În care se rezolvă problema căsătoriilor gay din România

Publicat în Dilema Veche nr. 487 din 13-19 iunie 2013
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

„Mii de soţi heterosexuali vor ca şi căsătoriile lor să fie interzise prin Constituţie“ – anunţă o falsă ştire de pe site-ul TimesNewRoman.ro. Aceştia afirmă că interzicerea doar a căsătoriilor gay „ar fi profund discriminatorie“. Poanta asta pune degetul pe două fracturi logice ale actualei dezbateri despre căsătoriile gay: 1) Ce mai înseamnă şi pentru cine e importantă căsătoria? şi 2) Ce legătură are căsătoria cu discriminarea? Să le luăm pe rînd.

Am auzit, într-un documentar BBC, un vechi activist gay care se plîngea de povestea asta cu căsătoria. „E o catastrofă pentru comunitate“ – se plîngea el. Omul crescuse în cultura alternativă a anilor ’60, în comunităţi gay din San Francisco. Era vorba despre un stil de viaţă (din care cultura gay era numai o parte) care respingea „normalitatea“ plictisitoare, mic burgheză. Gîndiţi-vă la toate filmele cu hippioţi şi veţi înţelege despre ce vorbea. Pentru el, recunoaşterea homosexualităţii nu fusese o simplă schimbare de preferinţă sexuală, fusese un efort de a construi o altfel de societate. „Acum, ăştia noi vor să se căsătorească“ – zice omul, rîzînd nervos. Ironia istorică este, într-adevăr, superbă. Ca propagandist mic-burghez liberal, salut această victorie istorică a stilului de viaţă cuminte şi capitalist asupra nebunilor ani ’60. Noi, mic-burghezii, ar trebui să ne bucurăm că noile generaţii gay vor să se căsătorească, să trăiască plictiseala de cuplu, viaţa cu rate la bancă, stresul pentru găsirea unei grădiniţe bune şi angoasa vacanţei petrecute mereu cu aceeaşi persoană. Într-o lume occidentală în care căsătoria este abandonată în masă de heterosexuali, ea devine un stindard pentru homosexuali.

Deci, ce mai înseamnă căsătoria? De fapt, vorbim despre două căsătorii – care, în România, sînt clar separate. Plimbarea ridicolă a nunţilor între primărie şi biserică a devenit atît de banală, încît puţină lume se mai întreabă de ce se practică. De fapt, căsătoria a fost o practică religioasă în cea mai mare parte a istoriei, aşa cum se calculează ea de la Christos încoace. Te cununai în faţa lui Dumnezeu şi asta ţinea loc de legămînt social. În America, în multe state, ceremonia e una singură. Totuşi, esenţa e diferită. Prin cununia civilă, doi oameni intră de bună voie sub incidenţa unei serii de legi care garantează anumite drepturi şi obligaţii pentru părţi. Dreptul la moştenire este, poate, cel mai important. Prin refuzul căsătoriei civile pentru gay, statul declară că două persoane adulte nu au dreptul de a intra într-un asemenea contract. De ce e bine ca statul să facă asta? Oponenţii căsătoriei gay nu acoperă aproape niciodată acest aspect. De aici şi faptul că există foarte mulţi oameni care se opun căsătoriei gay, dar sînt de acord cu o uniune civilă. Termenul însuşi de „uniune civilă“ este un eufemism de care a fost nevoie pentru a evita confuzia dintre căsătoria civilă şi cea religioasă. Preşedintele Obama se opunea căsătoriei gay cînd a fost ales prima dată, dar era de acord cu uniunea civilă. Apoi, cînd opinia publică s-a schimbat în America, acest preşedinte – ale cărui principale caracteristici sînt oportunismul şi laşitatea – şi-a schimbat şi el opinia. Am avut şi o surpriză de la Crin Antonescu – după ce a făcut bancuri de autobază în comisia de revizuire a Constituţiei („La noi în partid avem alte obiceiuri“ – hă hă hă!), preşedintele PNL a declarat că ar fi de acord cu uniunile civile. Deci, cînd se calmează, oamenii tind să fie de acord că statul nu are de ce să refuze un contract între două persoane adulte, pe motive de orientare sexuală.

Să trecem la căsătoria religioasă. Ce înseamnă ea? Pentru practica civilă, nimic. Cuplurile heterosexuale din România care aleg să se căsătorească doar civil se bucură de exact aceleaşi condiţii ca marea masă care face şi plimbarea pînă la biserică şi se leapădă de diavol. (Aţi observat moaca oamenilor cînd îi pune popa să zică asta? La modul: e pe bune?) Căsătoria religioasă este, deci, un cu totul alt fel de uniune şi nu poate fi pusă în termenii unui contract între doi adulţi. Este o înţelegere între cei doi şi o comunitate de credincioşi. Cei doi îi iau garanţi pe naşi şi jură anumite chestiuni (unele de-a dreptul dubioase, în cazul nostru, al ortodocşilor, cum ar fi că femeia trebuie să dea ascultare bărbatului – dar asta e o altă problemă). Este, deci, un ritual social extins, al unei comunităţi. Cum se integrează căsătoria gay în peisaj? Răspunsul este simplu: depinde de voinţa comunităţii. Şi astfel ajung la a doua chestiune: ce legătură are căsătoria cu discriminarea?

Dacă este vorba despre cea civilă, atunci cred că are legătură. Dreptul de moştenire pe baza unui contract liber asumat de părţi ar trebui să fie un drept minimal asigurat de stat. Uzul liber al proprietăţii private nu ar trebui să fie condiţionat de stat pe baza preferinţelor sexuale ale cetăţenilor contribuabili. În acest sens, aş vrea să văd atacat Codul Civil românesc, care defineşte căsătoria ca fiind între un bărbat şi o femeie. Codul Civil este – cum îi zice şi numele – o chestiune strict civilă, nu una religioasă. A condiţiona acest tip de contract de preferinţele sexuale ar fi trebuit să fie anticonstituţional, potrivit Constituţiei actuale, care vorbeşte despre soţi fără a preciza sexul. Cu ce drept a decis Parlamentul, de pildă, să limiteze dreptul de moştenire între „soţi“ la dreptul de moştenire între „un bărbat şi o femeie“?

Dar cum e cu căsătoria religioasă? Cînd plasezi discuţia în termeni de nondiscriminare, de fapt, ceri statului să intervină activ pentru a repara o nedreptate comisă de o entitate X împotriva unui grup vulnerabil Y. În cazul nostru, vorbim despre entitatea numită Biserica (în sens larg, orice biserică) şi despre grupul vulnerabil numit gay. Este căsătoria religioasă gay o obligaţie pe care statul ar trebui să o impună bisericilor? Nu cred.

Căsătoria religioasă este o alegere a unei comunităţi. Biserica decide pe cine să căsătorească religios. Biserica, la fel ca orice comunitate liber formată, poate alege pe cine acceptă şi în ce formă. Nu văd un motiv temeinic pentru care statul să schimbe balanţa antidiscriminare – libertate religioasă. În cazul căsătoriei civile, e clar: e vorba despre o relaţie între stat şi cetăţenii săi, pe care trebuie să-i trateze egal. În cazul căsătoriei religioase, e vorba despre o relaţie între stat, nişte cetăţeni care se consideră discriminaţi şi o comunitate care nu îi acceptă. Ca liberal, refuz să las statul să decidă şi să forţeze comunitatea să facă ceva ce nu doreşte. Ar trebui să fim mereu îngrijoraţi cînd cerem statului să facă aşa ceva, să limităm numai la cazuri excepţionale şi pe temeiuri clar delimitate. Evident, există cazuri în care statul trebuie să forţeze anumite comunităţi să nu discrimineze. De pildă, statul american a obligat universităţile să accepte studenţi negri. Găsesc intervenţia aceea justificată. Statul român a interzis unor persoane private să publice anunţuri de genul „Vînd apartament, exclus ţigani“. Din nou, cred că dreptul la nondiscriminare a bătut cu drept temei, în acel caz, dreptul la uzul liber al proprietăţii.

Nu văd însă căsătoria religioasă ca pe un drept al individului, opozabil dreptului comunităţii religioase de a se asocia numai cu cine doreşte (în cazul nostru, libertatea unei comunităţi religioase de a crede că în Rai se găsesc numai cupluri de cîte doi, femeie – bărbat). Şi mai cred că e abuziv să acuzi de homofobie pe oricine se opune căsătoriilor gay – e genul de exagerare corectă politic care-i enervează chiar şi pe oamenii de bună-credinţă dispuşi să mediteze la chestiune. Deci, Bisericile nu ar trebui forţate în nici un caz să căsătorească cuplurile gay. Poate vi se pare ilar pentru România, dar e o chestiune de principiu. Inversa este la fel de valabilă: dacă Biserica (orice biserică) decide să căsătorească oameni gay, ar trebui să fie liberă să o facă. Dacă o Biserică, să zicem baptistă, decide să căsătorească cupluri gay pe teritoriul României, statul nu ar trebui să aibă nimic de spus, este alegerea liberă a acelei Biserici. Acea căsătorie nu are nici o valoare civilă, aşa cum nici căsătoria celebrată de Biserica Ortodoxă nu are nici o valoare juridică civilă, este un act religios, liber consimţit de participanţi. În acest context, protestez faţă de actualul Alineat 2 din art. 48 din Constituţie: „Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.“ M-aş fi aşteptat ca BOR să ceară renunţarea la această aberaţie. Constituţia din 1866 spune că actul civil „va trebui să proceda în tot-d’auna benedicţiunea religiosă“, dar alea erau vremuri în care ţăranii refuzau sau nu ştiau să se căsătorească altfel decît la biserică şi statul era decis să schimbe obiceiurile, chiar cu forţa. Ne-am putea relaxa pe această temă – adică, de ce nu te poţi căsători, în 2013, în faţa lui Dumnezeu, fără patalama de la Primărie?

Dezbaterea despre Constituţia românească nu este prea logică, tocmai pentru că amestecă cele două tipuri de căsătorie. Capitolul constituţional 48 se referă la căsătoria civilă. Nu Biserica oficiază, în România, căsătoria civilă, ci statul. Pretenţia BOR de a schimba acest articol este bazată, din nou, pe tentaţia de a desfiinţa limitele dintre stat şi Biserică, cînd îi convine. De cealaltă parte, activiştii gay care vorbesc despre dreptul la căsătorie amestecă la fel de ambiguu cele două căsătorii. În mod ironic, preoţii şi activiştii gay cad de acord pe ceva profund greşit: pe ideea că există o singură căsătorie civil-religioasă. Oponenţii căsătoriei gay din SUA se tem, cu temei, că un drept constituţional la căsătorie, egal aplicabil, ar însemna că statul va obliga Biserica să oficieze căsătorii gay. Dar în cazul lor, confuzia are temei, căsătoria e una singură la ei. În România, această confuzie e făcută intenţionat şi derutează întreaga dezbatere, care devine fără obiect. Ar trebui să fie clar că 1) Dreptul la căsătorie nu priveşte Biserica şi statul nu o va obliga niciodată să oficieze o căsătorie cu care nu e de acord, şi că 2) Biserica nu are de ce să intervină în materie de căsătorie civilă.

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.