Al cui este coronavirusul?
Cînd cumpărăm din piață, cumpărăm, în fapt, kile de viruși. Pe morcovi, pe brocoli, pe pachetul de unt sînt kile de viruși. Așa și cu vreun șarpe din China. Cînd, săracul de el, s-a născut, n‑a știut că umbletul lui prin tufiș se lasă cu viruși. Cînd a ajuns în tigaie, săracul, n-a știut de mama lui. Dar dacă soarta lui era crudă, asta e, de crud a murit și, băgat în gură de om, s-a produs explozia nucleară, din două guri una a tăcut, una a mîncat. Și acolo, din căscatul gușilor, virușii s-au împletit, s‑au otrăvit între ei pînă au dat coronavirusul, coroana, perla virușilor de astăzi. Peste vreun an vom uita de el, altul se va coace în pădure, în mall-uri, în neliniștea mațelor noastre. Omul, în istețimea lui, n-are leac și astîmpăr. Să stea locului și să mănînce piept de pui cu rață pe varză o viață? Nu, Doamne, nu, mai bine se spînzură. Atunci, varianta 2, b, B care este? Curiozitatea, exotismul. Gurița de om vrea somon? OK, dar, eh, m-am plictisit, m-am plictisit mult, dragă. Atunci vreau urs, capră sălbatică, broască. Vrea să se afunde în necunoscut și bine face. Este o sete de necunoscut, ceva clasic. Ghilgameș și-a -luat‑o urît de tot. Cum nu știi? Nu‑i nimic. Robinson și el și-a luat-o. Cum nu știi? Am astfel de prieteni care au pățit-o în fel și chip, și eu trăiesc cu gîndul la ei. De ce să iau virus? Au luat ei destui. Și la ce le prisosește. N-am treabă. Aștept să treacă și corona asta. Cum trece timpul, cum trece gutuia, cum trec pantalonii cu dungă, cum trec cămășile cu guler lat, cum a trecut și Elvis, cum ruginește fierul.
