Alt bîlci?

Publicat în Dilema Veche nr. 990 din 30 martie – 5 aprilie 2023
Comunismul se aplică din nou jpeg

Pe vremea cînd minerii năvăleau în Capitală cu bîte și topoare să-i bată pe bucureșteni, în filme vedeam cum, în America, grupări civice organizau manifestații (pașnice) împotriva unor „rechini” imobiliari care intenționau să construiască imobile pe marginea Central Park din New York. Mă frapau atunci diferențele dintre problemele noastre și ale lor. Îmi era chiar greu să iau în serios necazul pentru care manifestau newyorkezii. Din perspectiva sălbăticiei conflictelor noastre de atunci, disputele lor păreau un fleac. Distanța care despărțea o societate civilizată de una abia ieșită din comunism părea enormă. 

Ei bine, se pare că, în unele privințe, am recuperat din distanță.

Sîmbăta trecută am asistat la cea mai mare demonstrație de cartier pe care am văzut-o vreodată, în care peste o mie de locuitori au manifestat pentru salvarea unei importante suprafețe verzi, de la marginea Parcului IOR, de planurile unor „rechini” imobiliari. Acum e evident că așa o problemă nu e deloc un fleac. Oameni care știu Parcul IOR de zeci de ani, și despre care s-ar putea spune că au crescut și îmbătrînit odată cu arborii săi, nu pot accepta defrișările brutale, care deja s-au produs pe scară largă în acea zonă în ultimele săptămîni, dezvăluind și intențiile deloc blînde ale noului proprietari. Acesta s-a înstăpînit peste teren printr-o retrocedare, la baza căreia a stat o decizie a fostului primar Adriean Videanu. Metoda seamănă cu aceea prin care a fost acaparat un teren dintr-o altă margine a parcului, unde s-a construit un mall, iar potrivit unor investigații de presă, în spatele acțiunii ar fi chiar același individ. Intențiile proprietarului, declarate printr-un afiș, ar fi construirea pe cele 11 hectare de teren a unui parc de distracții. Unii s-ar putea întreba ce e rău în a construi un parc de distracții, tot așa cum unii s-au întrebat de ce a fost rău să construiești un mall. Problema asta ar trebui poate discutată mai serios.

Parcul IOR © wikimedia commons
Parcul IOR © wikimedia commons

Cred că într-un anume fel de a vedea lucrurile putem observa că România actuală are două fețe opuse. Ele apar pe rînd în prim-plan, în funcție de împrejurări, de interesele de moment și de cine se află la putere.   

Una e România decentă, în care locuitorii ei apar ca niște europeni civilizați, care aspiră la o asimilare cît mai deplină a unui stil de viață occidental, de calitate. Sînt oamenii care nu-i deranjează pe cei din jur, cu simț civic, care respectă buna-cuviință. La polul opus se află România „populară”, a celor pentru care în primul și în primul rînd contează să se simtă ei bine, pe moment. 

Nu zic că între cele două categorii nu există și nuanțe intermediare. Ba chiar aș spune că, de multe ori, aceiași indivizi pot trece dintr-o categorie în cealaltă. „Popularii” (n-am găsit alt termen) se pot bucura și de calitățile vieții sau distracțiilor mai elevate, pot fi atrași spre ele. „Decenții” (nici aici n-am găsit alt termen) pot la rîndul lor să decadă spre o zonă mai vulgară, pot fi tentați și de distracții ieftine. De multe ori contează și ce se oferă sau ce e mai la îndemînă. 

Un loc unde lumea se plimbă pentru a admira natura și a respira un aer ceva mai curat –așa cum, de bine, de rău, e Parcul IOR în acest moment – atrage mai degrabă oameni din prima categorie sau cel puțin îi face să pară din prima categorie. Un bîlci cu „lanțuri”, carusele, gogoși și mititei atrage sau stimulează comportamente din cealaltă categorie, a distracțiilor populare. Nu spun că gogoșile, mititeii sau caruselele n-ar fi bune și n-ar avea și ele rostul lor, dar „popularul” nu se sinchisește de „decent”, iar alăturarea celor două tipuri de parcuri ar duce aproape sigur la „popularizarea” întregii zone. Partea, să-i zicem, naturală (care, trebuie să recunoaștem, e și ea deja destul de aglomerată) va fi invadată de căutătorii de distracții de bîlci care vor veni de te miri unde, cu cățel și purcel, să-i distreze și să-i plimbe pe domnii Goe. Tot așa, mall-ul de pe cealaltă latură a parcului a dus la o aglomerare nesănătoasă a străzii Liviu Rebreanu, înțesată acum la orice oră de automobilele care-i transportă pe „consumatorii” fără număr. 

Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?           

Cu siguranță, există și locuri mai potrivite pentru magazine și parcuri de distracții, în care să nu fie afectate puținele zone verzi din București, și așa încît orașul să nu fie transformat într-un și mai mare bîlci decît este astăzi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un mit spulberat. Cum îți dai seama că în apa din piscină este prea mult clor
Incidentul care a avut loc la hotelul din Olimp, în urma căruia 24 de turiști au ajuns la spital intoxicați cu clorul din piscină, se poate întâmpla oriunde și oricând, atenționează specialiștii. Există, însă, o metodă prin care ne putem da seama dacă în apă s-a deversat prae mult clor.
image
O catastrofă fără precedent ar putea avea loc chiar în timpul vieții noastre. Cât de pregătiți suntem pentru un „megadezastru”
Un megadezastru ar putea da o lovitură catastrofală de la bun început sau ar putea provoca moarte și distrugere pe scară largă, prin efecte în cascadă, avertizează, la CNN, Jeff Schlegelmilch, cercetător și director al unui centru de pregătire pentru dezastre din SUA.
image
Viața româncelor în temutele închisori de femei ale regimului comunist: „Ieşind de acolo, semănau cu nişte cadavre vii”
Mii de românce au fost aruncate în închisorile și în lagărele de muncă înființate în primii ani de comunism, în dorința regimului de a-și reduce la tăcere opozanții. În închisori ajungeau atât deținutele politic, dar și cele de drept comun, cele din urmă acuzate de comiterea unor acte imorale.

HIstoria.ro

image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?