Alegerile parțiale din SUA și politica externă

Richard N. HAASS
Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
După bin Laden png

Puţini americani şi-au dat girul prin vot, la recentele alegeri parţiale, pe baza considerentelor de politică externă. Deşi pare dificil de înţeles pentru oamenii din alte ţări, avînd în vedere sfera de influenţă globală a SUA, acest fapt nu poate fi contestat. 

Majoritatea americanilor este, de altfel, preocupată de creşterea economiei Statelor Unite şi de rata ridicată a şomajului. Problemele mondiale par a fi departe de problemele vieţii de zi cu zi. Războiul Rece s-a terminat în urmă cu o generaţie; de la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 a trecut aproape un deceniu. Mulţi dintre americani nici nu asociază sacrificiile cu prezenţa trupelor armate în Afganistan şi Irak.  

Dar faptul că politica externă nu a afectat semnificativ alegerile din noiembrie nu înseamnă că rezultatele nu vor afecta politica externă a SUA. Asta se va întîmpla, dar într-un mod inconsistent şi chiar surprinzător. Cîştigul republicanilor va influenţa cu siguranţă cel puţin o relaţie: cea dintre SUA şi Rusia. O aprobare rapidă sau uşoară în Senat a noului tratat START privind controlul armelor e destul de nesigură, avînd în vedere îngrijorările declarate privind verificarea programelor americane de protecţie antirachetă; în schimb, ne putem aştepta la întîrzieri şi, eventual, la încercări de  modificare a acordurilor dintre cele două guverne.   

Congresul se poate dovedi de asemenea mai puţin dornic să elimine obstacolele din calea admiterii Rusiei în Organizaţia Mondială a Comerţului, avînd în vedere comportamentul liderilor ruşi, perceput de majoritate ca fiind unul antidemocratic. 

De asemenea, şi China va resimţi noua înclinare a balanţei din Congresul american. A crescut deja presiunea pentru introducerea unor sancţiuni aplicate contra Chinei pentru refuzul acesteia de a permite monedei naţionale să se ridice la un nivel natural în raport cu dolarul. Iar aceste presiuni vor mai creşte, avînd în vedere comportamentul Chinei, atît între propriile graniţe, cît şi în exterior. 

În plus, Congresul va rămîne ferm pe poziţii şi nu-şi va retrage sancţiunile economice asupra Cubei. Preşedintele Barack Obama are autoritatea necesară pentru a face mici paşi de normalizare a relaţiilor, dar pentru o schimbare substanţială a politicii SUA trebuie să intre în scenă Congresul – iar Congresul vrea să vadă schimbări reale în Cuba, înainte de a lua vreo decizie. 

Vor fi şi alte consecinţe care decurg din aceste alegeri. Puţinele şanse ca SUA să susţină vreun plan global de reducere a emisiilor de carbon au dispărut. Îmbunătăţirile performanţei americane întru schimbări climatice vor trebui să vină din inovaţie şi mărirea eficienţei energetice. 

Putem anticipa că republicanii, aflaţi la putere acum în Camera Reprezentanţilor, îşi vor valorifica posibilitatea de a întruni audieri pentru a dezbate şi a revizui politica externă. În funcţie de cum se vor folosi (sau vor abuza) de puterea lor, poate ieşi ceva benefic (exersarea unui control necesar şi mărirea transparenţei activităţilor politice) sau distructiv (dacă, de exemplu, audierile vor degenera în atacuri motivate politic împotriva oficialilor administraţiei şi politicienilor). În multe alte domenii, continuitatea poate avea un atu contra schimbării. Ceea ce nu e foarte surprinzător, avînd în vedere că, prin Constituţia şi sistemul politic american, cele mai multe iniţiative privind politica externă şi de apărare sînt delegate preşedintelui. Într-adevăr, Congresul declară război, aprobă cheltuielile, aprobă numirile la nivel înalt şi (în cazul Senatului) ratifică tratatele, dar preşedintele are o putere enormă cînd vine vorba de diplomaţie şi de folosirea forţei militare în alte situaţii decît cele de război – care de fapt constituie majoritatea situaţiilor.  

Un asemenea domeniu de continuitate este probabil Orientul Mijlociu, în cazul în care Obama tot încearcă să negocieze un acord între israelieni şi palestinieni şi să preseze Iranul să înceteze dezvoltarea industriei armelor nucleare. (Totuşi, republicanii vor susţine o scădere a presiunii asupra Israelului de a face compromisuri şi o mărire a presiunii asupra Iranului.) Dar preşedintele se poate aştepta la o susţinere majoritară din partea republicanilor, dacă vrea să menţină o prezenţă mare a forţelor armate americane în Afganistan, după luna iulie, sau o prezenţă modestă în Irak, după finele anului 2011. 

Cu toate acestea, abundă întrebările referitoare la politica economică. Trei acorduri comerciale (cu Coreea de Sud, Panama şi Columbia) trenează de ani de zile, cauza fiind opoziţia puternică dintre sindicate şi Partidul Democrat privind comerţul liber. Republicanii au fost de-a lungul istoriei mai favorabili acestor acorduri comerciale bilaterale. Dar oare va fi continuată această tradiţie de către noile generaţii de republicani? Sînt şanse reale ca unul sau mai multe dintre aceste acorduri bilaterale să primească aprobare (în parte pentru că administraţia Obama pare în sfîrşit să realizeze că aceste acorduri comerciale generează locuri de muncă), dar e puţin probabil că preşedintele va avea autoritatea necesară pentru a negocia o nouă ordine mondială a comerţului. Un şi mai mare semn de întrebare poate fi pus la cea mai mare problemă de securitate naţională: deficitul bugetar federal. Nereuşita redresării deficitului şi datoria enormă vor crea presiuni pentru reducerea cheltuielilor cu ajutoare umanitare, securitate şi apărare – deşi republicanii sînt mai dispuşi ca democraţii să protejeze aceste cheltuieli (mai puţin cele destinate ajutoarelor umanitare). Datoriile enorme fac vulnerabile SUA în ceea ce priveşte alegerea celor de la care să împrumute bani – sau în faţa capriciilor pieţei. O criză a dolarului ar putea slăbi fundamentele puterii americanilor. Evitarea unei asemenea crize presupune ca toţi – Casa Albă, Congresul, democraţii şi republicanii – să cadă de acord asupra unui plan, pentru echilibrarea bugetului SUA. Din păcate, rezultatele alegerilor fac ca acest acord să fie o perspectivă mai îndepărtată ca oricînd.   

Richard N. Haas, ex-director de Strategie Politică în cadrul Departamentului de Stat al SUA, este actualmente preşedinte al Consiliului pentru Relaţii Externe.

Copyright: Project Syndicate, 2010
www.project-syndicate.org

traducere de Stela GIURGEANU

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.