Oamenii leneşi şi lacomi învîrt lumea încolo şi-ncoace

Publicat în Dilema Veche nr. 442 din 2-8 august 2012
Oamenii leneşi şi lacomi învîrt lumea încolo şi ncoace jpeg

● Avem în română o avalanşă de cărţi despre civilizaţii şi relaţiile Occident-Orient. Creşterea puterii Chinei sperie, angoasează sau entuziasmează, depinde de orientare. Mai ales Editura Polirom a făcut o treabă excelentă în traducerea aproape pe bandă a unor cărţi care fac sau vor face şcoală în domeniu. Săptămîna trecută am vorbit despre cartea recentă a lui Joseph Nye privind Viitorul puterii. Polirom a tradus repede după publicare şi Civilizaţia – Vestul şi Restul a lui Niall Ferguson, pe care am recenzat-o aici. Dar tot Polirom vine din urmă puternic şi la capitolul recuperări esenţiale în domeniu. În 2011 a tradus deja clasica Ascensiunea şi decăderea marilor puteri – Transformări economice şi conflicte militare din 1500 pînă în 2000 a lui Paul Kennedy, publicată în 1988, dar nicidecum depăşită (dimpotrivă, pare genul de carte care îşi trăieşte a doua viaţă, anul apariţiei, la finele Războiul Rece pe care americanii îl cîştigau, nu a fost fericit pentru o carte mai degrabă pesimistă). Şi tot Polirom scoate în 2012 o carte în curs de clasicizare – Marea divergenţă – China, Europa şi naşterea economiei mondiale moderne a lui Kenneth Pomeranz. Publicată în 2000, Marea divergenţă a cam deschis drumurile într-o zonă care ar putea să devină un subdomeniu academic de sine stătător, pe care l-am putea numi „Ce ne facem cu China“. De amintit în context o altă carte pe care am recenzat-o, Viruşi, arme şi oţel. Soarta societăţilor umane, a lui Jared Diamond, apărută la Editura All în 2010.

● Am făcut această introducere (evident, pe lîngă dorinţa de a mă da deştept) pentru a vă convinge că De ce Vestul deţine încă supremaţia – Şi ce ne spune istoria despre viitor chiar merită citită. Apărută tot la Polirom, scrisă de Ian Morris, este cea mai bună dintre toate. Rar se întîmplă ca, după ce totuşi citeşti destul de mult într-un domeniu, să dai peste încă o carte din care să afli atît de multe lucruri noi. Şi cartea asta (500 de pagini, format mare) nu se poate lăsa din mînă. La început e derutantă, are o lungă introducere metodologică (se poate sări peste), iar primele capitole se plimbă prin preistorie. Îţi vine să zici: credeam că e la zi. Apoi te prinde şi înţelegi de ce era nevoie de asta: Morris construieşte un index al dezvoltării sociale (care combină putere militară, sofisticare economică, captarea energiei ş.a) şi îşi aplică instrumentul de la apariţia omului pînă astăzi, şi are chiar şi un ultim capitol despre viitor, un amestec de SF inteligent şi predicţii fascinante.

● Ce are în plus faţă de celelalte cărţi este tocmai această încercare de sinteză. Diamond este adeptul teoriei că geografia dictează totul. Ferguson merge pe rolul personalităţilor, al banilor şi al unor momente-cheie care au făcut ca Occidentul să domine lumea secolului trecut. Kennedy explică prin alianţe politice şi militare care se tot fac şi se desfac. Fiecare e convingător în felul său, dar fiecare vede numai o bucată. Morris îşi propune, şi eu cred că reuşeşte, să le combine pe toate în indexul său. Şi atunci vezi că geografia este foarte importantă, dar apar momente în care alte forţe schimbă semnificaţia geografiei. De pildă, formarea centrului occidental al civilizaţiei în jurul Mediteranei a însemnat o arteră comercială care a permis schimbul uşor de mărfuri. Toate imperiile occidentale au tins să controleze această arteră, şi Imperiul Roman a reuşit cel mai bine. China antică a rămas în urma Romei pentru că masa sa terestră nu a permis o unificare comercială. Cînd navigaţia interioară s-a făcut mai uşor pe cele două fluvii legate de Marele Canal, China a putut să o ia înainte, după prăbuşirea Romei. Şi cînd Roma s-a prăbuşit sub acţiunea combinată a bolilor, a problemelor interne şi a nomazilor din stepă, centrul occidental s-a retras spre est, prin Bizanţ, perşi, arabi şi apoi otomani. Vestul Europei a fost o periferie pînă cînd a reuşit extinderea spre Atlantic, peste Atlantic de fapt, care a făcut ca lumea mediterană să devină irelevantă şi Occidentul a lăsat China în urmă.

● Un moment-cheie este ceea ce Morris numeşte „închiderea stepei“ în secolul al XVIII-lea, prin întîlnirea dintre ruşi şi chinezi în Siberia. Pînă atunci, marea stepă, care se întinde din Ucraina pînă în Mongolia, a reprezentat un mare gol civilizaţional, pe unde se făcea comerţ între cele două centre (occidental şi chinez). Din cînd în cînd, valuri de călăreţi din stepă atacau cele două centre. Cînd perioadele erau stabile şi înfloritoare, centrele îi respingeau. Cînd sufereau deja de probleme, centrele se prăbuşeau sub şocul loviturii. Şi centrul occidental în diversele sale forme (Roma, Bizanţul, Persia) şi cel chinez (prăbuşit şi renăscut sub mai multe dinastii) s-au prăbuşit de cîteva ori sub presiunea celor din stepă. Prin închiderea stepei, chinezii şi ruşii au reuşit să elimine unul dintre factorii care produceau regulat prăbuşiri civilizaţionale, i-au aservit pe călăreţii stepei, făcîndu-i ţărani şi agricultori. Deşi maliţiozitatea mea antirusească m-a făcut să mă gîndesc, citind asta, dacă nu cumva Rusia însăşi a înlocuit stepa ca factor de destructurare civilizaţională: nu cumva Armata Roşie a fost forma modernă a călăreţilor din stepă? Era cît pe ce să desfiinţeze centrul occidental, salvat in extremis de rezistenţa foştilor colonişti trimişi de Europa în America. Mai ales că centrul chinez s-a prăbuşit complet tot atunci, sub Mao. Dar intrăm în subtilităţi.

● Remarcabilă este evoluţia urmărită în paralel de Morris între centrul occidental şi cel oriental, care seamănă pînă la detaliu. Şi astfel reuşeşte să critice convingător cele mai multe dintre teoriile clasice care explică ascendentul Occidentului faţă de Orient. De pildă, Renaşterea. Şi teoria că gîndirea renascentistă a făcut ca occidentalii să se desprindă din cadrele vechi de gîndire, a permis dezvoltarea ştiinţei şi apoi, indirect, revoluţia industrială. O teorie convingătoare. Doar că o privire atentă la istoria Chinei – zice Morris – arată momente care seamănă izbitor cu o renaştere proprie. Citează din filozofi chinezi, numeşte spirite renascentiste complete, gen Leonardo da Vinci, care au trăit în China. Doar că ceva a făcut ca nu renascentiştii chinezi să cîştige, ci aceia care doreau întoarcerea la teoriile vechi ale lui Confucius, la obedienţă, tradiţionalism, ordine. Deci, nu gîndirea în sine a făcut diferenţa, trebuie să căutăm înapoi pe lanţul cauzal. De altfel, valurile de dezvoltare a filozofiei şi religiei au fost şi ele uimitor de asemănătoare – filozofii greci vs Confucius, răspîndirea creştinismului vs cea a budismului (care iniţial i-a scandalizat pe tradiţionalişti, a fost combătută de împăraţii chinezi, apoi a fost adoptat oficial), renaşterea, dezvoltarea unui rudiment de gîndire ştiinţifică. Iar apoi se rupe filmul. Cum? Ia citiţi şi singuri.

● Schemele făcute de Morris privind dezvoltarea te lasă mască. Estul şi Vestul merg paralel, cu un avans permanent al centrului din Occident de vreo 1000-2000 de ani. Civilizaţia pornită din Siria-Irak, apoi mutată spre Grecia şi Roma, a avut permanent acest avantaj faţă de China, dar cîndva după anul 500, China o ia înainte şi are ea un avantaj, dar pe la 1200 începe să piardă teren. Cînd Atlanticul devine lacul interior al Occidentului, China rămîne în urmă. De ce nu au descoperit chinezii America? Pentru că nu aveau nevoie. Din perspectiva portughezilor şi spaniolilor, popoare mici aflate la margine şi brutalizate de vecini, avea ceva sens să pleci să cauţi China spre vest ca să faci comerţ (Columb căuta Indiile cînd a descoperit America). Asta este teorema lui Morris: progresul se întîmplă atunci cînd oameni leneşi şi lacomi caută modalităţi mai ieftine şi mai uşoare de a o duce mai bine. Simplu. Din perspectiva Chinei, nu avea de ce să caute Europa spre Est, pentru că europenii îi căutau ei pe chinezi pentru comerţ. Iar cînd Marco Polo a fost acolo, a fost mirat cît de dezvoltată era China. Doar că deja China scădea, Europa creştea, deşi Polo ar fi mirat să audă aşa ceva în retrospectivă.

● În fine, tot aşa o ţine Morris de ajunge pînă în viitor. Dar nu vă spun cum se termină şi nici cine este criminalul, ca să citiţi. 

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

volan2 png
VIDEO Poziția mâinilor pe volan. Cum este greșit, cum este corect. „Airbagul îți sparge fața cu propria mână”
Un jurnalist auto arată, într-un clip video, cum se țin mâinile corect pe volan. El explică de ce poziția „10 și 14”, pe care am învățat-o la școala de șoferi, și poziția „ora 12” nu sunt corecte.
Depp și avocata lui
Johnny Depp are o relație cu avocata sa. Femeia este mai tânără cu 22 de ani
Johnny Depp are o nouă relație, chiar cu avocata lui, Joelle Rich, care l-a reprezentat pe actor în procesul împotriva publicației The Sun.
Incendiu la o școală din Hațeg. FOTO: ISU Hunedoara
Moartea tragică a unui angajat, elucidată abia după șase ani. Închisoare cu suspendare și daune morale infime
O femeie, fost administrator al unei ferme de pui din Alba, și firma pe care o conducea sunt inculpate într-un dosar penal pentru ucidere din culpă. Victima este un angajat, care a murit în urma unui incendiu.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?