A apăra şi a (de)servi
În Washington DC, capitala federală americană, strada 4 sud-est porneşte de undeva de lîngă Smithsonian (în plin centru) şi ajunge lîngă staţia de metrou Anacostia. De acolo începe cartierul cu acelaşi nume. Nu e defel o zonă sigură. La briefing-ul iniţial, cu oamenii de la National Forum Foundation (povestea mea e de prin 1992), ni s-a recomandat insistent să nu mergem la plimbare, agale, pe jos, prin Anacostia. În nici un caz, noaptea. Hotelul meu era la doi paşi de metrou, în „zona verde“. De la etajul doi, stînd pe balcon, sîmbătă pe la ora 8 dimineaţa, îl priveam înciudat pe angajatul primăriei, care strîngea frunzele uscate de pe peluză. Nu avea o greblă. Utiliza ditai zbîrnîitoarea, un soi de compresor portabil care sufla aer cu presiune mare şi care făcea un zgomot infernal. Da, de aceea stăteam pe balcon, în loc să moţăi liniştit (repet, era 8, sîmbătă dimineaţă). Cînd să intru în casă (privitul, chiar duşmănos, către un om cu o ditai zbîrnîitoarea în spinare poate fi plicticos), aud... linişte. Mă uit peste balcon din nou şi îl văd pe inamicul meu municipal privind la o ditai acţiunea poliţienească, exact ca-n filme.
Pe stradă, la doi paşi, o maşină a poliţiei oprise un hîrb. Îi tăiase calea, sirenele erau în funcţiune, poliţiştii (doi la număr) erau în dispozitiv. A se traduce astfel: una bucată şofer era întins cu faţa pe capotă, avînd braţele şi picioarele larg desfăcute. Una bucată poliţist îi ţinea un pistol la tîmplă, în timp ce îi făcea o sumară percheziţie corporală. Celălalt ofiţer, lîngă maşina frumos înscrisă cu „to protect and to serve“, vorbea în staţia de emisie-recepţie. Verifica, probabil, datele de identitate ale şoferului ţintuit pe capotă. După vreo două-trei minute, vine lîngă colegul lui şi îi zice oarece (nu ştiu ce, eram la etajul doi). Acesta îşi bagă pistolul în toc, îi dă o palmă amicală peste umăr şoferului şi îl ajută să se ridice de pe capotă. Civilul, vizibil nedumerit, întreabă ce s-a întîmplat. Aud, destul de bine, ceva de genul: „Ah, v-am luat drept un traficant de droguri. Are o maşină identică. Scuze, ne pare rău de deranj“. Apoi, fiecare se urcă în maşina lui, strada se goleşte iar amploaiatul de la primărie dă drumul la infernala zbîrnîitoare.
Acum fix o săptămînă, pe Calea Călăraşilor, un membru al Neamului lui Ghiocel (neam care locuieşte fix peste drum, la o casă distanţă de faimoasa reşedinţă Pepe-ex Zăvoranca) s-a îmbătat şi s-a luat la harţă cu (probabil) alt membru al familiei. A fost vorba de un pumn în nas, din cîte am înţeles. Să tot fi fost spre unşpe noaptea cînd s-a petrecut nefericitul incident. Urmarea a fost o avalanşă de urlete, zbierăte, înjurături, comentarii, participanţi activi şi chibiţi. În plină stradă. Mă uit pe balcon, suficient de iritat de zgomot, şi, ce să vezi? Două maşini de poliţie, cu girofarurile pornite, au adus patru ofiţeri care au purces voiniceşte să liniştească spiritele. Ba, a mai venit şi un echipaj SMURD care, după două minute de control medical, a declarat victima drept apt combatant şi a plecat. Cei patru poliţişti (plus alţi doi jandarmi care au venit un pic mai tîrziu) au încercat timp de două ore să potolească zavera. Mai stăteau de vorbă cu o nevastă înfuriată, mai conversau amical cu un trecător. Nu au reuşit să-l oprească pe agitatul combatant. Acesta s-a culcat, la un moment dat, în semn de protest (?), de-a curmezişul liniilor de tramvai, blocînd circulaţia în ambele sensuri. Scena era de un comic absolut. Traficul era blocat pentru că beţivul urlător era pe şinele de tramvai. El era ignorat de toată lumea, pînă şi de rudele lui care stăteau de vorbă, destul de calm, cu poliţiştii. Se formase o frumuseţe de cîrd auto, atît înspre Unirii, cît şi înspre Traian. Balamucul s-a încheiat pe la 1 noaptea, cînd omul-cu-nasul-spart a fost, în fine, convins să se ducă la culcare.
Dacă vreţi să faceţi comparaţii între o întîmplare şi alta, nu aveţi decît. Eu nu am avut încotro. Am fost iritat de agresivitatea procedurii americanilor. Am fost, însă, ceva mai iritat de blîndeţea păguboasă a alor noştri. Cale de mijloc nu s-o găsi?
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
