Alegerile europene, cu pixeli şi pete negre

Este interesant să vezi Europa fotografiată din satelit, pe timp de noapte. Petele albe, luminate, îţi arată clar zonele cele mai dezvoltate – Beneluxul, regiunea pariziană, Bazinul Ruhr şi Valea Rinului, apoi multă lumină în Cîmpia Padului, în jurul Romei şi Golfului Neapole. Pete mari de alb peste Marea Britanie, peste Madrid, Barcelona şi pe coasta portugheză.  

În Europa Centrală, Silezia reprezintă pata luminoasă cea mai întinsă, apoi se disting bine Praga, Budapesta, Varşovia, Gdansk. Atena şi Belgradul în Balcani. Mai spre sud-est, un cordon luminos peste Bosfor – fabulosul Istanbul. 

În România, Bucureştiul – zona luminată cea mai întinsă – se leagă printr-un cordon albicios de Ploieşti şi, mai departe, o dîră brăzdează negrul Carpaţilor pînă la Braşov. Mai la est, doar cîteva puncte albe (Kiev, Minsk), pînă la Moscova, o insulă albă în imensitatea rusească. 

Parlamentul European a decis să pună această imagine pe afişul care promovează euroalegerile din mai anul viitor, sub deviza „Acţionează. Reacţionează. Decide“.

E deja un loc comun: o imagine valorează mai mult decît o mie de cuvinte. Într-adevăr, în fotografie, sutele de mii de puncte luminoase aproape că descriu conturul Uniunii, cu mult mai luminat, în ansamblu, în comparaţie cu zonele învecinate: estul european şi Africa de Nord. Cu toate problemele ei, Uniunea Europeană este, totuşi, un loc mai bun decît multe alte zone de pe Pămînt – par a sugera autorii afişului.  

Dar, privită de aproape, lumina europeană începe să pălească. Criza euro, austeritatea – cu tot cortegiul ei de probleme sociale –, semnele de întrebare ridicate chiar de unii lideri politici, privind viabilitatea modelului social european, au afectat grav credibilitatea instituţiilor europene în ansamblul lor. Şi, implicit, a Parlamentului. De fapt, credibilitatea proiectului european însuşi.  

Potrivit ultimului Eurobarometru, din iulie, numărul europenilor neîncrezători în Uniune a depăşit 60%. Este un nivel dublu faţă de cel înregistrat în 2007, înainte de declanşarea crizei. La precedentele alegeri europene, din iunie 2009, rata de participare de-abia a depăşit 43%, cu mult sub cea de la alegerile naţionale din statele membre cu democraţii avansate, unde se înregistrează frecvent rate de peste 60% şi adesea peste 70%. O participare inferioară celei de acum cinci ani va pune serios în discuţie legitimitatea acestei instituţii, care tocmai a primit, prin Tratatul de la Lisabona, atribuţii sporite. 

Pentru prima dată, cetăţenii Uniunii Europene au posibilitatea de a decide în mod direct asupra persoanei care va ocupa în următorii cinci ani funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Şi tot pentru prima dată, familiile politice europene îşi vor face dinainte cunoscute propunerile pentru această funcţie. 

Consiliul European va face o propunere privind preşedintele Comisiei, ţinînd cont de rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European. Propunerea urmează a fi supusă aprobării Parlamentului European. Candidaţii pentru preşedinţia Comisiei se vor vedea, astfel, în situaţia de a căuta sprijin în interiorul statelor membre, întocmai ca şi liderii politici locali, în cazul alegerilor naţionale. Aceasta ar trebui să dinamizeze dezbaterile din interiorul statelor membre şi să aducă problematica europeană mai aproape de cetăţean.

Dar Parlamentul European a fost deja implicat în decizii cruciale pentru cetăţenii Uniunii: prevenirea derapajelor bugetare, măsurile pentru corecţia dezechilibrelor macroeconomice, răspunsul la criza datoriilor suverane, ruperea legăturii dintre acestea şi datoriile statelor. Să nu mai vorbim despre rolul esenţial dobîndit de Parlamentul European în adoptarea bugetului – şi toată lumea a putut vedea ce dezbateri aprinse s-au iscat între Parlament şi Consiliu pe marginea Cadrului Financiar Multianual 2014-2020. Parlamentul a dat, de asemenea, unda verde pentru noua Politică Agricolă Comună, pentru noua Politică de Coeziune sau viitoarea guvernanţă a zonei Schengen.

De asemenea, instituţiile europene au mai răspuns, în ultimii ani, unor provocări de natură politică, aşa cum ar fi derapajele înregistrate în unele state membre de la normele democraţiei şi ale statului de drept. Iar aici, Ungaria şi România s-au aflat în prim-planul preocupărilor, chiar dacă numai prima dintre ţări a avut parte de o rezoluţie a Parlamentului European. 

Marea provocare a viitorului mandat ţine de direcţia pe care Parlamentul European o va imprima Uniunii în perioada postcriză. Vom avea o Uniune Europeană mai unită, mai apropiată de modelul „Statelor Unite ale Europei“? Vom avea o Uniune cu state mai mult sau mai puţin integrate? Sau vom asista chiar la o disoluţie a Uniunii? Provocarea este imensă pentru viitorul Parlament, iar vremurile sînt mai degrabă tulburi.

În realitate, extremismul cîştigă teren – şi nu numai că formaţiunile „marginale“ cresc. Problema este că şi partide tradiţionale, situate aproape de centru, împrumută limbajul extremiştilor, într-o încercare disperată de a opri hemoragia voturilor. Unora le reuşeşte, într-o anumită măsură, altora – nu. Dar un lucru e cert: alegerile naţionale se cîştigă mai degrabă împotriva Uniunii decît în sprijinul ei.  

În Austria, „marea coaliţie“ dintre socialişti şi creştin-democraţi şi-a păstrat o majoritate fragilă după alegerile de duminica trecută. Dar Partidul Libertăţii (FPO), ridicat cîndva de Jörg Haider, a fost singurul care a crescut (21,4% – cu peste 3% faţă de alegerile precendente).

Şi vorbim despre Austria, ţara care se mîndreşte cu cea mai mică rată a şomajului din întreaga Uniune şi a trecut cu bine peste criză, în bună măsură tocmai datorită... extinderii UE! Prezenţa masivă, în România, a capitalului austriac stă mărturie. 

Atunci, ce să mai spunem de Grecia? Acolo, crima politică a coborît în stradă şi arestarea liderilor Zorilor Aurii nu a făcut decît să urce „cota“ populară a acestei formaţiuni declarat neofasciste.

În Franţa, declanşarea campaniei pentru alegerile municipale din martie a arătat că atît formaţiunea de centru-dreapta UMP, cît şi Partidul Socialist împrumută masiv din arsenalul propagandistic al partidului antieuropean Frontul Naţional. 

Petele luminoase de pe afişul de promovare a alegerilor europene spun multe, dar întrebarea este dacă nu cumva petele întunecate ale realităţilor politice vor răsturna situaţia.  

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.