Luăm şi noi o pauză de la revoluţie?

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

Eric Hobsbawm a murit tot comunist. A scris cărţi monumentale despre istoria recentă, dar nu l-a ajutat la nimic, omul a aşteptat triumful Revoluţiei pînă în ultima clipă. A recunoscut crimele comunismului, dar i se părea că vede Sensul de dincolo de ele. A trăit în buna lume burgheză care l-a aclamat ca pe un mare istoric, dar îi prevedea sfîrşitul şi înfrîngerea finală. Revoluţia vine orice-ai face, doar trebuie să avem răbdare, e scris în tablele lui Marx, şi cine sîntem noi, muritorii, să ne îndoim de ele? Aşa cum rolul credinciosului nu e să pună la îndoială, ci să desluşească cuvîntul Domnului, rolul marxistului e să desluşească, în istoria mică, timpul Revoluţiei. E ceva duios în aşteptarea asta, şi stupid în acelaşi timp. Hobsbawm avea barem ceva anvergură. De asta l-a numit The Economist, în ferpar, „ultimul marxist interesant“. Deşi îmi părea că în ultimii 20 de ani e interesant doar pentru că se încăpăţîna să rămînă dogmatic. Era pe post de cîine vorbitor – dacă un cîine se apucă să vorbească, lumea se adună curioasă să-l asculte, doar că nu e atentă la ce zice, ci la faptul în sine că un cîine vorbeşte. Cam aşa şi cu Hobsbawm: uite, dom’le, scrie cărţi de istorie, ştiţi că e tot comunist?

Păstra ceva anvergură şi pentru că nu ieşea zilnic să comenteze toate prostiile, s-a ferit să ajungă un Mugur Ciuvică al Revoluţiei. Marxiştii ăştia mici şi plicticoşi, gen Noam Chomsky et co, trăiesc extazul Revoluţiei finale anticapitaliste în medie cam de şapte ori pe ani, cu pauze de sărbători. Se adună unii la New York şi proclamă sfîrşitul capitalismului global. „Să creăm o nouă lume“; „Să ne unim pentru schimbarea globală“; „Opriţi maşinăria şi creaţi o lume nouă“; „Democraţia începe pe 15 octombrie“ – scrie pe pancarte. 15 octombrie trecut era chestia asta, că între timp şi Revoluţia aia s-a fîsîit. Dar a fost o perioadă mişto pentru revoluţionarii-Ciuvică. Chomsky era în extaz, Zˇizˇek bolborosea voios. Tineretul înfrînge stihia. Obama nu s-a arătat la faţă (electoratul continuă să nu fie interesat de Revoluţie), dar a arătat că a înţeles mesajul. După două luni de „Ocupaţi Planeta“, organizatorii erau enervaţi că tineretul revoluţionar se cam îmbăta şi urina pe unde apuca, presa de dreapta arăta căcaţi revoluţionari împrăştiaţi neigienic prin zonă şi presa de stînga s-a luat cu altele, bosumflată că Revoluţia finală nu face rating decît în prima săptămînă. Ăsta este rezumatul mic-burghez asupra mişcării Occupy, care a produs o cantitate imensă de maculatură despre cum se sfîrşeşte lumea asta şi începe epoca progresului.

Şi mă refer acum la Occupy aia a tinerilor răsfăţaţi din Occidentul bogat, pentru că e o mare măgărie din partea lor să spună că fac parte din aceeaşi specie cu oamenii care au murit în Egipt, Libia sau Siria. Măcar şi pentru că una e să te ia poliţia lui Mubarak la bătaie cu bîte şi la teste de virginitate în piaţă şi alta e să iei tu poliţia newyorkeză la reprize de scos limba şi pus poze pe Facebook. E aşa o diferenţă de context pe care numai nesimţiţi narcisişti ar trece-o cu vederea.

Maculatura intelectuală despre Occupy a creat un fel de reflex pavlovian: de atunci încoace, orice agitaţie mai mare de 1000 de persoane oriunde în lume înseamnă că iar începe Revoluţia. Se enervează spaniolii pe Papa de la Roma care e în vizită la ei – pac, Revoluţia. Ies şomerii israelieni în stradă – pac-pac Revoluţia. Ies studenţii chilieni în stradă pentru dreptul la educaţie gratuită plătită de alţii – pac-pac-pac Revoluţia. În ce-i priveşte pe greci, ei au declanşat Revoluţia finală de atîtea ori în ultimii doi ani, încît nemţii se gîndesc că ultima soluţie pentru ei ar fi o taxă pe revoluţie, taxele pe muncă nu fac mare brînză.

Cînd Tea Party a scos un milion de oameni în stradă la Washington cerînd taxe mici concluzia a fost limpede: un milion de spălaţi pe creier retrograzi neoliberali şi nasoi, nişte extremişti şi fascişti împuţiţi, ăştia nu sînt poporul. Milionul a mers apoi la casele lui, că are de muncit ca să producă taxe, ca să aibă studenţii de unde să ceară dreptul la educaţie gratis. Cînd Occupy a dus 50.000 de studenţi într-un parc din New York şi au proclamat sfîrşitul capitalismului, extazul a fost suprem: poporul a vorbit, noi sîntem 99%, naţiunea s-a trezit, gata, le-a sosit ceasul. Chestia cu 99% a ajuns axiomă, de parcă s-a măsurat la milimetru şi a ieşit la fix. Asta ar veni cam 30 de plătitori de taxe Tea Party per cap de student furajat din banii lor – şi totuşi studentul e 99% din popor, înţelegeţi?

Cînd Tea Party a obosit şi a fost acaparată de radicalii care au timp liber s-a dovedit în mod practic ceea ce intelectualitatea de stînga ştiuse teoretic de la bun început: mişcarea era una toxică. Cînd în parc au mai rămas 1000 de tineri a căror principală preocupare era să caute ziua toalete pentru a scăpa de berea acumulată la petrecerea de cu noapte, nu era nici un semn de fîsîială, Revoluţia stă să izbucnească în restul planetei care urmează disciplinată exemplul. Un moment de deznădejde, dar trecător, a fost cînd tineretul progresist a uitat de Revoluţie şi a stat la coadă la iPhone 5, drept urmare presa a fost ocupată două săptămîni cu subiecte de genul aplicaţiei X care arată roz pe ăsta şi era verde pe cel vechi. Am aşa o senzaţie că pînă la urmă Revoluţia lui Marx va deveni o aplicaţie de iPhone care va strînge zeci de milioane de downloads şi sute de milioane de like-uri pe Facebook.

Deci, la a doua privire surpriza că Hobsbawm a reuşit să moară tot comunist nu mai e chiar aşa o surpriză. Avantajul cînd eşti de stînga, chiar şi comunist, e că poţi trăi o viaţă doar printre oameni care gîndesc la fel ca tine. Ai tovarăşi de nădejde peste tot, prin mediul academic occidental, prin presa mainstream. Nu eşti majoritar ca marxist, dar oricum poţi face agenda, lumea te ia în serios, dezbate cu tine ca şi cum ai fi normal la cap, te cocoloşeşte. Spui oamenilor că Revoluţia e după colţ şi o să vadă ei burghezii pe dracu’. Iar burghezii ăia occidentali se hlizesc aşa gingaş: vai, domnule comunist, ce sclipitor sînteţi, hi hi hi!

„Dacă un talentat istoric ar fi rămas pînă la sfîrşit ataşat proiectului naţional-socialist ar fi fost tratat cu aceeaşi veneraţie în clipa morţii sale, în anul de graţie 2012?“ – aşa se întreabă Vladimir Tismăneanu într-un articol pe Contributors.ro. Ei, bineînţeles că nu. Nazismul şi fascismul au rămas domeniile sonaţilor, izolaţi prin străfundurile net-ului. Şi oricum, poţi fi cît de liberal şi democrat vrei, dacă un Cristian Pîrvulescu are chef, te poate face „fascist“, aşa, scurt pe doi, fără să clipească, dar nu trebuie să o iei personal, ţine de inerenţele istoriei. În schimb, dacă eşti comunist, marxist, progresist e OK. Acolo morţii din istorie rămîn un accident, Marx nu a fost de vină cu nimic.

Ascultam recent o conferinţă ţinută la LSE de un profesor de ceva, am şi uitat cum îl chema, despre oraşele moderne ca avangardă a luptei de clasă. Un mic burghez simpatic care făcea poante cu un public format din copii de burghezi şi mic burghezi care plătesc salariul pe 15 ani al unui indian mediu pentru ca odraslele să poată studia acolo. Şi adunarea dezbătea serios cum se pot organiza oraşele în reţele revoluţionare, pentru a răsturna capitalismul. Iaca aşa. Era ceva mai degrabă tehnic, omul avea know-how în ceva şi îl transmitea mai departe. Cam cum am fost eu recent în Muntenegru la o conferinţă a unor ONG-uri unde discutam cum te poţi organiza în reţele ca să monitorizezi negocierile de aderare la UE.

Deci, la conferinţa de la LSE se discuta tehnic, chirurgical, fără filozofie inutilă: cum să sabotezi chestii, cum lupţi cu poliţia. Şi mă gîndeam, ascultînd, că ăştia au know-how cam pe ce-au făcut Lenin, Pol Pot, Che Guevara: cucereşti, omori duşmanii de clasă, îi bagi la puşcărie pe ăia de vor libertate şi faci Revoluţia. Nu? Cînd va veni Revoluţia, noi ăştia de n-avem chef de ea vom fi împuşcaţi, băgaţi la puşcărie sau puşi la săpat canale. Dar nu trebuie să ne enervăm sau să o luăm personal, discutăm aşa, tehnic, ştiinţific, doar Marx a făcut ştiinţă, nu?

Cum ar fi ca la o universitate mare să vină nişte tipi care să schimbe know-how despre cum să organizezi coloanele de evrei în marş spre lagăr? Sau despre cum să aplici eficient legile rasiale? Şi uite aşa, după o oră şi jumătate de hi-hi-hi anticapitalist, profesorul s-a dus la un pahar de vin cu colegii şi învăţăceii la lecţiile care îi vor propulsa în elita capitalistă a lumii, că nu degeaba plătesc părinţii 15 salarii anuale indiene ca să le plătească taxa de studii. Dar, repet, nu trebuie să o luaţi personal, Revoluţia e cool. 

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE 

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.