A început războiul?

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Depinde la care război ne referim. Dincolo de meciul de ping-pong dintre Kremlin și Occident, care se acuză reciproc de intenții agresive, faptele rămîn fapte. Ucraina e deja de opt ani de zile ținta unei agresiuni rusești fățișe. În 2014, Rusia a ocupat peninsula Crimeea, parte integrantă a Ucrainei, recunoscută ca atare de toate tratatele internaționale, inclusiv cele semnate de Rusia. Mai mult, în același an, în estul țării a luat naștere o mișcare separatistă care, cu sprijin rusesc (dovezile sînt multiple), luptă împotriva guvernului pro-occidental de la Kiev. Între victimele conflictului se numără și cei 298 de pasageri ai unei curse Malaysia Airlines care făcea legătura între Amsterdam și Kuala Lumpur. Nici unul dintre ei nu era rus sau ucrainean. Ancheta oficială a stabilit clar că avionul a fost doborît de separatiști folosind armament provenit de la o unitate militară rusească.

Așadar, războiul a început în 2014, Rusia e agresorul, Ucraina este victima. 

La întrebarea dacă e posibil un război mai mare, răspunsul e că riscul ca un conflict local să degenereze e întotdeauna prezent. Dar nu sîntem încă acolo. 

Ce vor rușii? 

Rușii au emis o serie de solicitări care nu au ca destinatar guvernul ucrainean, ci sînt adresate guvernului american și NATO. Garanții privind oprirea extinderii alianței nord-atlantice, limitarea la maximum a exercițiilor militare și a prezenței trupelor străine pe teritoriul statelor foste membre ale Tratatului de la Varșovia. În acest context, Ministerul de Externe rus amintea în urmă cu cîteva zile și numele României. 

Comunicatele Kremlinului repetă din cînd în cînd că Rusia nu are nici o intenție să invadeze Ucraina. Ținînd seama de realitatea din teren, aceste comunicate se referă la o invazie cu trupe regulate și asumare deschisă. Amenințarea e totuși evidentă, iar Moscova speră că Occidentul va fi suficient de slab cît să accepte o negociere în termenii solicitați. Diplomații din Vest angajați în întîlniri cu omologii ruși au avut însă grijă să facă distincția între negocieri și discuții. Pînă acum nu a fost vorba de nici o negociere, ci doar de un fel luare la cunoștință a pozițiilor celeilalte părți. 

Ce vor ucrainenii?

Deși diplomații occidentali au grijă să spună de fiecare dată că nu se va ajunge la nici o concluzie fără implicarea Ucrainei, adevărul este că principala linie de comunicare în această criză este între Moscova și Washington. Toți ceilalți actori sînt secundari. 

În ceea ce îi privește, ucrainenii vor, în primul rînd, să evite o invazie a țării. Apoi vor să fie lăsați să își urmeze cursul pro-occidental, care, se spune mai puțin, a fost certificat în toate alegerile care au avut loc din 2014 încoace. Ponderea partidei pro-ruse în societatea ucraineană e foarte departe de a obține o majoritate. Din contra chiar, agresiunea continuă, soldată cu 14.000 de morți în opt ani de zile, creează noi și noi resentimente în rîndul ucrainenilor. 

Pretenția rezonabilă a Ucrainei este să fie lăsată să își decidă singură alianțele, parteneriatele și direcția. Apoi, la fel de rezonabil, Kievul își dorește să își recupereze teritoriile aflate sub diverse forme de ocupație rusească.

Unde sînt europenii?

Vestul a încercat și încearcă în continuare să prezinte un front comun în fața provocărilor rusești, însă e destul de evident că statele europene nu sînt pe aceeași lungime de undă. Se distinge aici Germania, care s-a făcut remarcată prin interdicția aplicată Estoniei de a exporta armament german către Ucraina. De asemenea, Berlinul a refuzat să permită avioanelor britanice cu armament care mergeau la Kiev să tranziteze spațiul aerian german. În privința sancțiunilor ce ar putea fi aplicate Rusiei în cazul agravării crizei, guvernul lui Olaf Scholz este sceptic cu privire la una dintre cele mai eficiente măsuri de pedepsire a Kremlinului, eliminarea din sistemul SWIFT, care facilitează plățile electronice internaționale. Franța, pe de altă parte, ar dori un dialog separat al UE cu Rusia, dar și-a exprimat disponibilitatea de a trimite trupe în România. Spania a precizat că poate trimite avioane militare care să ajute la apărarea spațiului aerian al Bulgariei.     

Vrea Occidentul război?

Răspunsul simplu este „nu”. Tonul folosit de cancelariile occidentale e mai degrabă calm și lipsesc ultimatumurile. Este evident că, la vest de Ucraina, e preferată o soluție pașnică. Nu există nici o intenție privind implicarea NATO într-o confruntare directă cu Rusia. Alianța este una defensivă și, în absența unui atac direct la adresa unuia dintre membrii săi, nu se pune problema intrării în război. Sînt analiști care se aventurează totuși să estimeze că e posibilă invocarea celebrului articol 5 privind apărarea colectivă din tratatul fondator al Alianței în cazul în care statele din Est se vor simți în pericol. Deja miniștrii de Externe ai statelor baltice cer insistent sporirea numărului de trupe NATO de pe teritoriul lor. Statele Unite au anunțat deja că 8.500 de soldați sînt pregătiți să meargă în Est pentru întărirea capacităților de apărare. Cifra e mică și are mai degrabă valoarea unui avertisment. Occidentul nu vrea război, însă, reticent, începe să se pregătească. 

România?

Guvernul de la București se mulțumește, în general, cu declarații fără prea mult conținut și, spre deosebire de cel polonez, de exemplu, e mai degrabă absent de pe scenă. Aș remarca totuși o inițiativă a MAE care a propus recent organizarea la Kiev a unei reuniuni a Consiliului Afacerilor Externe – care reunește miniștrii de resort din UE. Nu știm încă dacă reuniunea va avea loc, însă propunerea e unul din rarele semne date de autoritățile române că sînt active în eforturile colective de poziționare față de această criză. Altfel, miercuri ar fi urmat să aibă loc o ședință a CSAȚ, un prim semn public că există totuși o oarecare îngrijorare și în capitala României. Autoritățile oricărui stat democratic și funcțional au datoria să comunice cu cei în numele cărora guvernează. Pînă acum, strict referitor la criza din Est, această obligație nu a fost respectată. Nu a început războiul, dar dacă începe ajută să nu fim luați prin surprindere. E un moment bun pentru atenție și îngrijorare.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.