Alt bîlci?
Pe vremea cînd minerii năvăleau în Capitală cu bîte și topoare să-i bată pe bucureșteni, în filme vedeam cum, în America, grupări civice organizau manifestații (pașnice) împotriva unor „rechini” imobiliari care intenționau să construiască imobile pe marginea Central Park din New York. Mă frapau atunci diferențele dintre problemele noastre și ale lor. Îmi era chiar greu să iau în serios necazul pentru care manifestau newyorkezii. Din perspectiva sălbăticiei conflictelor noastre de atunci, disputele lor păreau un fleac. Distanța care despărțea o societate civilizată de una abia ieșită din comunism părea enormă.
Ei bine, se pare că, în unele privințe, am recuperat din distanță.
Sîmbăta trecută am asistat la cea mai mare demonstrație de cartier pe care am văzut-o vreodată, în care peste o mie de locuitori au manifestat pentru salvarea unei importante suprafețe verzi, de la marginea Parcului IOR, de planurile unor „rechini” imobiliari. Acum e evident că așa o problemă nu e deloc un fleac. Oameni care știu Parcul IOR de zeci de ani, și despre care s-ar putea spune că au crescut și îmbătrînit odată cu arborii săi, nu pot accepta defrișările brutale, care deja s-au produs pe scară largă în acea zonă în ultimele săptămîni, dezvăluind și intențiile deloc blînde ale noului proprietari. Acesta s-a înstăpînit peste teren printr-o retrocedare, la baza căreia a stat o decizie a fostului primar Adriean Videanu. Metoda seamănă cu aceea prin care a fost acaparat un teren dintr-o altă margine a parcului, unde s-a construit un mall, iar potrivit unor investigații de presă, în spatele acțiunii ar fi chiar același individ. Intențiile proprietarului, declarate printr-un afiș, ar fi construirea pe cele 11 hectare de teren a unui parc de distracții. Unii s-ar putea întreba ce e rău în a construi un parc de distracții, tot așa cum unii s-au întrebat de ce a fost rău să construiești un mall. Problema asta ar trebui poate discutată mai serios.
Cred că într-un anume fel de a vedea lucrurile putem observa că România actuală are două fețe opuse. Ele apar pe rînd în prim-plan, în funcție de împrejurări, de interesele de moment și de cine se află la putere.
Una e România decentă, în care locuitorii ei apar ca niște europeni civilizați, care aspiră la o asimilare cît mai deplină a unui stil de viață occidental, de calitate. Sînt oamenii care nu-i deranjează pe cei din jur, cu simț civic, care respectă buna-cuviință. La polul opus se află România „populară”, a celor pentru care în primul și în primul rînd contează să se simtă ei bine, pe moment.
Nu zic că între cele două categorii nu există și nuanțe intermediare. Ba chiar aș spune că, de multe ori, aceiași indivizi pot trece dintr-o categorie în cealaltă. „Popularii” (n-am găsit alt termen) se pot bucura și de calitățile vieții sau distracțiilor mai elevate, pot fi atrași spre ele. „Decenții” (nici aici n-am găsit alt termen) pot la rîndul lor să decadă spre o zonă mai vulgară, pot fi tentați și de distracții ieftine. De multe ori contează și ce se oferă sau ce e mai la îndemînă.
Un loc unde lumea se plimbă pentru a admira natura și a respira un aer ceva mai curat –așa cum, de bine, de rău, e Parcul IOR în acest moment – atrage mai degrabă oameni din prima categorie sau cel puțin îi face să pară din prima categorie. Un bîlci cu „lanțuri”, carusele, gogoși și mititei atrage sau stimulează comportamente din cealaltă categorie, a distracțiilor populare. Nu spun că gogoșile, mititeii sau caruselele n-ar fi bune și n-ar avea și ele rostul lor, dar „popularul” nu se sinchisește de „decent”, iar alăturarea celor două tipuri de parcuri ar duce aproape sigur la „popularizarea” întregii zone. Partea, să-i zicem, naturală (care, trebuie să recunoaștem, e și ea deja destul de aglomerată) va fi invadată de căutătorii de distracții de bîlci care vor veni de te miri unde, cu cățel și purcel, să-i distreze și să-i plimbe pe domnii Goe. Tot așa, mall-ul de pe cealaltă latură a parcului a dus la o aglomerare nesănătoasă a străzii Liviu Rebreanu, înțesată acum la orice oră de automobilele care-i transportă pe „consumatorii” fără număr.
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
Cu siguranță, există și locuri mai potrivite pentru magazine și parcuri de distracții, în care să nu fie afectate puținele zone verzi din București, și așa încît orașul să nu fie transformat într-un și mai mare bîlci decît este astăzi.
