Înjurați-i pe profeți în baie, cît mai e voie!

Cînd am citit în presă că deputatul liberal Mirel Taloş a depus un proiect de lege pentru prevenirea şi pedepsirea intoleranţei religioase, mi-am zis că sună rău oricum o iei. Din corpul ştirii reieşea genul de idei ale deputatului: religia trebuie protejată de oamenii răi care o ponegresc. Sînt două filoane de gîndire care nasc asemenea legi. Unul este islamul oficial, state ca Pakistan şi Arabia Saudită fac pe dracu’n patru (scuzaţi expresia!) ca să protejeze legal sensibilitatea religioasă, şi uneori se lasă cu lapidări. Al doilea filon este multiculturalismul radical, acela care zice că dreptul omului X de a nu se simţi ofensat bate dreptul omului Y de a se exprima liber. Am mai scris aici, cînd cu scandalul caricaturilor cu Mahomed, că un stat modern nu poate limita libertatea de expresie de dragul sensibilităţii religioase. Şi asta pentru că sensibilitatea religioasă este o... sensibilitate, deci subiectivă, deci interpretabilă, deci imposibil de aplicat rezonabil în practică. Dacă X-lescu crede că sensibilitatea sa religioasă este afectată de Y, statul nu poate să îşi propună să îl protejeze din principiu fără a afecta tot din principiu libertatea civilă a lui Y. Asta e, sîntem adulţi şi vaccinaţi, chiar dacă sîntem religioşi. Bineînţeles, asta nu înseamnă că îndemn la intoleranţă religioasă. Doar că nu văd de ce nu s-ar aplica oamenilor religioşi şi sensibilităţilor lor principiile generale, adică drepturile omului valabile pentru toţi – religioşi, atei, ecologişti sau biciclişti.

Cu astea în minte, am dat să caut proiectul de lege pe site-ul Camerei Deputaţilor. Şi ce am găsit e mult mai rău decît mă aşteptam. Să citim împreună. Expunerea de motive a legii zice: „sensibilitatea religioasă a practicanţilor unei religii trebuie protejată de instituţiile statului în interesul general al convieţuirii publice“. Principiul e oricum prost în sine, aplicat în text de lege îngrozitor de stupid. Să purcedem deci la citit legea. Staţi jos? 

Art. 2 (1): „Pentru asigurarea unui climat de toleranţă religioasă, precum şi pentru promovarea respectului între practicanţii tuturor cultelor religioase, cetăţenii sînt obligaţi să aibă un comportament tolerant şi responsabil faţă de celelalte culte religioase“. Aha, deci sîntem obligaţi să fim toleranţi şi responsabili. Aşa, brusc, avem o obligaţie în plus. Nu să fim toleranţi că aşa e frumos, că aşa ne roagă frumos domnul deputat, că aşa e de dorit. Nu, sîntem direct obligaţi de către stat. Că el ştie mai bine. Să vedem în ce constă obligaţia. Aflăm imediat ce nu avem voie să facem. Art. 2 (2): „Prin «comportament intolerant religios» se înţeleg acele gesturi, fapte, activităţi, discursuri, comunicări scrise ori vorbite, directe sau indirecte care, indiferent de modul de exprimare – public/privat, Internet/poştă electronică – prin puternica lor legătură religioasă, incită la comportamente violente, de negare sau ridiculizare a drepturilor religioase ori a membrilor altor culte/comunităţi religioase“. 

Aici sună ca dracu’ (scuzaţi expresia) la atît de multe niveluri, încît nu am loc să le semnalez pe toate. De pildă, cum vine aia faptă indirectă? Dar ăsta e amănunt. Nu înţeleg cum adică „prin puternica lor legătură religioasă“. S-ar zice că numai faptele şi discursurile care au o puternică legătură religioasă şi incită la bla-bla sînt pedepsite. Deci dacă zic despre Mahomed că a fost nasol în calitatea mea de creştin sînt pasibil, dar dacă o zic ca ateu e OK? Nu-l dă logica afară din casă pe deputatul Taloş (apropo, m-am intersectat cu el cînd era consilier al lui Tăriceanu la Guvern, culmea!, pe o lege care ţinea de libertatea de exprimare şi omul mi s-a părut OK, ce dambla l-o fi lovit?!). Observaţi că nu aveţi voie nici măcar să negaţi sau să ridiculizaţi drepturile religioase. Deci, dacă ziceam „ce dambla religioasă l-o fi lovit“, eram cam pasibil. Şi nici măcar în privat sau prin e-mail nu aveţi voie să ridiculizaţi drepturile religioase.

Art. 3 (1): „Este interzisă adoptarea unui comportament intolerant religios în legătură ori privind: divinitatea, formele de cult, textele fundamentale, arhitectura religioasă, personalităţile teologice, evenimente istorice religioase, elemente de vestimentaţie religioasă“. Nu, serios, ce dambla religioasă l-o fi lovit! Hai să zic că vrei să-l protejezi pe Isus, dar chiar şi personalităţile teologice? Ridiculizarea = comportament intolerant religios (art. 2, al. 2). Coroborăm asta cu art. 3 (1) = este interzis acest comportament inclusiv în legătură cu personalităţile teologice. Rezultă că dacă zic că un popă bate cîmpii = amendă penală? Şi chiar şi arhitectura religioasă? Chiar şi vestimentaţia religioasă? Serios, mi-am terminat glumele la faza asta. 

Şi chiar era momentul, pentru că trecem la amenzi şi puşcărie. Art 5 (1): „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 2000 şi 4000 de lei următoarele fapte: a) Efectuarea de acte, gesturi ori ţinerea unor discursuri private care ridiculizează drepturile religioase ori membrii altor culte-comunităţi religioase cunoscute, dacă ulterior au ajuns la cunoştinţa opiniei publice indiferent pe ce cale“. 

Nu, chiar aţi citit bine. E vorba de acte private. Deci dacă eu îi zic unui amic la telefon: „Băi, îl bag în mă-sa pe Buda ăla“ şi sîntem interceptaţi de SRI şi stenogramele ajung în presă, sînt pasibil de amendă penală. Pentru că l-am jignit pe Buda în privat. Dacă vă tăiaţi cu lama în baie şi îi înjuraţi pe proroci, vecinul care v-a auzit vă poate face reclamaţie pentru că l-aţi lezat religios. Vă daţi seama de grozăvie: un tînăr deputat liberal vrea să interzică să vorbeşti urît de religie chiar şi în privat. Sîntem liberi să înjurăm religia măcar la noi acasă? E ca în bancul cu libertatea de expresie în URSS – eşti liber să înjuri Partidul, dar nu mai eşti liber după aia. Deci, ai dreptul să înjuri religia în privat, dar dacă „indiferent pe ce cale“ află opinia publică, te-ai ars, băi, intolerantule! Statul ăsta multicultural al nostru e al dracu’ (scuzaţi expresia) de vigilent să nu cumva să lezezi profeţi morţi la tine în baie. 

Mai departe. Art. 6: „Fapta oricărei persoane de a ţine discursuri publice sau private prin care instigă la violenţă, membrii unei comunităţi religioase, instigare ce a avut drept urmare declanşarea unor violenţe reale şi efective împotriva altei comunităţi religioase, constituie infracţiunea de intoleranţă religioasă şi se pedepseşte cu amendă penală cuprinsă între 10.000 şi 50.000 lei sau închisoarea cuprinsă între 1 şi 3 ani“.  E o greşeală acolo în proiectul de lege, unde am marcat cu italic, nu e clar dacă se pedepseşte instigarea unor membri ai unei comunităţi religioase sau împotriva lor. Oricum ar fi, tot deosebit de stupid sună. Lasă limbajul de jurist senil care e prezent peste tot în text – cum adică violenţă reală şi efectivă? Poate fi violenţă reală, dar neefectivă, sau efectivă, dar nereală? Dar problema de fond e de ce avem nevoie de legiferare specială pentru a preveni instigarea la violenţă religioasă. Instigarea la violenţă simplă, aia pe care deja o pedepsim prin codul penal, ce are?  

Plus că lasă procurorilor marje mari de arbitrar. Dacă mă apuc să zic: să-l bată Dumnezeu pe deputatul Taloş pentru ideile astea – e metaforă sau instigare la violenţă religioasă? Poate că Dumnezeu e ocupat cu altele mai grave, dar mă aude un alegător şi aruncă cu o piatră în deputat, îndeplinind voia Domnului. Deci violenţa devine efectivă şi reală, dar eu sînt de vină? Şi dacă eu sînt de vină, trebuie să fiu pedepsit pentru că l-am băgat pe Dumnezeu la înaintare? Altfel era instigare laică şi rămîneam judecat pe codul penal? Nu e de glumă, e caz de puşcărie.