Al cui este guvernul României
Prim-ministrul Tăriceanu a venit în faţa Parlamentului cu un nou guvern, cu o nouă strucutură guvernamentală şi - zice domnia sa - cu acelaşi program. La ora cînd scriu aceste rînduri, nu ştiu rezultatul din Parlament, pe hîrtie pare că va trece cu susţinerea PSD. Imediat după ce Tăriceanu a anunţat noua formulă guvernamentală, Traian Băsescu a trimis o scrisoare în care respinge componenţa anunţată şi cere asumarea unei coaliţii deschise PNL-PSD. Dacă Guvernul va trece de Parlament, atunci sîntem pentru prima dată în situaţia în care avem un guvern anti-prezidenţial, un guvern personal al premierului. Ajungem astfel să răspundem la întebarea din titlu: Guvernul este al prim-ministrului. Mircea Geoană anunţa, de altfel, că, odată votat acest guvern, Tăriceanu îşi va asuma personal şi integral răspunderea pentru actele sale. Totul pare simplu, dar nu este. Pentru că în această schemă rămîne pe afară cealaltă putere votată direct: Preşedinţia. Conform Constituţiei, şeful statului ales direct desemnează un prim-ministru pe care îl trimite în Parlament să obţină învestitura. Premierul este, deci, al preşedintelui şi doar confirmat de Parlament. Atunci, Guvernul este al prim-ministrului sau al preşedintelui? Pînă acum, practica constituţională ne-a spus că este al amîndurora: toţi prim-miniştrii României, după adoptarea Constituţiei, au mers în Parlament cu acordul preşedintelui în funcţie. Să citim articolul 103 privitor la învestitura executivului: "(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament; (2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului; (3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor". Deci, preşedintele desemnează un candidat. Constituţia îi lasă chiar o marjă de manevră consistentă, mai ales dacă nici un partid nu a întrunit majoritatea (situaţia din 2004). Desemnarea premierului nu este un act pur formal, ci un act de voinţă politică a preşedintelui. Dacă premierul este desemnat prin voinţa politică a preşedintelui, Guvernul acestui premier este şi al preşedintelui? S-a tot spus în aceste zile că Parlamentul este singura sursă de legitimitate a Guvernului. Ceea ce este, evident, fals. Guvernul este legitimat de preşedinte (ales direct), care numeşte premierul, şi abia apoi de Parlament. Disputa politică din aceste zile ne-a adus în situaţia în care preşedintele nu mai are nimic de spus. Constituţia spune că premierul cere votul Parlamentului asupra programului şi a componenţei executivului. Parlamentul votează deci şi programul. Acesta este motivul pentru care Tăriceanu a ţinut să precizeze că programul Alianţei D.A. rămîne neschimbat şi că va fi aplicat de Guvernul său. Situaţia e puţin stranie: Tăriceanu declară moartă Alianţa D.A., apoi promite să-i aplice programul. Există o raţiune clară pentru această mişcare: dacă programul este acelaşi, atunci se presupune că Guvernul Tăriceanu 2 este doar o prelungire a Guvernului Tăriceanu 1, de aceea nu mai este nevoie de desemnarea unui prim-ministru. Desemnare care se face de către preşedinte. Astfel, Băsescu este ocolit. Guvernul nu mai este al său. Tăriceanu s-a grăbit să anunţe noul guvern fără a mai aştepta un verdict crucial al Curţii Constituţionale. Ne amintim că preşedintele a refuzat să confirme numirea lui Adrian Cioroianu la Externe. Conform Constituţiei, preşedintele contrasemnează decretele de numire a miniştrilor. Avem în acest moment două interpretări. Interpretarea Băsescu spune: contrasemnez numai dacă sînt de accord, dacă accept persoana respectivă. Interpretarea Tăriceanu spune: contrasemnezi pentru cine vrea şeful Guvernului, indiferent dacă îţi convine sau nu persoana. Ne întoarcem aşadar la întrebarea din titlu, reformulată astfel: este Guvernul României un guvern agreat în mod obligatoriu de preşedinte? Cred că logica desemnării premierului şi a depunerii jurămîntului individual de către miniştri în faţa preşedintelui sugerează că Guvernul este şi al preşedintelui. Dar părerea mea este doar una dintre cele care circulă în spaţiul public. Alţii consideră că preşedintele nu mai are nimic de spus odată ce l-a numit pe premier. Această argumentaţie este şubredă. Dacă preşedintele este ales direct de populaţie, cu un program politic, pentru ca apoi doar să transfere toată puterea spre o altă persoană, cu care poate să intre sau nu în conflict (iar conflictul preşedinte-premier a fost mai degrabă regula decît excepţia, după 1991), atunci la ce bun tot tapajul de a alege un preşedinte prin vot popular? Dar, cum spuneam, acestea sînt interpretări ale actului fundamental. Constituţia este destul de neclară aici. Curtea Constituţională este chemată să arbitreze conflictele de interpretare a Constituţiei. Iar un verdict al Curţii asupra cazului Cioroianu era aşteptat miercuri. Cînd citiţi aceste rînduri, probabil că ştiţi deja acest verdict. Deci, conform interpretării oficiale şi obligatorii, preşedintele are un cuvînt real de spus asupra componenţei Guvernului sau contrasemnarea este doar un act formal? Dacă Curtea va fi decis că preşedintele poate refuza confirmarea unei persoane numite de prim-ministru, atunci acest verdict va fi aplicabil nu doar pentru Adrian Cioroianu, ci pentru toată lista de miniştri propuşi de Tăriceanu. Şi asta, indiferent de votul dat de Parlament. Atunci ne-am afla într-un blocaj constituţional major. În mod logic, Tăriceanu ar fi obligat să guverneze în continuare cu miniştrii PD. La cum se agaţă de situaţie, ar fi în stare să o facă. În cazul în care Curtea decide că preşedintele exercită doar o atribuţie formală şi că este obligat să valideze propunerile premierului, atunci rămîne cum am stabilit. Şi ar trebui să stăm cu toţii acasă la viitoarele alegeri prezidenţiale. Oricum nu contează rezultatul - Guvernul este al altora.
