Adolescența vrajbei noastre
Prin iunie, pe cînd ne gîndeam ce să mai adăugăm în grila TVR-ului, Andi Lăzescu (PDG-ul nostru) zice să pornim o serie de dezbateri de nivel intelectual cît mai înalt posibil şi îmi dă şi sursa de inspiraţie: runda Doha, o producţie BBC. Intru vitejeşte pe iutub, dau o căutare simplă şi încep să privesc emisiunea. Decorul – banal: o sală de conferinţe, cu prezidiu şi public. Tema, interesantă – femeia în lumea musulmană. Am urmărit toată emisiunea, o oră întreagă, nu m-am plictisit, deşi decupajul era relativ banal, decorul era chiar anost. Orice s-ar spune, BBC-ul nu excelează la capitolul fineţe a imaginii. Francezii sînt mult mai buni la capitolul ăsta. Spectacolul ideilor era însă impecabil, argumentat, valoros. Am început să îmi imaginez o emisiune similară pe TVR. După numai zece minute mi-am dat seama că am prea puţină imaginaţie pentru atare întreprindere. E clar că rolul femeii în societăţile musulmane nu ar fi o temă de mare interes pentru români. Anglia, fostă putere colonială în zona arabă şi cu o minoritate musulmană ajunsă majoritate în multe oraşe ale ţării, este, firesc, mult mai interesată. Aş fi ales, poate, alt subiect, spre exemplu: „Preţul mondial al alimentelor: vine foametea?“. Pasul doi – invitaţii.
BBC-ul îi adusese la prezidiu pe următorii vorbitori: o ziaristă din Siria care fugise în America şi scrisese o carte despre poziţia femeii în societatea siriană, un membru al parlamentului egiptean, un scriitor laureat al premiului Booker, un universitar stîngist multicultural de pe la Berkeley şi un regizor iranian din binecunoscutul val de premianţi la festivalurile europene de film. Toţi, unul şi unul. Părerile le erau perfect argumentate, adecvarea informaţiilor era asigurată, iar forma de expresie a nuanţelor polemice era elegantă, rafinată, sofisticată. După atare model, TVR nu ar putea face o astfel de emisiune. Un decor, un moderator şi o sală adecvată am mai găsi. Găsim şi teme relevante. De unde am lua, însă, invitaţii? M-am gîndit care a fost efortul financiar şi logistic al colegilor de la BBC: vorbitorii veneau din patru ţări diferite. Bilete de avion, cazare, program, onorarii de participare. Asta nu ar fi o mare problemă logistică pentru noi. În fond, un festival Enescu sau un Cerb de aur sînt mult mai complicate. Diferenţa mare este că engleza este ceva mai des vorbită prin lumea largă decît româna. Noi am avea nevoie de translatori. Asta ar complica enorm transmisiile.
Aşa că am rămîne doar la vorbitorii de limba română. Pentru tema imaginată (preţul alimentelor pe plan mondial) am fi în următoarea situaţie: domnul Minea (asociaţia procesatorilor, adică a producătorilor de mezeluri), care ar zice că de vină sînt supermarketurile, guvernul şi furnizorii. Apoi, orice domn de la vreo asociaţie de agricultori (cum ar fi Adrian Rădulescu, dacă nu ar fi secretar de stat) care ar zice că vinovaţi sînt Guvernul, supermarketurile şi intermediarii. Apoi, din partea Guvernului ar fi invitat ministrul Agriculturii (sau domnul secretar de stat Adrian Rădulescu, dacă nu ar fi fost şi lider de asociaţie a fermierilor), care ar indica drept sursă a relelor pe intermediari, evaziunea fiscală şi pe procesatori. Toţi s-ar referi apoi la fondurile europene ca la un panaceu universal (cînd, de fapt, subvenţiile directe pot fi considerate chiar o sursă a scumpirii) şi ar urma genericul de final.
De aceea, nu cred că vom porni asemenea talk-show-uri, din simplul motiv că ele sînt deja pornite. Le puteţi vedea de multă vreme pe Realitatea, Antena 3, Naţional, B1 sau Zece. Aflăm de la ei o bună cunoaştere a lumii în care trăim, dar numai pînă la kilometrul 36. Avem capete vorbitoare (traducerea lui talking heads, denumire de jargon profesional pentru invitaţii permanenţi în talk-show-uri tip „radio filmat“) previzibile, primitive în exprimare (în sensul unui vocabular limitat), agresive în expresie (glumiţe de autobază în loc de ironie inteligentă), mult prea îndîrjite în a-şi exprima propriul interes economic.
Am recomandat, aşadar, amînarea unei serii de dezbateri pe modelul Doha Round. Mai aşteptăm un pic, să ne mai treacă excesul de hormoni şi coşurile de pe faţă. În fond, libertatea noastră de expresie nu a împlinit încă 21 de ani.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
