ar putea să își continue cariera la Casa Albă. Asta e însă doar teorie. În practică, este aproape de neimaginat un scenariu în care tribunalele să întoarcă soarta acestor alegeri.

Refuzul lui Trump de a-și recunoaște înfrîngerea a provocat stînjeneală în rîndul establishment-ului politic american și întîrzie începutul unui necesar proces de vindecare.

Mesajele haotic-nervoase ale președintelui sînt dublate uneori de reacții nepoliticoase din partea taberei cîștigătoare („Avem metode să îl scoatem cu forța de acolo”), creînd astfel imaginea unui moment nefericit în istoria democrației americane.

Comportamentul încă-președintelui american nu e o surpriză. În timpul campaniei a refuzat cu obstinație să spună dacă va accepta înfrîngerea. Explicația primară stă, probabil, în caracterul personajului, însă ar fi prea simplu să credem că acțiunea sa politică poate fi interpretată doar prin fuga de cuvîntul „loser”.

Trump are de apărat nu numai un orgoliu supradimensionat, ci și viitorul unei mișcări grassroots care a căpătat consistență și energii noi în timpul mandatului său. „Trumpismul” e o realitate verificabilă și el nu va dispărea odată cu pierderea unui mandat sau chiar a dispariției din viața publică a celui care i-a dat numele.

De altfel, pe fondul entuziasmului generat în lumea întreagă de prezumtiva victorie a lui Joe Biden, a trecut în plan secund numărul de voturi obținute de președintele în funcție. Peste 70 de milioane de americani au votat pentru brand-ul de populism reprezentat de Trump. 70 de milioane de votanți sînt o formidabilă forță politică, iar ceea ce îi motivează pe acești oameni nu poate fi redus la cîteva etichete simple.

Mai puțin important și mai puțin capabil să schimbe soarta lumii după ce va părăsi Casa Albă, Trump va rămîne un personaj major în politica americană. Mesajele sale vor conta cel puțin vreo cîțiva ani de aici înainte. Iar importanța asta se va măsura în mandate de parlamentari, de guvernatori și în probleme specifice puse pe agenda publică.

Apar deja întrebări în presa americană legate de o posibilă nouă candidatură a lui Trump la alegerile din 2024. Apropiații președintelui spun că e foarte plauzibilă și menționează cele 70 de milioane de voturi. Analiștii independenți preferă să se uite în altă parte și caută moștenitorul zestrei populiste a lui Trump în personaje ca Tucker Carlson, un prezentator de televiziune cunoscut pentru entuziasmul cu care a sprijinit politicile actuale administrații. Atît de dedicat e Carlson trumpismului încît uneori – rar, e  adevărat – l-a criticat chiar pe președinte pentru ezitări sau replieri în aplicarea politicilor pe care el însuși le anunțase.

Întrebarea despre relevanța politică a lui Trump sau despre succesorul său în fruntea curentului naționalist și izolaționist nu este nici prematură, nici inutilă. Deși rezultatul alegerilor prezidențiale din 2016 a fost surprinzător, el nu a venit din neant. Trump a cules atunci nu numai roadele propriei celebrități și ale greșelilor strategice ale democraților, ci și rezultatele a ani și ani de militantism al mișcărilor populiste de tip Tea Party. Dintr-un punct de vedere, Trump este cel care a oferit structură și conținut adunării pestrițe de libertarieni, naționaliști și excentrici care, din 2009, au dat dezbaterii politice americane o nuanță de urgență isterică. Patru ani mai tîrziu, în 2020, chiar fără președinte la Casa Albă, brand-ul Trump va continua să producă efecte. Foarte probabil, în timp, el va căpăta alt nume, însă, în esență, forțele care i-au dat putere în anii aceștia vor rămîne active. 

Probabil Trump o să plece, dar trumpismul rămîne. În atari condiții, convalescența Americii se va produce cu maxilarele încleștate și cu pumnii strînși.

Am urmărit discursul lui Joe Biden din noaptea în care și-a adjudecat victoria. Atît el, cît și Kamala Harris, viitoarea vicepreședintă, au insistat pe nevoia de vindecare, pe nevoia de unitate și de empatie. Cuvinte frumoase, dar aproape imposibil de aplicat în practică. În termeni reali, viitoarea administrație va avea de luptat cu un Congres semiostil, cu o opinie publică ce nu va avea foarte multă răbdare și cu o bună parte a societății americane convinsă că alegerile nu au fost în regulă. Totul pe fondul unei pandemii care face ravagii și pentru care Guvernul american, cu Trump în frunte, nu a avut un răspuns adecvat.

E previzibil că și Joe Biden se va lovi de scepticismul sau de opoziția îndîrjită cu care au fost întîmpinate ideile lui Trump legate de pandemie. Faptul că acestea vor avea semnul schimbat e prea puțin important.

Procesul de vindecare va fi, în cel mai bun caz, îndelungat și greu, iar în cel mai rău – un eșec care va crea un Trump nou. Mai eficient, mai cinic și, fără îndoială, cu și mai puține scrupule democratice.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.