Al cui e bugetul?

Publicat în Dilema Veche nr. 96 din 17 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nici nu au apucat bine experţii FMI să trîntească nervoşi uşa, că Guvernul are deja mari probleme să menţină deficitul bugetar pe care şi l-a propus. Sindicatele sînt în stradă şi pare că învăţămîntul e doar începutul. Executivul a încheiat un acord cu sindicatele profesorilor, promiţînd 5% din PIB. Problema este că, deşi a promis, nu s-a hotărît de unde va scoate banii. Vicepremierul Pogea a reuşit să vorbească cinci minute la televizor fără să răspundă la această întrebare simplă. Dar, deşi domnul Pogea nu a aflat încă, Guvernul va umbla la deficitul bugetar. E drept că şi ministrul de Finanţe să codeşte să recunoască asta deschis. Într-un interviu din Gândul, ministrul Vlădescu spune: "deocamdată nu am tăiat din cheltuieli, nu am mărit deficitul. Majorarea acceptată este o valoare care va putea fi cheltuită de Ministerul Educaţiei pentru proiecte de dezvoltare şi restructurare. Nu vom modifica în acest moment parametrii bugetari, deoarece procesul de aprobare a proiectului de buget pe 2006 este într-o fază avansată. Rămînem pe parametrii stabiliţi - respectiv deficit bugetar de 0,5%. Însă le vom da posibilitatea (celor din Educaţie - n.n.) să înceapă să tragă cît mai repede (fondurile alocate - n.n.). După care, în momentul în care se ajunge la plafonul de cheltuieli stabilit în acest moment, vom aloca sumele suplimentare necesare printr-o rectificare bugetară". Dacă nu aţi înţeles nimic, nu vă îngrijoraţi, nici nu trebuia. Din acest răspuns destul de viclean, rezultă că totuşi se va umbla la deficitul bugetar printr-o rectificare. Deşi, s-ar putea ca ministrul de Finanţe să facă un calcul de genul: noi le promitem aceşti bani virtuali, pentru proiecte. Dacă nu vor fi în stare să facă proiecte pentru a-i obţine, rămînem cu ei necheltuiţi şi cu bugetul neafectat. Totul depinde deci de Ministerul Educaţiei, de inspectorate şi de directori. Vor fi în stare să pună pe hîrtie nevoile pe care le au? Ideea nu este proastă: banii să meargă la cei care arată că îi pot gestiona. Iar fondurile în plus au totuşi şansa să schimbe ceva, nu doar să alimenteze veşnicul ciclu inflaţionist, aşa cum se întîmplă mereu cu victoriile sindicatelor. Dar, oricum ar fi negociat Guvernul, cu banii jos sau pe proiecte, deficitul propus este în aer. Şi să discuţi un buget în Parlament, angajînd deja fondurile de la viitoarea rectificare, nu e un semn tocmai bun. Deocamdată, pare că miniştrilor le e ruşine să recunoască, după ce tocmai se făliseră în faţa FMI că pot menţine şi singuri echilibrul macro-economic. Altfel, ideea că se răsteşte preşedintele Băsescu la Guvern şi miniştrii găsesc brusc 1% din PIB în plus, fără să mărească deficitul, este ridicolă. Dacă se găseşte atît de uşor un 1%, sigur nu ar strica un procent şi la Sănătate sau în alte domenii. Din păcate, nu avem decît o sută de 1%. Dacă domnul ăla de la FMI, care era tare nervos acum două săptămîni, ar mai fi pe aici, ar da cu "sîc" Guvernului. În pline negocieri, preşedintele Băsescu a tras preşul de sub picioarele miniştrilor. Nu zic că preşedintele nu are dreptatea sa, doar au promis cu toţii în campanie mărirea fondurilor la Educaţie. Şi cum "dascălii" (ce des e folosit acest arhaism în vremuri de grevă!) se bucură mereu de sprijinul din oficiu al presei - cum să nu vrei salarii mai mari pentru dascăli? - Băsescu s-a pus în fruntea poporului, contra Guvernului fără inimă. Preşedintele a devenit un fel de sindicalist-şef, deficitul şi inflaţia nu sînt problema sa, ci exclusiv a Guvernului, că doar de asta avem guvern. Să găsească Guvernul o soluţie! Cu excepţia faptului că dă peste cap deficitul, acordul cu sindicatele din învăţămînt arată chiar bine. Este prima dată cînd se vorbeşte despre proiecte şi ştim exact pentru ce dăm banii. Guvernul a ţinut cu dinţii de acest principiu, iar proiectele săracului ministru Miclea au şanse să primească şi bani (cel mai important fiind finanţarea Agenţiilor pentru Asigurarea Calităţii în Învăţămînt). Cît despre salarii, acestea vor creşte doar puţin peste rata de inflaţie, spune acordul. Guvernul va putea spune astfel analiştilor economici că o creştere bugetară la Educaţie nu va presa direct pe inflaţie. Însă, sindicaliştii au respins acordul tocmai pentru că vor bani mai mulţi la salariu. O cerere legitimă, doar că pînă atunci sindicaliştii spuneau că nu fac grevă pentru salarii. Ba chiar liderii se enervau pe la dezbateri cînd li se spunea că doar la asta se gîndesc. Guvernul a prins din zbor ideea şi a fost mai şmecher: deci, nu pentru salarii, pentru investiţii. Bun, faceţi proiecte! Dar, odată acordul încheiat, sindicatele şi-au dat seama că de fapt membrilor lor le pasă mai mult de banii din buzunare decît de calculatoarele din clasă, aşa că votul a fost pentru continuarea grevei. La urma urmei, cît sacrificiu de sine poţi cere de la "dascăli"? Din cînd în cînd, să le permitem să fie doar "profi". Grevele continuă, se încălzesc minerii şi funcţionarii. Din păcate, actuala putere nu a avut inspiraţia să îi coopteze pe lideri în afaceri bănoase. Ceea ce, e clar, dăunează la deficit.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.