A fi în siguranță

Publicat în Dilema Veche nr. 864 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2020
Iconofobie jpeg

Scriind despre frică în urmă cu ceva timp, îl citam pe Benjamin Franklin care făcea undeva o observație interesantă: oamenii dispuși să sacrifice libertatea în numele unei securități personale efemere nu merită nici libertatea, nici securitatea în cauză. Constatarea – foarte adevărată, altfel – îmi persistă în minte de mai multă vreme. De aceea, am început să-i evaluez, cum se întîmplă îndeobște, detaliile și, ca atare, am ajuns să mă întreb ce este, în ultimă instanță, această „securitate personală”, această nevoie constantă de siguranță, nevoie pe care toți încercăm să ne-o satisfacem cu asupra de măsură și adesea, precum în critica legitimă a părintelul fondator american, cu un preț aflat sub standardele normale de demnitate umană. Detectez din start aici niște nuanțe conotative stranii. Ce înseamnă siguranța, adică stabilitatea, certitudinea, predictibilitatea, echilibrul etc., atunci cînd te naști pe o „stîncă” – fie ea și puțin mai complexă din punct de vedere geologic – denumită „planetă” și situată, posibil, la marginea unui „univers” întunecat, necunoscut, misterios și, prezumtiv, „infinit”, apt așadar de a se reinventa/recicla/restructura/redefini/remodela/reconstrui, ab initio, într-o manieră continuă? Colac peste pupăză, ce înseamnă toate cele menționate mai sus în interiorul unei specii, homo sapiens, trăitoare pe amintita „stîncă”, specie, nota bene, a cărei trăsătură definitorie, verificată istoric, rămîne nesăbuința? Proiectată pe un asemenea fundal – cît se poate de obiectiv în fond, derivat carevasăzică din specificitatea existenței noastre –, ideea siguranței (individului) devine, să admitem, aberantă. Muritori, trecători, vulnerabili, limitați, ignoranți, dezechilibrați, șovăitori, predispuși la eroare și mai ales, repet, nesăbuiți, oamenii oferă, în evoluția lor milenară, imaginea perfectă a „insecurității” structurale, a unei fragilități esențiale și nicidecum circumstanțiale. Din ce motiv căutăm deci, atît de insistent-compulsiv, starea de siguranță, fiind gata să renunțăm la „stări” umane mai nobile și, totodată, mai adecvate facultăților raționale cu care am fost înzestrați, ca starea de libertate bunăoară?

Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate. Impulsul supraviețuirii, ivit, atavic, din creierul nostru reptilian, ne aruncă, pesemne orbește uneori, în lupta (absurdă sau nu, depinde de unghiul de reprezentare adoptat) de supraviețuire animală, unde cîștigarea securității proprii, indiferent de durata sa, constituie o miză vitală. Ce mă miră pe mine profund în acest context e altceva, iar, cu amănuntul în chestiune, ating practic punctul nevralgic al discuției de astăzi. Privind atent mișcarea umanității de-a lungul istorie sale, ai fi tentat să afirmi că, într-un anumit sens, unul, neîndoios, paradoxal, individul și-a găsit cumva mult-dorita siguranță. Să nu uităm că – tocmai în virtutea instabilității ei funciare – omenirii i s-a prezis (în atîtea rînduri, încit momentele nici nu mai merită a fi menționate) pieirea, haosul, catastrofa, extincția! Și totuși, iat-o, în continuare, după nenumărate secole „apocaliptice”, defilînd, cu aplomb, pe „stînca” solitară din „marginea” universului! În mod bizar, specia a înflorit, a progresat, atingînd, pe diverse intervale cronologice, neașteptat, „iluzoriul” echilibru și „falsa” stabilitate, ambele, aspecte ale „aberantei” securități inițiale. Reprezintă, prin urmare, cu adevărat, obsesia siguranței o utopie a umanității? Pe baza evoluției noastre (incontestabile, din perspectivă faptică), statisticienii ar răspunde, cu argumente rezistente, cred, că nu. Calculul probabilistic simplu confirmă ipoteza că noi deținem, ultimativ, în pofida tuturor inconsecvențelor pe care le arătăm, capacitatea intrinsecă de a fi safe, de a ne crea un anumit grad de securitate, atît pe palierul vieții personale, cît și pe cel al vieții colective. Este atunci efortul insului de dobîndire a siguranței o pornire injustă, absurdă, imorală și chiar indecentă, la analiza de detaliu? Vom fi obligați să spunem că nu. Dimpotrivă, nevoia de securitate funcționează în postura unuia dintre „motoarele” supraviețuirii noastre imediate. Este „motorul” progresului istoric însuși, mai precis.

Cu o precizare însă: a căuta și, ulterior, a găsi starea de siguranță nu trebuie să ducă la generarea insecurității și instabilității celuilalt. Darwinismul, deși bun „observator” al chestiunii, nu se dovedește și un bun „explicator” al ei. Trebuie să recunoaștem că, practicată excesiv, nevoia de siguranță se poate transforma, precum multe alte impulsuri similare, din virtute, în viciu. Raportîndu-mă astfel la această curiozitate a istoriei omenești, am înțeles, în final, și de ce Benjamin Franklin punea securitatea proprie, atît de neconcesiv, în relație disjunctivă cu libertatea generală.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.