Agricultura mică şi politica mare

Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Tocqueville pe gheaţă jpeg

Ştim cu toţii că viitorul aurit al agriculturii româneşti se bazează pe fermele mici care produc bio, eco, fără îngrăşăminte sau organisme modificate genetic. Ştim asta din mai multe surse: de la ONG-urile de mediu care diabolizează „modificatele“ cu mult sîrg şi fără argumente prea solide. De la politicienii care, în campaniile electorale, îşi maschează lipsa de viziune întru politici agricole prin îndemnuri către fermieri bio, mici şi curaţi. De la Comisia Europeană însăşi care, în buna tradiţie europeană postbelică de rit francez, încurajează preţurile mari pentru produsele agricole întru supravieţuirea fermelor de 20 de hectare de prin Midi-ul francez, Alpii tirolezi şi sudul Spaniei. În plus, mai avem parte şi de campanii profesioniste de imagine ale unor foarte buni meseriaşi în ale comunicării. Ei ne învaţă că slow food-ul şi preparatele tradiţionale sînt teribil de dezirabile pentru middle class-ul urban, sastisit de produsele de supermarket şi prea snob pentru a intra într-un McDonald’s (sinonim cu plebea urît mirositoare, ceea ce e departe de adevăr, măcar în România). Aşa că ideea mîncării bune (fără E-uri), tradiţionale, a devenit relativ repede „trendy, catchy, cool“. În fond, nimic rău în asta.  Simpatic este cînd căutarea „Sfîntului Graal Agricol Comunitar“ (adică ieftin, dar şi scump, mult, dar şi natural) duce la propuneri de reglementare împotriva bunului-simţ economic. Cam la asta mă gîndeam asistînd la dezbaterea găzduită de CRPE-ul prietenului Cristian Ghinea. De fapt, nu puteam lipsi de la o întîlnire numită „O propunere românească pentru noua Politică Agricolă Comună“.

Propunerea (gîndită de dl Liviu Luca) era în două puncte şi se referă doar la fermele foarte mici, sub 5 hectare. Zice aşa: punctul unu, să nu se mai scrie cîte o cerere anuală de subvenţie, ci numai una la şapte ani, conform exerciţiului bugetar comunitar. Doi: să rămînă subvenţia, chiar dacă proprietarul îşi vinde terenul, în ideea de a încuraja vînzările de terenuri şi formarea unor exploataţii ceva mai viabile economic. 

În ceea ce priveşte „cererea doar o dată la şapte ani“, îmi pare o încurajare a mentalităţii de asistat. Dacă nici măcar minimul gest de a cere nişte bani de pomană nu îl faci, ci aştepţi să vină „de la sine“, situaţiunea devine tristă. Dacă nici măcar un drum de o zi la oraş, la APIA, nu poate micro-fermierul să facă, o dată pe an, de ce ar binemerita să capete din banul public? Propunerea de a rupe subvenţia de suprafaţa agricolă şi a o lega de proprietar îmi pare de un socialism teribil (în sensul ignorării totale a legilor pieţei). Păi, iată ce cred eu că s-ar întîmpla. Omul îşi vinde hectarul şi păstrează subvenţia. Cumpărătorul ia hectarul „fără subvenţie“ şi se trezeşte că are un handicap faţă de concurenţii săi care au întreaga suprafaţă „cu subvenţie“. Primul efect va fi o mărire a ofertelor de vînzare şi scăderea celor de cumpărare. Mai mulţi vînzători şi mai puţini cumpărători înseamnă, pe o piaţă liberă, scăderea preţului mărfurilor. În acest caz, ieftinirea hectarului. Ceea ce, inevitabil, îi va dezavantaja exact pe cei de care propunerea respectivă zice că ar avea grijă. Dar asta nu e tot.

Invitaţi la dezbaterea respectivă erau şi reprezentanţi ai unei asociaţii de mici proprietari, numită Eco-Ruralis (cum altfel?). Ei îşi apărau interesele, astfel încît, împreună cu o sumedenie de alte asociaţii similare din toate părţile Europei, aveau altă propunere pentru politicile domnului Cioloş: subvenţia directă să se acorde în funcţie de... (suspans) ...numărul de persoane angajate la respectiva fermă. Altfel spus, cu cît ai avea mai mulţi lucrători la hectar, cu atît ar fi mai bine! Revenirea la sapă şi carul cu boi! A nu se uita: UE ne-a propus să îi ajungem (tehnologic) din urmă pe americani pînă în 2020. În plus, aş dori să văd ce tip de acte justificative ar putea produce un asemenea fermier român. Contracte de zilier pentru cosit, praşilă sau sapă? Să nu ne întrecem cu gluma, vă rog. 

Una peste alta, dincolo de cîrcotelile mele, dezbaterea în sine a fost reconfortantă. În sfîrşit, se discută (şi în România) pe tema Politicii Agricole Comune. Ceea ce nu-i puţin lucru.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR. 

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.