Akkedia

Publicat în Dilema Veche nr. 867 din 19 - 25 noiembrie 2020
Iconofobie jpeg

Despre akkedia „în istorie”, ar fi trebuit, poate, să adaug în titlu, întrucît ceea ce urmează nu va constitui o discuție cu implicații teologice, așa cum lasă să se înțeleagă, la prima vedere, termenul grecesc folosit aici. Într-adevăr, akkedia (în traducerile religioase românești apare adesea și varianta de „accedie”) este, ab origine, un concept bisericesc. Se referă la așa-zisul „demon al amiezii”, responsabil cu inducerea (iată, la orele de diminuare metabolică a vitalității, adică după prînz) a unei stării de lehamite, lene, plictiseală, blazare, depresie chiar, credinciosului care devine astfel, în lipsa trezviei sufletești, mai ușor manipulabil în direcția păcatului. Ei bine, personal, am convingerea că acest akkedia acționează și pe palierele mari, istorice cum ar veni, nu doar individuale. Am sugerat amănuntul într-un articol mai vechi, dedicat „omului actual”. Spuneam acolo că teoreticienii postmodernității folosesc un nou concept, cel de post-istorie, care s-ar referi la tipologiile umane (contemporane) blazate, amorțite, încremenite de prea mult progres (în primul rînd tehnologic) și de prea mult trai bun. Insul în cauză, omul post-istoric, se unește, paradoxal, cu corespondentul său antinomic, omul pre-istoric, în planul indeterminării, al indefinirii lor. Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.

Cine e „omul pre-istoric”? Un personaj obscur, care a trăit înaintea istoriei înseși. Diversele sisteme cognitive „îi explică” sorgintea în fel și chip. Creaționiștii îl preiau drept „făptură” a divinității, evoluționiștii ca „rezultat” firesc al proceselor biologice, iar, mai nou, intervenționiștii în postură de „experiment” al speciilor extraterestre, dornice de diversificare a vieții în Univers. Nebunie mare așadar în „pre-istorie”! Un lucru rămîne totuși valabil pentru toți investigatorii modului de apariție a omului pe Terra: istoria lui propriu-zisă începe atunci cînd insul dezvoltă o conștiință, o „spiritualitate”, consemnîndu-și, prin dovezi irefutabile, existența și, cu precădere, progresul pe Pămînt. Teoreticienii (creaționiști, evoluționiști ori intervenționiști) și-l asumă pe individul rațional, născut din plămada dumnezeiască, supa primordială sau eprubeta vreunui alien genial, în ipostaza entității în devenire, supuse îmbunătățirii și metamorfozelor pozitive, din clipa în care el dezvăluie „istoricitate” (și poate fi „urmărit”, prin urmare, pe parcursul transformărilor ciclice): religioșii văd creația ca operă în permanentă mișcare, darwiniștii cred că evoluția continuă ad infinitum, pe cînd SF-iștii așteaptă o a doua venire a speciilor superioare, venire ce se va derula numai după maturizarea umanoidului grosolan, adică după progresul său.

Unanimitatea de mai sus ne îndeamnă să construim un silogism simplu: dacă istoria (determinarea existenței omului inteligent) se declanșează în momentul erupției unei vieți rațional-spirituale pe planetă, înseamnă că istoria, cronologic vorbind, ilustrează mișcarea spiritului omenesc „în sus”, pe traiectoria schimbării în bine. Odată oprit progresul spiritual în discuție, ideea de istoricitate intră în degringoladă. Omul istoric dispare, făcînd loc buclucașului om post-istoric care, aidoma confratelui său pre-istoric (deși opus lui, din perspectivă temporală), iese de pe orbita spiritului, împingînd istoria către o abruptă finalitate. Am observat în textul despre „omul actual”: majoritatea teoreticienilor prezentului cred că „omul post-istoric” a sosit și se mișcă deja, nestingherit, printre noi. Un personaj defazat, depersonalizat, despiritualizat, abulic, înrobit de distracțiile superficiale ale tehnologiei, inapt să mai evolueze în vreun fel. Cu el, vai, istoria – măcar așa cum o știm noi – se va încheia. Akkedia va fi învingător, nu la nivel individual, ci, nota bene, colectiv. Obsesia totuși nu este nouă. „Omul post-istoric” răsare periodic în marile filozofii, ceea ce denotă o angoasă a gînditorilor în raport cu teribilul akkedia, cu „prostirea”/„pleoștirea” sufletească/intelectuală a umanității, cu intrarea ei bruscă în mutilanta „anistorie”.

Socrate vorbea ferm, încă din Antichitate, despre deteriorarea thymos-ului și, implicit, despre anularea progresului spiritual. Hegel descria, la finalul secolului al XVIII-lea, „sfîrșitul istoriei”, prin uniformizarea gîndirii ideologice. Emerson, Thoreau și, apoi, Nietzsche, în secolul al XIX-lea, condamnau „alienarea omului”, cauzată de „captivitatea” sa socială. În fine, în veacul al XX-lea, Allan Bloom și Francis Fukuyama teoretizau „post-istoria” ca „închidere a spiritului/intelectului uman”, prin excesul de confort post-industrial. Akkedia a triumfat, s-ar putea zice, la anumite intervale de timp. De aceea, la capătul listei de nume ilustre ale trecutului, în deschiderea mileniului al III-lea, să admitem, precum Mark Twain odinioară, că nici noi nu ne simțim prea bine.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.