Momentele mele de regret pentru Cozmîncă şi Mischie

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

● Povestea cu migraţia primarilor a fost mereu încurcată în România, încă de cînd ne-am apucat să-i alegem direct şi democratic pe respectivii oficiali. Aleşi democratic de cetăţeni, dar depinzînd de fonduri de la guvern sau „de la judeţ“, primarii au fost mereu siliţi să aleagă între pragmatism şi idealism. Cum alegerea lor nu este o surpriză, a rezultat o veşnică vînzoleală între primari şi partide. Pe vremuri, Octav Cozmîncă – ce-o mai face acum Octav Cozmîncă? – şi-a propus să-i aducă pe toţi primarii la PSD. Nu chiar toţi, dar oricum campania mergea atît de bine, încît chiar colegii săi din partid l-au tras de mînecă: termină, dom’le, cu chestia asta, dă prost în afară, trebuie să ne integrăm în UE şi zbiară presa şi ONG-urile. PDL acum nu a mai înghiţit el însuşi mulţi primari, însă strategia a fost mai sofisticată şi s-a numit UNPR. Partidul acesta este în sine o găleată de strîns dezertori. A început în Parlament şi s-a întins mult în teritoriu, cu primarii. Pe vremuri, Cozmîncă făcea chestia asta în linişte, iar din cînd în cînd Institutul de Politici Publice (IPP) îi recenza pe primari şi atunci mai vedeam în grafice ce mai comisese Cozmîncă. Ne scandalizam cu toţii, era vuiet mare, ştirea ajungea la Bruxelles. Cu UNPR şi campania sa de recrutat primari sîntem la o etapă evoluată. Fiind noi ţară membră a Uniunii Europene, nu mai avem a ne teme de ce zic străinii. Drept urmare, UNPR nu se ascunde, ci se laudă cu practica asta. Cînd mai pică un primar, UNPR dă un comunicat de presă făcut pe modelul: Gigel de la Afumaţi a realizat că doctrina progresistă şi realismul UNPR sînt cele mai potrivite pentru a contribui la dezvoltarea României şi propăşirea, bla-bla.

● Dacă vi se pare că s-a schimbat ceva fundamental de la Cozmîncă la UNPR, atunci vi se pare greşit: povestea este aceeaşi şi se numeşte abuz administrativ. De ce se mişcă aceşti primari, aşa, în masă, ca bancurile de sardine în direcţii diferite? Cred că putem exclude din start farmecul personal al domnului Cozmîncă, sau o atracţie, o iluminare în masă, faţă de doctrina progresistă a UNPR. De fapt, aceste migrări sînt un simptom al abuzului administrativ. Fondurile se pot distribui din pix pe criterii politice şi exact asta se şi întîmplă. Reţeaua de patronaj politic ignoră criteriile de distribuire a banilor publici fixate prin lege (criterii de gen populaţie, nevoi de dezvoltare). Legea asta este una bună, făcută după bune practici internaţionale. Şi este ignorată sau ocolită. Ca orice lege, are excepţii. Adică regula spune că banii se dau de sus în jos pe formula X, dar în cazuri excepţionale se permit abateri de la formulă. În practică, excepţia a devenit regulă şi invers. Abuzurile astea se comit atît la nivel de Guvern, cît mai ales la nivel de preşedinţi de Consiliu Judeţean.

● Şi iar merită să facem o excursie în timp pe vremea lui Cozmîncă. Scuzaţi că inoportunez cu aceste fugi în trecutul recent, dar e relevant să vedem cum a încercat societatea românească să rezolve nişte probleme de care ne plîngeam cu toţii atunci şi ce s-a ales din asta. Deci, pe vremea cînd Cozmîncă era celebru, tot celebru era şi un domn numit Nicolae Mischie. Un baron local, omul care a recunoscut public că primarii depind de pixul lui. Cei ca Mischie erau cureaua de transmisie prin care Cozmîncă racola primari. Pe vremea aceea, preşedinţii CJ erau aleşi indirect, de către ceilalţi consilieri judeţeni, aleşi la rîndul lor pe liste de partid. La un moment dat însă, am schimbat asta: i-am ales direct pe şefii Consiliilor Judeţene. Cu alte cuvinte, i-am făcut cei mai tari din judeţ şi necontrolabili de la centru. Avînd legitimitate directă, pixul lui Mischie a devenit biciul lui Dumnezeu la nivel de judeţ.

● Observaţi vă rog pattern-ul: Cozmîncă racola primari pe ascuns, UNPR se laudă cu asta, Mischie a spus la nervi chestia cu „pixul meu“, actualii baroni locali (de la toate partidele) o spun direct, în campanie: primarilor, depindeţi de pixul meu. Dacă lui Mischie îi era frică de Cozmîncă, căruia îi era frică de Năstase, căruia îi era frică de UE, ăstora de azi nu le mai e frică de nimeni. Ceea ce Cozmîncă şi Mischie făceau pe ascuns, ăştia promit direct în campanie electorală. Că de asta sîntem noi stat suveran şi membru deplin al Uniunii Europene, să facem ce vrem la noi acasă, să nu ne mai dea alţii lecţii, să le dăm peste bot ONG-iştilor care ne turnau la Bruxelles, corect? Corect.

● Ca să fie şi mai aiurea povestea asta, am schimbat apoi legea, pentru ca preşedinţii de Consilii Judeţene să fie aleşi direct din primul tur. Asta înseamnă că cei aflaţi deja în funcţii vor fi greu spre imposibil de urnit de acolo. Cu alte cuvinte, am creat în cîţiva ani o clasă întreagă de mandarini locali atotputernici. În loc să încercăm să limităm abuzul administrativ, l-am agravat. Decăderea de la Cozmîncă la UNPR şi de la Mischie la urmaşii săi înseamnă derobarea de ruşine. Iar derobarea de ruşine este mereu un semn al obscenităţii devenite acceptabile, cînd nici măcar nu mai recunoaştem că am avea o problemă.

● Dar cel mai interesant aspect, aşa, din punct de vedere filozofic, al acestei poveşti, este legea privind migraţia primarilor. Deci, aveam problema cu racolarea primarilor de către Cozmîncă. Eram scandalizaţi, ne era ruşine. Cum o rezolvăm? Stupid. Am dat o lege simplă: cine schimbă partidul pierde postul de primar. Prostănacul care a venit cu ideea asta în Parlament a crezut că rezolvi un cancer de piele aplicînd nişte machiaj gros prin părţile esenţiale. Nu a mers. Şi nu doar că nu a mers, dar produce efecte perverse absolut hilare. Cum v-am spus deja, migraţia primarilor nu s-a redus, ci a devenit neruşinată. Dar staţi puţin: dacă primarii vor să fie realeşi şi pentru asta se mişcă după partidul la putere în capitala de judeţ, atunci cum de acceptă să piardă mandatul cînd schimbă partidul? Simplu: nu acceptă. Partidele nu se mai schimbă în mod formal. La urma urmei, ce e un partid? Un grup de oameni care bat palma sau un grup de oameni care semnează nişte acte? Primarii bat palma cu alt partid, dar nu semnează şi actele. De asta Piedone a rămas membru la Partidul Conservator şi era anunţat ca şef de campanie la PDL, apoi s-a răzgîndit şi a zis: păi, nu plecasem, de fapt. De fapt, nici unul nu pleacă în mod formal. Lista de comunicate de presă a UNPR cu noi şi noi primari însemna ceva de genul: primarul Gigel de la Afumaţi, membru în continuare al PNL, participă de fapt la şedinţele noastre de partid şi va candida din partea noastră. Aşa cum şefii mafioţi ţin contabilitate dublă, şefii de partid trebuie acum să ţină o contabilitate formală a primarilor şi una reală: cîţi sînt membri formal/cîţi sînt pe bune la noi.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.