O poveste de viaţă cu Orange
A circulat viral pe e-mail-uri; suna aşa: „Către Orange, subsemnata BB, domiciliată în..., avînd numărul de telefon... (în copia scanată a scrisorii apar numele, adresa întreagă şi numărul de telefon – notă C.G.) formulez prezenta plîngere prin care arăt că în data de 13.07.2010, între orele 21,00 – 22,00, în urma problemelor ivite în reţeaua Orange nu am putut fi contactată pe numărul de telefon sus arătat, de către prietenul meu, fapt pentru care între noi s-a rupt o relaţie de 3 ani. Faţă de cele mai sus arătate solicit confirmarea problemelor ivite în reţea pentru refacerea relaţiei care a avut de suferit în urma situaţiei create. Aştept răspunsul dumneavoastră în cel mai scurt timp, posibil prin mesaj sau în scris“.
Am uitat iniţial de ea, pînă am văzut-o pe un blog, tot la modul „să rîdem de...“. Apoi mi-a ajuns iar în e-mail, din altă sursă, semn că a făcut furori. Iniţial am rîs, apoi mi-am dat seama că ştiam prea multe despre BB – numele, adresa de acasă, numărul de telefon, problemele emoţionale. De ce trebuia să ştiu toate astea? Amuzant era faptul în sine, întîmplarea, dar cînd îi ataşezi o identitate reală, pe care oricine o poate recunoaşte, totul devine o mizerie. BB avea o viaţă sentimentală ciudată, dar e un om şi nu merita aşa ceva. De remarcat că un al doilea blogger a pus o bandă neagră peste numele şi datele personale. Deci se poate.
M-a enervat imaginea cuiva de la Orange, care s-a distrat copios şi a simţit nevoia să împărtăşească, să fie cool. Dacă ar fi şters datele personale, ar fi fost doar o încălcare a regulilor, dar respectivul angajat sau angajată a dat scrisoarea pur şi simplu pe Internet, semn că nu are dramul de umanitate necesar să se gîndească la faptul că poţi să faci mişto fără să faci rău gratuit. Poate îmi veţi spune că am prea mult timp liber şi că mă ocup de nimicuri. Mie nu mi se pare un nimic, ci o mizerie care i se poate întîmpla oricui, la cîte date personale lăsăm companiilor private. Din păcate, există un singur caz în România de despăgubiri pentru publicarea datelor personale: Primăria Sectorului 1 a plătit în jur de 15.000 de euro pentru publicarea numelui unei persoane bolnave de SIDA. Sumele decise de judecătorii români ca despăgubiri sînt în general mici. Regret că nu avem ca în America instituţia avocatului care fuge după ambulanţă şi apoi obţine despăgubiri serioase pentru victimă. Oricît de mult ar fi urîţi, chiar în America, asemenea avocaţi, ei au un rol social.
Apoi, îmi trece prin cap că poate e doar o glumă, poate că BB nu există şi scrisoarea este un fals amuzant. Mai bine să mă lămurească Orange. E în interesul companiei să nu creadă lumea că lasă cererile clienţilor în spaţiul public. Orange are o problemă de imagine cu scrisoarea asta, mă gîndesc că eu ajut compania să o lămurească, nu? Am multă experienţă în a cere informaţii de la instituţii publice, fie ca ziarist, fie ca cetăţean, pe baza legii accesului la informaţii de interes public.
Niciodată nu mi-a fost la fel de greu să aflu ceva de la o instituţie cum a fost cu Orange. Pe site-ul Orange există un centru de presă. Unde poţi găsi comunicate de presă de mare interes public cu ce produse a mai lansat compania, şi nici un număr de telefon. Poţi însă trimite o cerere pe un formular online, care formular nu merge. Aşa că a trebuit să trec pe la call center-ul pentru clienţi, cel cu „pentru abonamente apelaţi tasta 1 etc.“. Cînd, în fine, am ajuns la departamentul PR, am aflat că Orange nu stă de vorbă cu presa, că aşa sînt regulile, să trimit o cerere în scris pe formularul de pe site. Care nu merge. În fine, am obţinut o adresă de e-mail, de unde următorul schimb de mesaje.
Eu, după ce m-am prezentat: „Doresc o poziţie din partea companiei Orange în legătură cu o scrisoare care circulă în sistem viral pe Internet (detalii despre scrisoare). Doresc să ştiu dacă: a) Scrisoarea este autentică şi a fost adresată Orange? Cum compania nu a avut nici o reacţie publică, plec de la prezumţia că scrisoarea este autentică şi a fost adresată Orange; b) Orange se consideră responsabilă de apariţia scrisorii, inclusiv a datelor personale, în spaţiul public? c) Orange are o politică de instruire a personalului care lucrează cu date personale? Au fost făcute training-uri speciale acestor persoane (cîte, cu cîte)? d) Aş vrea un comentariu oficial în legătură cu cazul în sine, vi se pare normal ca o scrisoare adresată companiei să ajungă publică? Menţionez că am încercat să vorbesc cu un reprezentant al biroului de presă/PR şi, după insistenţă, am obţinut doar această adresa de e-mail. Mă găsiţi la numărul de telefon de mai jos. Mulţumesc“.
După două zile, am primit un e-mail că analizează cererea mea şi îmi vor da un răspuns. După încă o zi a venit şi răspunsul. Acesta: „Orange România a implementat o procedură de instruire a personalului în vederea prelucrării datelor personale ale clienţilor companiei. Prelucrarea datelor personale se face în condiţii de maximă siguranţă şi confidenţialitate, în conformitate cu prevederile legale, orice dezvăluire neautorizată a acestora fiind strict interzisă. Pentru orice încălcare a regulilor de prelucrare a datelor personale sancţiunile aplicate sînt cît se poate de severe, mergînd pînă la desfacerea contractului de muncă.“
Adică Orange nici nu a infirmat, nici nu a confirmat autenticitatea, nu are nici un comentariu legat de caz, un răspuns vag despre reguli generale. Există în România Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi voi cere şi opinia sa. Ce vreau să demonstrez cu acest caz? Nimic special. Pur şi simplu mi s-a părut o mizerie nemeritată, din care ar trebui să învăţăm cu toţii cîte ceva. Orange – că nu e frumos să laşi să plutească în spaţiul public poante care te implică la modul grav şi să comentezi superficial chiar cînd eşti întrebat, clienţii – că nu trebuie să laşi compania nepedepsită cînd face mizerii, pentru că mizeriile devin regulă şi noi, primitorii de virale haioase, că o poantă care poate afecta persoane oricum chinuite e o poantă proastă.
