Hala Matache e mai mult decît pare

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Citez dintr-o plîngere penală: „În noaptea de 10/11 decembrie 2010, începînd cu ora 1, Primăria Muncipiului Bucureşti a demolat imobilul din str. Berzei 34/str. Ştirbei Vodă 89, parte a monumentului istoric «Ansamblu de arhitectură str. Ştirbei Vodă». În ziua de 10 decembrie 2010, ora 16, Ministerul Culturii avertizase public Primăria printr-un comunicat de presă că nu a avizat demolarea imobilului şi o somase să nu demoleze. Mai mult, la 10 minute după începerea demolării, Poliţia naţională a oprit lucrările, pentru tulburarea liniştii publice, şi a chemat firma demolatoare a doua zi dimineaţa la secţia de poliţie pentru verificarea autorizaţiei. Dar, mai multe echipaje ale Poliţiei locale, subordonată Primăriei, au ordonat continuarea lucrărilor şi au păzit intrarea în şantier pentru continuarea nestingherită a demolării. Cu alte cuvinte, Poliţia locală a dispus reînceperea demolării ilegale a imobilului din str. Berzei nr. 34, parte a unui monument istoric, oprită de Poliţia naţională. Mai mult, a asigurat paza şantierului pe timpul demolării ilegale“.

Am citat din plîngerea penală adresată Procurorului General de către Societatea Academică din România şi Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“, în numele Alianţei pentru o Românie Curată (bine că mi-am adus aminte, pentru cititorii care au chef de ceva activism civic anticorupţie, ia intraţi dumneavoastră la www.romaniacurata.ro, poate vă vin idei). Revenind la plîngere, mai trebuie să vă dau ceva informaţii de background, ca să rîdem mai cu poftă. Avem o lege în România care prevede condiţiile în care poţi dărîma un monument istoric. În esenţă, trebuie să ai un aviz de la Ministerul Culturii şi să existe un studiu care să arate ce a păţit monumentul de trebuie demolat şi ce se va întîmpla cu zona. Fără aceşti paşi legali, orice Gigel s-ar putea apuca să dea cu barosul în monumente istorice. În cazul despre care vorbim, mai mulţi Gigei de la o firmă s-au apucat să dea cu buldozerul într-un monument istoric. Şi acum apreciaţi, cititori dumneavoastră, scena descrisă în plîngerea penală. Deci nişte cetăţeni au sesizat poliţia că nişte Gigei dărîmă un monument. Vine poliţia. Aia naţională, subordonată Ministerului de Interne, îi ştiţi: gabori, curcani, tablagii – cum ne place nouă să-i alintăm. Vine poliţia, iar întrucît ăia de dărîmă fac zgomot, le ordonă să înceteze pentru că tulbură ordinea publică. Dacă ar fi avut autorizaţie de demolare, tulburarea mergea. Dar nu au, deci tulbură ordinea publică. Logica este găunoasă: în mod logic, poliţiştii ar fi trebuit să-i aresteze pe Gigeii cu buldozere pentru că tocmai îi prinseseră în flagrant delict pentru infracţiunea de distrugere – art. 217 din Codul Penal plus art. 54 din legea 422/2001 privind monumentele (am citat iar din plîngerea penală). Dar nu au avut curajul, poate li se pare prea complicată speţa, totuşi au încercat măcar să-i oprească. Moment în care intervine cealaltă poliţie, aia locală. Dacă nu ştiţi care, vă zic eu: aia populară, democratică, apropiată de cetăţeni, responsabilă în faţa alegătorului. Fosta poliţie comunitară, cum ar veni. Mai ţineţi minte că am scris acu’ ceva vreme un articol despre idei bune care au efecte perverse în practică? Ei bine, notaţi-o şi pe asta la catastif. Că doar ne săturasem de poliţia aia militarizată şi centralizată, aşa că am mai creat una, subordonată primarilor, deci apropiată de cetăţean. 

Revenim la zona Halei Matache. Deci, gaborii nasoi de la poliţia naţională opresc demolarea ilegală, dar vin gaborii ăştia noi, populari, şi zic: băi, continuaţi că aşa zice domn Oprescu, să ne trăiască! Şi acum imaginaţi-vă tabloul complet: Gigeii distrug un monument în mod ilegal, gaborii naţionali şi cetăţenii indignaţi se uită şi fac poze, gaborii locali îi păzesc pe Gigei să nu cumva să fie deranjaţi. Haios, nu? Aici vorbim despre un moment de lîngă Hală. La Hala Matache propriu-zisă faza e de un umor şi mai nebun. După scandal, firma care se ocupa de demolarea halei (ia să-i facem brandul de rîs: Gigeii ilegali se numesc Euroconstruct) s-a speriat. Aşa că, din cîte înţeleg eu, că nu am fost de faţă, situaţia devenise cam aşa: ong-iştii de la „Salvaţi Bucureştiul“ protestau din stradă, iar poliţiştii locali păzeau clădirea. De cine o păzeau? De ong-işti. Să nu cumva să-i deranjeze pe cetăţenii voluntari care aveau treburi în Hala Matache (an construcţie: 1887). Treburi de genul: scoatem nişte fier vechi, mai dăm cu barosul, mai facem rost de nişte cărămidă, dacă fierul nu se trage mai venim cu un flex şi facem loc. Bineînţeles, nici la Matache nu existau autorizaţia de construcţie şi studiul respectiv. Cu alte cuvinte, un grup A de cetăţeni tocmai desfăşura infracţiunea de distrugere, un alt grup B de cetăţeni protesta la adresa faptului, iar poliţia locală subordonată lu’ domn Oprescu ce face? Poliţia locală protejează grupul A să nu cumva să fie deranjat de către grupul B. Staţi, că mai am. Grupul B ceruse autorizaţie de protest. Unde? La onorabilul domn Oprescu, să ne trăiască, că aşa zice legea. Domn’ Oprescu a zis: bă, sînteţi nebuni, cum să protestaţi împotriva mea? Şi nu le-a dat autorizaţie. Aşa că grupul de scandalagii B puşi pe oprit infracţiunea de distrugere nu a avut de ales decît să mimeze faptul că nu protestează, ci doar sînt un grup de cetăţeni care se plimbă pe trotuar. Moment în care jandarmii i-au luat la întrebări şi legitimat. Iar conform legii adunărilor publice, grupul de cetăţeni B comitea nişte infracţiuni (legea a fost modificată în 2001 şi s-a trecut de la contravenţii la infracţiuni, pentru a le permite jandarmilor să-i salte pe ăia violenţi din galeriile de fotbal – ca să vezi unde dai şi unde crapă!). Dar jandarmii au fost nişte drăguţi şi nu i-au băgat la puşcărie pe cei care încercau să oprească infracţiunea de distrugere a unui monument istoric. Notă: toate aceste detalii şi poveşti le-am cules lunea trecută la conferinţa de presă a Alianţei pentru o Românie Curată, unde Nicuşor Dan de la „Salvaţi Bucureştiul“ şi avocatul Dan Mihai au comis infracţiunea de făcut mişto cu argumente de primarul Oprescu. 

Bun, de ce v-ar păsa dumneavoastră de o Hală în care nu aţi mai călcat de mult, dacă aţi călcat vreodată? Ei bine, vă înţeleg dilema. Adevărul este că eu locuiesc de vreo cinci ani la cîteva minute de Hala Matache şi am trecut pe acolo doar de două ori. Prima dată ca să văd cum e Hala Matache. A doua oară ca să văd cum arată un tîrg de produse tradiţionale organizat acolo. Adevărul e că era mizerabilă şi de nefrecventat. Dar tot adevărat este că, văzînd-o, am visat la clădiri similare de care am dat la Londra şi Madrid – epoca industrială, cărămizi şi fier forjat – şi care acum îşi trăiesc a doua viaţă. Pentru că sînt situate central şi pentru că au potenţial de public, ziua sînt pieţe de alimente slow-food, iar seara – locuri de concerte, degustări, baluri etc. Hala Matache nu merită salvată pentru ce este ea acum, ci pentru ce ar putea deveni dacă am avea un primar mai puţin primitiv decît Sorin Oprescu. Dar asta este o părere subiectivă, puteţi să o ignoraţi. Ba chiar, puteţi fi de acord cu Oprescu că avem nevoie de fluidizat circulaţia în zonă, şi eu zic la fel.

Dar ştiu în mod cert că dvs., cititori serioşi, nu puteţi fi de acord cu faptul că statul de drept devine o glumă pentru că aşa vrea muşchiul unui primar. Pentru că mîine poate că muşchiul lui are chef să declare că locuinţa dumneavoastră îi stă în drum. Moment în care pot veni nişte Gigei să se apuce de demolat, fără autorizaţie, fără acte, iar poliţia locală îi va păzi să nu cumva să-i deranjaţi cu zbieretele. De asta, Hala Matache e acum mai mult decît ce pare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.