America

Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Am ajuns pentru prima oară în Occident în urmă cu aproape 30 de ani. Întîmplarea a făcut să nu fie „Occidentul apropiat”, ci tocmai Statele Unite, New York – Washington. La început mi s-a părut că am intrat într-un film pentru că cele mai multe lucruri despre America le știam, evident, din filme. Nu apucasem să văd însă aproape nimic din New York (eram în prima zi de la sosire), cînd gazda mea, o regretată profesoară universitară de civilizație franceză, tocmai la un film m-a rugat s-o însoțesc. Fiindcă în cursurile sale voia să facă o paralelă între cavalerii din Franța Evului Mediu și cowboy-ii din Statele Unite, filmul acela prezenta pentru ea chiar un interes profesional. Era vorba de Unforgiven cu Clint Eastwood. Nu puteam s-o refuz, deși știam că filmul rula deja și la cinematograful Patria din București (la acest capitol eram aliniați cu New York-ul). A trebuit să las brusc zgîrie-norii și forfota teribilei metropole și să intru într-un mall cu mai multe săli de cinema, așa cum sînt astăzi și la noi, cu diferența că, dacă plăteai intrarea, puteai să stai la oricîte filme și să le vezi de oricîte ori voiai. Am intrat în sală la vreo cinci minute după început. Am urmărit lunga poveste a cowboy-ului care salvează onoarea unor prostituate, deși ardeam de nerăbdare să ies cît mai repede afară, să văd străzile, oamenii, mașinile și zgîrie-norii. Cînd, în sfîrșit, după mai bine de două ore, filmul s-a terminat, doamna profesoară m-a rugat să mai stăm puțin, ca să prindem următoarea proiecție, să vedem și cele cinci minute pe care le pierduserăm la început. Cred că abia m-am abținut să oftez (nu voiam s-o supăr în vreun fel) și m-am așezat, cu stoicism, la loc pe scaun. Filmul a pornit a doua oară și foarte repede a ajuns la ceea ce mai văzuserăm. Am început a mă foi, dar profesoara nu s-a clintit. „Mai stăm puțin”, m-a rugat. Am stat, dar ca pe ghimpi. Afară mă aștepta cel mai fabulos și mai viu oraș din lume, iar eu stătusem pînă atunci, vreme de aproape trei decenii, închis într-o țară încremenită în moartea clinică a comunismului. După vreo alte cîteva minute, gazda mea mi-a șoptit din nou: „Eu mi-aș dori să mai vedem încă o dată întregul film, nu te supăra”. Ce altceva puteam face decît să-l trec Dunărea pe Clint Eastwood, cu calul lui cu tot, doar în gînd, bineînțeles. L-am urmărit cum le-a salvat încă o dată pe prostituate de oamenii cei răi. Cînd am ieșit afară era deja întuneric și mă durea locul pe care șezusem. Noroc că în Times Square reclamele străluceau feeric. Într-una din ele era poza Nadiei Comăneci sub care scria: „Un corp de nota 10 se potrivește cu o lenjerie de nota 10”.

Aveam totuși înainte aproape o lună întreagă în care să văd New York-ul și Washington-ul. În zilele următoare mi-am sucit gîtul tot zgîindu-mă în sus, după zgîrie-nori. M-a minunat felul elastic și relaxat în care mergeau tinerii de culoare pe stradă. M-au fascinat șirurile de mașini mari și pătrate care umpleau bulevardele, balansîndu-se pe suspensiile lor comode ca bărcile pe valuri. M-au zăpăcit sirenele poliției și ale ambulanțelor care-mi păreau a-și face loc cu forța prin trafic. M-au alarmat agenții de pază ai unei bănci care au scos pistoalele lor enorme în fața mea, oprind pur și simplu circulația pietonilor, în momentul în care a apărut duba blindată care venea să transporte banii. M-au intimidat tarabagiii latino instalați pe trotuare cu șepcile lor întoarse pe dos, care-și vindeau marfa gesticulînd și abordînd trecătorii cu formule din care nu pricepeam o iotă. La început mă întrebam dacă nu cumva sînt periculoși și nu știam cum să reacționez la apelurile lor. Am mîncat pentru prima dată în viață iaurt cu fructe și mi s-a părut o mare ciudățenie. M-au uimit cele aproape o sută de canale de televiziune (la noi, pe lîngă TVR, abia dacă se înjgheba prima televizune privată: SOTI). De la atotcunoscătoarea mea gazdă am învățat o mulțime de lucruri despre baschetul american, despre NBA adică, și am urmărit la televizor una din marile lor finale, între Chicago Bulls și (parcă) Phoenix Suns. Era epoca de aur a unor Michael Jordan, Scotty Pippen sau Horace Grant (cel cu ochelari), iar Magic Johnson tocmai înfiorase întreaga lume anunțînd că era infectat cu HIV.

La Metropolitan Opera am văzut Lacul lebedelor cu ireala gruzină Nina Ananiashvilli, care a stîrnit nu aplauze, ci exclamații de uluire cînd a apărut ca un abur printre lebedele americane (sub care cam duduia scena). Am fost apoi vizavi, la Cafe Fiorello, unde chelnerii erau balerini cu jumătate de normă și aproape că zburau printre mese cu multe farfurii pe brațe. Am mîncat, tot pentru prima oară, medalion de somon și am băut un vin italienesc. Culmea e că prețul a fost mult mai mic decît al unui meniu similar de prin restaurantele „de fitze” apărute în Bucureștiul acelor vremuri. Atunci am înțeles probabil, pe deplin, ce înseamnă periferia, cu toate complexele ei orgolioase.

De la Washington, unde am ajuns grație lui Dorin Tudoran, mi-au rămas în minte alte minuni. De exemplu, monumentala gară din capitala americană se vizita ca un muzeu. Dar n-am văzut trenuri, n-am văzut șine sau tampoane, n-am simțit miros de gudron, ca să nu mai vorbesc de alte izuri cu care eram obișnuit de prin gările noastre. În schimb, am observat cu atenție și am ascultat un pian mecanic care cînta singur în mijlocul impunătorului hol central. Am admirat plante exotice care erau expuse ca într-o grădină botanică, iar la subsol am făcut turul restaurantelor, fiecare cu alt specific național. De la cel american am comandat o porție mică (știam deja că trebuie să fie mică) de antricot la grătar cu cartofi prăjiți. Deși, evident, era vorba de un fast-food, fripturile se făceau pe jar de lemne. Și m-am trezit cu nu mai puțin de șase antricoate în farfurie. Porția medie avea nouă, iar cea mare douăsprezece. Erau însă fragede ca pufuleții, așa că, în mod incredibil, am reușit să le mănînc destul de ușor pe toate.

Sigur, astea sînt doar cîteva instantanee din tot ce am văzut acolo. Mi s-a părut atunci că America devenise oarecum la îndemînă, că voi tot reveni în ea. Dar, cum spuneam, au trecut aproape 30 de ani și încă n-am reușit.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.