Luptătorul antifascist caută sfaturi

Publicat în Dilema Veche nr. 370 din 17-23 martie 2011
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Cînd organizatorii Festivalului de Film Documentar „One World“ m-au rugat să moderez una dintre dezbaterile de după filme, mi-am aruncat ochii pe programul de festival. Ceea ce vă invit să faceţi şi dumneavoastră aici: www.oneworld.ro. Acolo mi-a atras atenţia ceva care se cheamă „Odessa / work in progress“, de Florin Iepan. Aşa mi-am adus aminte că am citit mai demult un interviu cu regizorul, în care anunţa un viitor film documentar despre masacrul evreilor din Odessa. 20.000 de civili băgaţi cu forţa în barăci de lemn şi incendiaţi. De către armata română. Aşa ceva trebuie să fie exploziv, mi-am zis. L-am sunat pe Iepan şi a reieşit că acel „work în progress“ chiar asta şi este: omul lucrează la film, dar vrea să-l dezbată, îl roade, vrea să îl ducă spre situaţia de astăzi, de ce nu ştim măcar despre Odessa? Deci, pe 21 martie, la ora 20,30, la cinematograful de la Muzeul Ţăranului Român, Florin Iepan ne cheamă să vorbim. Vom vedea cîteva fragmente din viitorul film şi apoi îi vom da sfaturi despre ce să facă mai departe. Fără alte comentarii din partea mea, mai jos este un text-manifest scris de Florin Iepan pentru această rubrică. Ne vedem pe 21. (C. G.

Autocritica luptătorului antifascist la a doua tinereţe 

Sînt sigur că toţi cunoaştem personajul antifascistul de serviciu – un individ, un ipocrit, un jeg, un trădător al propriului neam, ce se leagă la cap cu o problemă care nu este a lui şi care ar fi gata să o vîndă şi pe maică-sa de dragul corectitudinii politice. Vă rog să mă compătimiţi, se pare că eu mă întîlnesc cu individul ăsta în fiecare dimineaţă cînd mă opresc în faţa oglinzii de la baie. Luptătorul antifascist de serviciu sînt eu, Florin Iepan – un autor de film documentar care a primit recent un telefon de la un coleg indignat: „De ce o faci pe antifascistul de serviciu în juriul de la premiile Gopo? Care este problema ta cu cel mai interesant debut din 2010, filmul Portretul luptătorului la tinereţe, regia Constantin Popescu jr.?“ 

Dacă răfuiala cu România comunistă atinge în prezent proporţiile unui sport naţional, România fascistă rămîne un termen interzis, inexistent, invizibil, deşi un document asumat de statul român în 2004 denumit generic „Raportul Wiesel“, care avea să-l inspire pe domnul Tismăneanu cîţiva ani mai tîrziu, spune negru pe alb că ţara noastră a fost responsabilă de uciderea a peste 300.000 evrei şi romi în timpul războiului, fapt care ne plasează pe locul 2 după Germania nazistă între naţiunile ce au practicat exterminarea în masă a civililor ca politică de stat. Episodul cel mai dramatic s-a petrecut în octombrie 1941 la Odessa, unde represaliile ordonate de Antonescu, în urma aruncării în aer a comandamentului militar, au dus la uciderea a peste 20.000 de civili, în marea lor majoritate copii, femei şi bătrîni. Este acesta momentul cel mai întunecat din istoria noastră modernă? „So far“ constat că foarte mulţi dintre compatrioţii mei nu par să fie de acord cu mine, iar argumentul lor este acela că, însumate, crimele regimului comunist sînt mai importante şi mai demne de a fi analizate, mai ales de către un autor român de film documentar, nu-i aşa? născut, crescut şi finanţat de stat, să dea cu comuniştii de toţi pereţii pînă o să iasă la pensie! 

La noi, political correctness-ul este luat la mişto de o parte din vocile publice care contează şi formează. Iar Nae Ionescu, Noica, Cioran şi Eliade nu au mîncat usturoi în perioada interbelică şi nici gura nu le miroase, pentru că toţi trebuie să înţelegem că altfel se face ţăndări tezaurul naţional. Cu ceva timp în urmă, doi amici (Cristi Puiu şi Cristian Mungiu) semnau alături de mai multe personalităţi o scrisoare de susţinere a doamnei Eugenia Vodă, acuzată de către CNA de o prestaţie incorectă la TVR, unde l-a avut ca invitat pe un nostalgic notoriu al legionarismului şi al lui Ion Antonescu, domnul Cristoiu. Semnatarii scrisorii reproşau public CNA-ului că nu impune mediei un tratament egal al celor două „-isme“ care au dominat istoria – comunismul şi fascismul. Dar acest demers ascunde o fisură de atitudine des întîlnită – încercarea de a opune analizei critice a extremei drepte, frustrarea determinată de absenţa unei atitudini critice faţă de regimul comunist. 

Discursul anticomunist începe invariabil cu accentul pe „tancurile sovietice“ fără să realizăm că România Democrată a fost aruncată la gunoi în 1938, cînd s-a renunţat la Constituţia din 1923 şi a fost desfiinţat regimul parlamentar, un gest fundamental care a dus la venirea la putere a lui Antonescu, urmată de episoade ca masacrul de la Odessa, parte dintr-o operaţiune largă de purificare etnică pusă în operă de statul român. Dacă ne imaginăm că decizia politică din 1938 îi aparţine numai lui Carol al II-lea, iar că partidele istorice, biserica, armata, mediul de afaceri şi intelectualii erau „plecaţi în călătorie de afaceri“ este ca şi cum am spune că între miile de femei care au murit în urma avorturilor ilegale, spitalele de exterminare a copiilor cu handicap, cum era cel de la Cighid, moartea inginerului Ursu sau frontieriştii ucişi la Dunăre şi opera lui Păunescu nu există nici cea mai mică legătură!? Ce pretenţie putem avea de la media din România dacă primul preşedinte român care şi-a asumat condamnarea publică a regimului comunist s-a dus la catafalcul lui Adrian Păunescu? Asta mie îmi spune că România are momente cînd este adevărată, cînd nu poate să fie ipocrită, să opereze cu principii sau cu political correctness-ul importat din Vest. Ea este din cînd în cînd sinceră şi consecventă, chestiune care mărturisesc că îmi dă fiori de fiecare dată cînd citesc mărturiile soldaţilor români despre copiii arşi de vii la Odessa. 

Cu două minorităţi „care pun probleme“, cu un stat la a cărui disoluţie asistăm neputincioşi şi într-un context internaţional volatil, cred că este o problemă de cîţiva ani pînă cînd o rezolvare extremă va fi îmbrăţişată larg de societatea românească, la fel ca în ’38. Este foarte posibil ca generaţia noastră să prindă nişte vremuri în care Vadim Tudor o să ni se pară un demagog echilibrat şi constructiv în comparaţie cu noii patrioţi dispuşi să joace totul pe o carte şi să treacă la fapte. 

Din acel punct nu mai există cale de întoarcere. Acesta este motivul pentru care filmul documentar la care lucrez nu este un documentar istoric cu imagini de arhivă şi interviuri despre un eveniment de acum şaptezeci de ani. El îşi propune printre altele să-l determine pe preşedintele Băsescu să facă o vizită discretă la Odessa (cum a fost cea de la catafalcul poetului de curte) şi să spună acolo, la locul crimei, în numele naţiunii române, că ne pare rău pentru ce s-a întîmplat în 1941 şi că noi sîntem altfel. Buncărul pretenţios şi neinspirat din centrul Bucureştiului unde oficialii români s-au obişnuit să-şi ţină speech-urile legate de Holocaust nu înseamnă nimic pentru domnul Zaslawski de la Odessa, care într-o singură zi a anului 1941, în mai puţin de o oră, şi-a pierdut fratele, surorile, mama şi o mătuşă. 

Dacă ascensiunea extremei drepte a fost o operă colectivă, ea presupune şi o vinovăţie colectivă, motiv pentru care refuz să realizez de unul singur acest film ca şi cum ar fi „geschaft-ul“ meu personal. Toţi cei care se consideră români sînt invitaţi să participe la acest experiment social, aducerea în dezbatere publică a celui mai întunecat moment din istoria noastră modernă. Avem o obligaţie faţă de memoria victimelor României Fasciste, dar în egală măsură avem şi o obligaţie faţă de condiţia noastră de oameni liberi în viitor.  

Florin Iepan, Timişoara, 9 martie 2011

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Serbia pune Euro 2024 pe jar: amenințare cu retragere după un scandal exploziv
Turneul final din Germania poate intra în istorie din motive nedorite.
image
Cum au terorizat șapte indivizi o femeie timp de doi ani, ca să le cedeze un teren
Joi dimineaţă, la şase adrese din Ploieşti au avut loc descinderi ale mascaţilor, care au condus la sediul poliţiei, pentru audieri, şapte indivizi care, vreme de doi ani, au făcut presiuni asupra unei femei, cu scopul de a intra în posesia terenului acesteia.
image
Copil cu sindrom Down, exclus de la serbarea de final de an. „Singurul necostumat a fost Vladimir”. Replica educatoarelor
Este anchetă la o grădiniță din Gorj după ce mama unui copil cu sindrom Down a scris pe Facebook că fiul ei a fost discriminat la serbarea de final de an.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: