Alianţa D.A. - fără viitor, dar cu prezent
Luni pe la prînz, PD soma PNL să declare public dacă are de gînd să se alieze cu PSD. Scena era destul de comică, pare că fiecare dintre cele două partide este convins că celălalt va trăda. O variantă a dilemei clasice a prizonierului: doi învinuiţi, ţinuţi separat, fiecare primeşte oferta de a-l trăda pe celălalt, pentru o pedeapsă mai mică. Dacă şi-ar ţine amîndoi gura, nu ar putea fi condamnaţi. Dar fiecare calculează că e mai bine să accepte oferta, pentru că nu are încredere în celălalt. Decizia e raţională pentru fiecare în parte (scap eu cu mai puţin), deci se denunţă reciproc. Suma deciziilor raţionale ale fiecăruia = condamnarea maximă pentru amîndoi. PD şi PNL par a cădea în logica prizonierilor şi de aici înainte trebuie să ne aşteptăm la alianţe spectaculoase în viitor şi la căderi la fel de spectaculoase, deşi paşii de pînă la cădere vor putea părea raţionali şi calculaţi, luaţi în parte. Va fi o cursă de tip "cine trădează primul", deşi trădarea nu va fi în aceeaşi direcţie. Probabil că PNL se va redefini mai clar în tabără anti-Băsescu. Spuneam într-un articol precedent că scena publică (politică, media) este fragmentată acum în funcţie de pivotul Băsescu: lumea este pro- sau anti- Băsescu. Discuţia despre suspendare a eclipsat celelalte teme, în aceste zile. PNL alunecă uşor spre alianţa cu PSD şi PC. Problema sa va fi că va ajunge acolo ca jucător de mîna a doua. PSD va fi principalul partid din tabăra anti-Băsescu. PNL va pierde în această configuraţie, aşa cum a pierdut şi în 1992, cînd a jucat ambiguu, în vreme ce societatea se împărţise clar în pro- şi anti-iliescieni. PD are mai puţine opţiuni de trădare, dar nici acolo nu sînt excluse mişcări spectaculoase. Dar PD va face mutări importante doar după alegeri. Deocamdată, partidul e pe val în sondaje, aşa că nu are interes să intre în alianţe. În plus, cu cît societatea se va scinda în jurul suspendării preşedintelui, pro-băsescienii vor veni spre PD. Dilema partidului este alta: ce se întîmplă dacă va cîştiga alegerile fără să poată forma Guvernul?. Potenţialul electoral al PD este mare, potenţialul de alianţe este mic. După ce preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu, primul la PRO-TV, al doilea în Jurnalul Naţional, şi-au aruncat cuvinte foarte grele, partidele lor s-au văzut seara la Palatul Victoria pentru a discuta "punctele care au dus la disensiune", cum sună ştirea. "Nu putem vorbi de marea împăcare, dar putem vorbi despre conştiinţa faptului că merită să încercăm să relansăm această Alianţă" - a declarat Crin Antonescu după întîlnire. Unde nu s-a discutat problema poziţiei PNL faţă de suspendarea preşedintelui, nici înlocuirea lui Mihai Răzvan Ungureanu, mai zice ştirea. Dar ce s-o fi discutat? Nu e clar, păreau că nu au vorbit ceva anume. Au discutat să mai discute şi săptămîna viitoare. Aceste întîlniri devin aproape comice. Se bălăcăresc toată ziua pe la televiziuni, apoi se întîlnesc şi spun că e bine, că merg mai departe. Comic este în primul rînd faptul că şefii de facto ai partidelor din Alianţă se atacă mai ceva ca adversarii în campania electorală, dar adjuncţii lor se întîlnesc şi dau mesaje de pace. De parcă ar spune: nu îi luaţi în serios, se mai aprind şi ei, aşa este în politică. Doar că pînă acum era un fel de harţă mocnită: diverşi guralivi de prin partide se atacau reciproc, dar măcar liderii erau cei care dădeau semnalul de pace. Acum, e invers: liderii dezgroapă securea războiului, diverşi guralivi se chinuie să arate publicului că poate sta îngropată. Cînd li se spune că sondajele arată că scad în popularitate, liberalii se enervează: sondajele sînt manipulate sau sînt tendenţios interpretate. A nega sondajele e o tactică de autoliniştire, dar cu cît se apropie testul electoral real, PNL pare că neagă sondajele în declaraţii şi ţine tot mai mult cont de ele în comportament. Deja joacă pe post de partid mic, plîngăcios şi supărat că amicul mai corpolent l-a părăsit la alegerile europarlamentare. Văzînd că nu îi răzgîndesc pe democraţi, liberalii au ameninţat: asta înseamnă o aruncare în aer a Alianţei D.A. Apoi, l-au trimis pe durul Antonescu să asigure lumea că Alianţa mai are şanse. Complicată poveste. De fapt, Alianţa D.A. este o fantomă. Nimic nu se mai decide acolo, în afara faptului că Alianţa încă există. Ca să recapete formă, ar fi necesar un pact politic, în care cele două partide să stabilească obiectivele guvernării împreună, atît cît a mai rămas. E clar că, în situaţia atît de complicată politic, vor trebui să mai guverneze împreună măcar o vreme. Criza politică nu mai poate fi înăbuşită, deşi se va prelungi. Ce poţi face cînd nu te suporţi cu cineva, dar trebuie să lucrezi cu el? Să faci clar cadrul de lucru pentru proiectul comun. PD şi PNL trebuie să pună pe masă problemele încă nerezolvate din programul de guvernare şi să facă un calendar de lucru pentru rezolvarea lor. Este tot ce mai putem aştepta de la Alianţa D.A. Dar pentru asta trebuie recunoscut de ambele părţi că Alianţa D.A. a încetat să mai fie o uniune electorală, ci rămîne doar o alianţă de guvernare. Adică limitată în timp atît cît va dura Guvernul Tăriceanu. Astfel, cele două partide se pot concentra pe guvernare acolo unde este cazul şi fiecare îşi poate vedea liniştit de viitoarea campanie electorală. În situaţia de criză de acum, oricum fiecare îşi vede de viitoarea campanie, dar nici nu mai există o agendă comună a guvernării. Aşa cum s-a văzut în cazurile Ungureanu şi Bodu. E timpul să se renunţe la iluzia că Alianţa D.A. mai are viitor şi să se accepte că are doar un prezent. Măcar aşa politicienii ar avea ce să discute cînd se întîlnesc în fiecare luni seara. De pildă, cum să guverneze.
