20 de ani de neputinţă

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
20 de ani de neputinţă jpeg

Am aniversat, nu cu mult timp în urmă, în 13 septembrie, 20 de ani de la semnarea Acordului de la Oslo (cel care lansase speranţa că o negociere directă între israelieni şi palestinieni ar putea duce la crearea unui stat palestinian). Sînt, de fapt, 20 de ani în care marile puteri ale lumii, cu Uniunea Europeană în frunte, au aniversat 20 de ani de neputinţă: statul palestinian nu există încă, şi nici nu sînt speranţe ca el să apară foarte curînd... Jacques Attali îl încadra la rubrica „Perspective“, în cronica sa din Le Vif/L’Express, cu cîteva zile în urmă. O rubrică cu nume optimist, dar care s-ar fi putut foarte bine numi „Eşecuri“!

Se întîmpla în 2009 şi lumea a uitat deja acest fapt ieşit din comun: pe scena concursului Eurovision, Israelul a fost reprezentat de o evreică şi de o arăboaică, ambele cîntînd în arabă, ebraică şi engleză o melodie care se numea „Trebuie să existe o altă cale“. Un eveniment privit prin prisma relaţiilor pe care Israelul le are cu Europa, cu Palestina, cu restul lumii în general. Şi care i-a prilejuit ziaristului Sarfraz Manzoor o excelentă analiză publicată de The Guardian: „Can Europe be another way for Israel – Palestine?“ Întrebarea sa, dincolo de a fi ironică, rămîne la ordinea zilei, chiar dacă fantasticul şi imposibilitatea ei aparentă sînt evidente pentru orice neofit. Pentru Manzoor, „dacă Uniunea Europeană ar face din Palestina şi Israel ţări membre, această soluţie ar dilua toate sursele de conflict dintre cele două naţiuni prin absorbirea lor într-o identitate nouă, europeană.“

Însă Israelul nu face parte din UE... Tot Manzoor răspunde: „Israelul participă deja la toate turneele europene importante şi la concursul de muzică Eurovision, Palestina se află pe statele de plată ale Europei. Unul din beneficiile integrării în UE ar fi reformarea identităţii celor două naţiuni. Perspectiva obţinerii cetăţeniei europene şi faptul de a fi membru al Uniunii Europene ar avea un impact imediat. Nu mai este vorba despre cruciaţi şi recucerirea pămîntului sfînt, ci de aceeaşi zbatere perpetuă pentru a le readuce europenilor Ierusalimul, eternul simbol al memoriei colective religioase.“

Logica aserţiunii lui Manzoor este însă, pînă una-alta, contrazisă de actuala relaţie Israel – Europa, subiect al unei dezbateri geopolitice-filozofice-istorice-financiare care încinge spiritele de foarte multă vreme, şi care este ţelul unui aşa-numit Quartet, înfiinţat în 2003 (UE, SUA, Rusia, Naţiunile Unite) şi condus de Tony Blair. Fără a fi găsit, cert, un final sau un punct comun, dar marcînd puncte şi dezacorduri, atît pentru Ierusalim, cît şi pentru Bruxelles. Israel, stat a cărui populaţie este în mare parte originară de pe continentul european, dispune de un statut de „membru observator“ la Consiliul Europei, a devenit stat cu statut de observator la ONU, iar pînă la începutul anilor ’90, mai mult de 50% din populaţia sa dorea o aderare la Uniunea Europeană. Ca ţară, este bogată, şi nu numai în resurse naturale. Şi totuşi, nu face parte din UE, iar cînd se referă la perspectivele politice şi geostrategice destinate relaţiei cu această ţară, Bruxelles vorbeşte doar despre acord strategic, parteneriat de vecinătate apropiată, în cel mai bun caz, despre o uniune EuroPanMed.

Istoricul relaţiilor UE – Israel a demarat, de fapt, în 1975, cînd Israel devine singura ţară mediteraneană cu care Comunitatea europeană a stabilit o zonă de liber schimb reciproc. Alte trei protocoale adiţionale, tot economice, au urmat în 1988, după ce Israel a promis că nu se va mai opune exporturilor palestiniene către piaţa comunitară. Bruxelles – din ce în ce mai favorabil, de-a lungul conflictului care opune evreii, palestinienilor, creării unui stat palestinian, rezolvării conflictului în limitele stabilite în 1967 (oare şi din cauză că locul minorităţii evreieşti pe vechiul continent, în sensul de ţapi ispăşitori, a fost luat în ultimul deceniu de arabi?) – reuşeşte să deschidă, în 1993, un birou „temporar şi neoficial“ (potrivit termenilor israelieni) al delegaţiei permanente a Comunităţii pe lîngă palestienieni.

Dar relaţiile între Bruxelles şi Ierusalim se răcesc începînd cu 1995 şi ocuparea Cisiordaniei şi a Gazei –  considerată de UE contrară Cartei Drepturilor Omului –, debutul colonizării, iar vocile franco-germano-italiene care cer o apropiere şi mai mare UE – Israel se lovesc de vocile europarlamentarilor şi ale ONG-urilor care cer, dimpotrivă, ruperea totală a relaţiilor. În fine, cu greu, în 20 noiembrie 1995 se semnează un acord euro-mediteranean, la Barcelona, dar care a intrat doar parţial (relaţii economice şi de frontieră) în vigoare: pînă în 1999, doar 13 state, plus Parlamentul European, îl semnaseră. În 1996, devine primul stat noneuropean care ia parte la programul de cercetare tehnică şi ştiinţifică UE, ca în urma acordului din 2004 să participe efectiv la Galileo, proiectul european de Sistem Global de Navigaţie prin Satelit. În acelaşi an, Israelul devine partener în cadrul Politicii Europene de Vecinătate, care are ca prim efect un Plan de Acţiune cu UE. În 2008, la aniversarea a 60 ani de existenţă a statului creat în 1948, UE decide să-şi „întărească“ relaţiile cu Israel.

Israel, la 65 de ani de existenţă, continuă să intrige şi să pară un stat fără definiţie corectă. Unii îl văd ca pe un pseudostat al UE, cu aceleaşi drepturi, dar nefiind parte a uniunii, arabii îl văd ca pe un ghimpe european înfipt în inima Orientului Mijlociu, iar israelienii nu mai ştiu unde se situează. Condamnaţi să rătăcească parcă o veşnicie în căutarea identităţii, au crezut, se pare, că o vor găsi raportîndu-se la palestinieni. Dar acest popor le-a fost şi le este o serioasă piatră de încercare, căci iată, acum, datorită şi din cauza relaţiei controversate pe care o au cu autoritatea palestiniană, Ierusalimul este pe cale să-şi strice relaţia cu toţi aliaţii şi vecinii: SUA, Egipt, Turcia şi chiar şi Europa.

Europa, pentru care Israelul rămîne unul dintre principalii parteneri comerciali (schimburile totale se ridicau la peste 25 de milioane de euro în 2008), dar care a recunoscut Organizaţia de Eliberare a Palestinei înaintea Statelor Unite, care o vedeau ca fiind „teroristă“, aceeaşi Europă care doreşte crearea unui stat palestinian şi care ar putea, din nou, să „cîntărească“ mai mult, în rezolvarea conflictului, „trecînd de la simple apeluri de rezolvare a conflictului punctate de inacceptabil la soluţii concrete“, potrivit unui articol din Le Monde Diplomatique. Via un serios şi angajat Serviciu European de Afaceri Externe. „Trebuie să existe o altă cale.“ 

Iulia Badea Guéritée este jurnalistă franceză de origine română. Este responsabilă de versiunea românească a site-ului Presseurop.eu.

Text preluat de pe blogul „Ochiul Europei“, Presseurop.eu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.