Jurnalul Annei Politkovskaia

Publicat în Dilema Veche nr. 331 din 17-23 iunie 2010
Jurnalul Annei Politkovskaia jpeg

Nu ştiu dacă această carte a fost sau nu băgată în seamă la recentul tîrg de carte, dar v-o recomand cu căldură (Jurnal rusesc, Anna Politkovskaia, Meteor Press, 2010). Politkovskaia este genul de erou care are aerul că se miră că a ajuns erou. Oare de ce spunînd adevăruri simple a ajuns atît de cunoscută?

Cartea este la fel de simplă ca şi eroismul autoarei, nu teorii complicate, nu analize teoretice ale regimului. Nu, Anna Politkovskaia notează ce vede la televizor şi ce întîlneşte prin călătoriile sale ca reporter. Nu e încrîncenată decît atunci cînd ticăloşii îi rîd în faţă, în rest e doar ironică. Putin e redus la statura sa de mic kaghebist mincinos, dar într-un mod ironic: „De ziua Fermierilor, el este cel mai priceput fermier al nostru; de Ziua Constructorilor el este principalul nostru zidar. Este ciudat, desigur, dar şi Stalin a practicat exact acelaşi tip de joc. Astăzi s-a întîmplat să fie Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, aşa că Putin a pozat în principalul nostru susţinător al drepturilor omului (aşa cum s-a autoproclamat) la Kremlin în cadrul unei întîlniri a Comisiei Prezidenţiale a Drepturilor Omului“; „Şi-a făcut cruce. Mulţumesc lui Dumnezeu, există progres în lume: mai nou îşi face semnul crucii cu multă competenţă“; „Au de gînd să înfiinţeze o Cameră Socială, alcătuită din «cele mai bune elemente ale societăţii civile». Acestea vor fi selectate de către Putin“.


Dar nu Putin este problema, ci ce face el din oameni. Totul începe să fie sub control, oamenii se adaptează, mai degrabă se readaptează, redescoperă supuşenia, iar Politkovskaia constată doar: „În discursul său de pe tron adresat deputaţilor, Mamsurov a declarat: «Voi încerca să mă ridic la înălţimea încrederii acordate de Preşedinte». Cei numiţi în posturi nu mai aspiră să cîştige încrederea poporului“. Uneori revine asupra textului ceva mai tîrziu cu nişte paranteze lămuritoare de gen: „Primakov a continuat să facă un lucru pe care nimeni nu s-a mai înjosit să-l facă de la apariţia lui Gorbaciov, şi anume să lingă cizmele liderului ţării şi să susţină că nu există cuvinte care ar putea fi mai profunde decît ale sale. (În decembrie 2003 aceste cuvinte îţi zgîrîiau urechile şi mulţi au fost exasperaţi de comportamentul lui Primakov. Ulterior a devenit cît se poate de clar că a fost doar primul care şi-a dat seama încotro bătea din nou vîntul. Curînd, toţi cei care ţineau discursuri în prezenţa lui Putin îl citau copios – aceeaşi practică folosită în epoca Brejnev – şi nimeni nu-i punea întrebări incomode)“.

Pe lîngă recăderea în dictatură la vîrf, cîteva sînt temele care o pasionează: Cecenia „pacificată“ prin teroare organizată de către stat, abuzurile din armată asupra recruţilor, anchetele evident manipulate ale atentatelor, exasperarea victimelor. Un general incompetent este scos basma curată şi avansat, deşi trupele sale aparţinînd Armatei au masacrat cîteva zeci de militari aparţinînd Ministerului de Interne şi omul fusese prea beat să-şi dea seama ce face. Politkovskaia investighează cazul pînă i se cere apăsat să renunţe, apoi urmăreşte cu interes cariera respectivului. Din cînd în cînd, foarte des, apare prin jurnal cîte un anunţ sec, de genul: „La Groznîi persoane necunoscute, purtînd măşti de camuflaj şi conducînd un jeep militat UAZ l-au răpit pe Turpal Baltebiez, de 23 de ani, din staţia de autobuz de lîngă hipodrom. Nu se ştie unde a fost dus“. În alte cazuri se ştie, familiile investighează, detaliile se cunosc şi cazurile seamănă: autorităţile locale pro-ruseşti răpesc şi ucid preventiv pentru a instaura teroarea. Uneori Politkovskaia însoţeşte familiile care merg să apeleze la autorităţile regionale, procurorii superiori dau din umeri, mint. Un procuror din Cecenia, singurul care încearcă să investigheze dispariţiile, este şi el ucis la rîndul lui. Tatăl procurorului abia recuperează cadavrul şi vorbeşte cu Politkovskaia. Dialogurile de acest gen reproduse sînt şi ele umane, reportericeşti, umanul care înfruntă geopolitica. La un moment dat, se duce vorba în zonă că Politkovskaia este acolo şi le ascultă plîngerile. Familiile celor dispăruţi fac coadă la hotel, vor să stea de vorbă cu Politkovskaia, cineva trebuie să scrie toate acestea şi nimeni de la Moscova în afară de ea nu vine să vadă ce se întîmplă în regiunea „pacificată“. Le notează conştiincios poveştile. Ca şi poveştile familiilor din Beslan care şi-au pierdut copiii în luarea de ostatici de la şcoală şi pe care investigatorii încearcă să le convingă că asaltul primitiv al trupelor de intervenţie a fost o acţiune reuşită.

Lichidarea lui Maşadov, liderul ales al Ceceniei după pacea provizorie cu Elţîn şi care încerca din ascunzătoare să găsească o cale spre pace, este prezentată la televiziune ca o mare victorie. Liderul impus de Moscova, Kadîrov junior, spune că este un cadou oferit femeilor din Rusia, de 8 martie. Politkovskaia merge să se întîlnească cu Kadîrov, pe care îl consideră pur şi simplu un psihopat primitiv. Scena este antologică, e condusă în tabăra de război securizată a satrapului local, unde psihopatul organizează pentru ea umilirea simbolică a cîtorva foşti combatanţi (cum a fost el însuşi în trecut, de altfel). Prognozează corect că uciderea lui Maşadov va lăsa Cecenia şi Rusia captive bătăliei dintre doi psihopaţi: Kadîrov şi Basaev, liderul separatiştilor extremişti. Nici unul nu este interesat de pace. Kadîrov a fost principalul suspect chiar pentru comandarea uciderii Annei Politkovskaia. Nu cred să mai existe cozi la hotelurile jurnaliştilor, în Cecenia.

Politkovskaia are şi ea eroii săi, oameni care încearcă să se lupte cu statul corupt şi abuziv. De pildă, mamele soldaţilor care încearcă să facă scandal după ce mai moare cîte unul abuzat de gradaţi (se întîmplă frecvent): „Liga Comitetelor Mamelor Soldaţilor este pe punctul de a crea un partid politic. În Rusia, partidele se formează pentru unul dintre următoarele trei motive: pentru că există o mulţime de bani undeva, pentru că cineva nu are nimic mai bun de făcut sau pentru că cineva a ajuns la disperare“. Partidele democratice sînt anemice, iar autoarea constată cum cei nemulţumiţi se îndreaptă spre bolşevici. Chiar tineri, bine organizaţi, care pun la cale proteste. Vînaţi de stat şi de garda de tineret a lui Putin. Nu Rusia bolşevică învie sub Putin, ci Rusia ţaristă.

Jurnalul nu este o carte uşoară, dar nici nu e depresivă. Este un lung reportaj al unui om nemulţumit şi uimit că totul se poate repeta. Tot ce auzim despre Rusia – gaze, ambiţii de mare putere, jocuri politice – trebuie balansat cu ce putem citi la Politkovskaia: Rusia reală.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Cseke Attila Eduard Novak Kelemen Hunor foto Inquam Photos / George Călin
Doi lideri PNL cer scoaterea UDMR de la guvernare: „Nu are ce să mai caute”
Eugen Pîrvulescu (Teleorman) și Adrian Cozma (Satu Mare) solicită scoaterea UDMR de la guvernare, după atitudinea lui Csoma Botond de la ședința solemnă de 1 Decembrie, apoi lipsa de reacție a liderilor Uniunii de Ziua națională.
Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Planul lui Putin înainte de război: Ucraina urma să fie anexată până în august
Un think-tank britanic din domeniul apărării și securității a publicat detalii despre planul președintelui rus Vladimir Putin de dinainte de a ordona invazia în Ucraina, relatează Sky News.
pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.