15 ani de integrare europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Erasmus Doi jpeg

Sala de seminar este în regulă. Are şi wireless, aşa că toţi ziariştii care au laptopuri şi tablete caută prize şi prelungitoare. Ca la orice întîlnire „tehnică“, ne sînt împărţite dosare-plic, cu date, statistici, documente, pixuri şi memory-stick-uri. Una dintre pagini îmi atrage atenţia: este o listă suficient de lungă, intitulată „Lista indicativă a strategiilor sectoriale pentru a răspunde condiţionalităţilor ex-ante, precum şi pentru fundamentarea intervenţiilor viitoare din fonduri comunitare“. Vă rog să le scuzaţi expresia! Am în faţa ochilor o listă de strategii şi planuri naţionale şi regionale. De exemplu: Strategia de Gestionare a Nămolurilor, sau Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Şcolii. Am folosit majusculele, exact ca în documentul original. „Eh, o mică greşeală de redactare, e luat direct din engleză“ – mi se spune. Păi, tocmai asta e greşeala mare, uriaşă: că toate par a fi luate direct din engleză, ca şi cum s-ar da CTRL-C şi CTRL-V dintr-un text scris pe la Bruxelles, cu minime eforturi de traducere şi, mai ales, de adaptare la limba română (mai bine zis, la societatea în care se vorbeşte limba română). Nu ar trebui să mă sparie prea tare fenomenul, nu? Formele fără fond au fost invocate şi la vremea celeilalte mari modernizări a ţării, acum mai bine de 100 de ani.

Aşa îmi fuge gîndul, din nou, la Florin Iaru. Poetul. Cel care, acum vreo zece ani, mi-a răspuns: „Corecta utilizare a limbii române“. Eu îl întrebasem care ar trebui să fie principalul obiectiv postaderare al României. Miniştri şi analişti, ONG-işti şi ziarişti îmi înşiraseră varii obiective, care mai de care mai interesante, mai tehnice, mai înălţătoare. Numai Iaru îmi spusese că obiectivul postaderare numărul unu al României ar trebui să fie... corecta utilizare a limbii române. Nu l-am luat prea în serios în acel moment. Pe măsură ce căpătăm vechime în calitate de membri ai Uniunii, îi dau din ce în ce mai multă dreptate.

Aşa îmi dau seama că au trecut cam 15 ani de cînd a început integrarea României în UE. Momentul zero poate fi socotit cel în care s-a pus prima filă în primul dosar de negociere a aderării, prin 1998. Perioadei aceleia, eu îi zic „preistoria integrării“. Aş spune că a fost o vreme a infantilităţii instituţionale, înduioşătoare prin entuziasm şi lipsă de rigoare. Apoi, a venit „vremea Puşcaş“. A durat cam patru ani vremea asta. După penibila ieşire din scenă a doamnei Puwak (executată politic în urma unei anchete scrise ca la carte de către jurnalistul Liviu Avram), nici un alt ministru al Integrării nu a mai avut o poziţie dominantă în relaţia cu Uniunea Europeană, pînă la aderare. Important a fost numai negociatorul-şef, adică Vasile Puşcaş. Să nu uit: cel puţin la fel de important politic a fost şi (paradoxal) şeful Reprezentanţei Comisiei Europene, Jonathan Scheele, ceea ce nu era, în sine, o situaţie tocmai normală. Dar ne-a făcut bine. Premierul Năstase pariase întregul său mandat pe reuşita negocierilor de aderare. De aceea, a oferit lui Vasile Puşcaş (cam) tot sprijinul politic posibil. Încet-încet, pe cît s-a putut, dosarele de negociere s-au „internalizat“, au fost întocmite cu participarea directă (mai mult de frica şefului, decît din convingere) a ministerelor „de linie“. Au fost angajaţi, prin concurs, mai mult de 100 de „euroconsilieri“. Ei au fost plasaţi în ministere sau în aparatul propriu al prim-ministrului, pentru a ţine legătura directă cu echipa de negociere. Pe atunci, nu prea exista şedinţă de Guvern în care să nu fie, pe ordinea de zi, un punct numit „Cum mai stăm cu negocierile, ce ar mai fi de făcut?“ Era vremea „tudulistului“ gestionat de şeful cancelariei premierului, sociologul Alin Teodorescu. În plan public, viitorul comunitar al ţării era zugrăvit în roz pur: vor veni bani mulţi, românii vor putea să muncească oriunde, trebuie să luăm legile „lor“, că ale noastre sînt proaste. Atît de roz era viitorul, încît Jonathan Scheele mi-a spus, într-un interviu: „Nu uitaţi că România se pregăteşte să adere şi la un mare set de valori, nu numai la un mare portofel.“

(va urma)

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.