35 de minute
Atît i-a trebuit unuia dintre teroriștii de la Paris ca să ia o decizie. Să moară? Să apese pe buton? Să devină martir? Chiar o ajunge în Rai, înconjurat de fecioare? Va atinge sfințenia dacă apasă pe buton? Va fi mama lui mîndră de el sau va fi doar devastată de durere? Poate e mai bine să nu afle, să creadă că e pe undeva, prin Siria. Poate a scăpat de orice act în alea 35 de minute. Sau nu le‑a luat cu el, cum (se zice că) ar fi făcut cel de la concert. În cele 35 de minute, a auzit exploziile de lîngă stadion. A auzit sirenele poliției și ale ambulanțelor. O fi încercat să intre pe stadion, dar măsurile de securitate și controalele de la intrare l-au făcut să renunțe. Ceilalți doi s-au aruncat în aer în afara porților, omorînd un singur necredincios. El s-a îndepărtat, întrebîndu‑se ce să facă.
Marea majoritate a jurnaliștilor de pe tot globul, firesc impresionați de imaginile din Paris, au considerat atacul ca fiind urmarea unui plan malefic de o rară complexitate, care a dus la o coordonare impecabilă. Prin urmare, serviciile secrete au fost blamate pentru că nu au putut dezamorsa rețeaua din timp. Un dezaxat care ia o arma în mînă și împușcă la întîmplare studenți sau elevi într-o școală nu poate fi oprit prin eforturile unor servicii secrete. Dar o rețea atît de bine pusă la punct ar fi trebuit observată, nu? Acum, la ceva vreme de la nenorocire, cînd emoțiile s-au mai „așezat“, se vorbeşte mai degrabă despre nouă dezaxaţi decît despre o rețea bine pusă la punct, condusă de un geniu al răului. Ce mare coordonare și cît geniu organizatoric îți trebuie pentru a trage cu un Kalaşnikov în oameni neînarmați, pe o stradă aglomerată sau într-o sală de concerte? Cît de mare trebuie să fie efortul organizatoric pentru a trece, cu niște arme în portbagaj, din Belgia în Franța? E la fel de complicat ca a transporta un sac de cartofi de la București la Slatina. Trebuie să te asiguri că ai portbagajul suficient de mare și benzină în rezervor.
Atunci cînd au avut de trecut filtrul de securitate de la stadion (cu mult mai firav decît la un aeroport, de exemplu), mărețele genii teroriste nu au avut nici o soluție. Cu oarecare cinism, se poate spune (fără a privi la fotografiile de la locul faptei, ci doar cifrele) că atacul a fost un eșec. Sună oribil, avînd în vedere că au fost atîtea victime. Punînd însă în balanță rezultatul, avînd în vedere numărul atacatorilor, armele pe care le-au avut în mîini și cine ar fi putut să li se opună, se poate spune că Daesh s-a organizat mai degrabă slab. A‑l considera pe liderul grupului ca pe un mare geniu într-ale logisticii ilegale, care a depășit în inteligență serviciile de informații, este o exagerare teribilă, cu un efect pervers: face ISIS-ul și mai atrăgător în potențiala sa zonă de recrutare.
Conspiratorii au eșuat și acolo unde par imbatabili: într-ale recrutării. Unul dintre martiri nu a fost suficient spălat pe creier. Timp de 35 de minute și-a pus întrebări. A dezbătut. De unul singur. S‑o fi întrebat dacă o fi sau nu adevărat ce i‑au spus imamul, teroristul-șef și camarazii de luptă. S-o fi uitat la parizienii de pe stradă. O fi văzut femei frumoase, copii zvăpăiați, suporteri ușor afumați. I‑o fi trecut prin cap cum vor arăta făcuți bucăți de carne, dacă detonează între ei. O fi zis că nu merită. S-o fi gîndit că a-i omorî nu are nici o legătură cu a face o lume mai bună. O fi avut parte și de ideea de a renunța la explozie. A ezitat. Apoi, s‑o fi gîndit la ce vor zice camarazii lui. Că e un laș, că nu are stofă de martir. I s-o fi făcut teamă. Între a muri și a se face de rîs între ai lui, a decis să moară. Singur.
A găsit un loc unde nu era nici țipenie, într-o intersecție pustie, și a apăsat pe buton. Explozia nu a spart nici măcar un geam.
Dacă aș avea talent la a scrie scenarii de film, l-aș uita pe geniul malefic care a fost (chipurile!) mai bun decît serviciile secrete ale infidelilor. Personajul principal al unui film despre atentatul de la Paris ar fi teroristul necunoscut și ultimele 35 de minute din viața lui.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
