Gură-cască la revoluție

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

● Yes, we can too. („Da, şi noi putem.“) De departe cel mai bun slogan afişat la protestele de la Cairo. Pastişă după sloganul lui Obama Yes, we can. Nu prea ai ce să răspunzi la aşa ceva. 

● Enervant cinismul omniprezent în comentariile din România. Sîntem la curent cu toate conspiraţiile, ştim cine şi cum a organizat evenimentele din Egipt. Ne este foarte clar că asistăm la a) un complot american; b) un complot antiamerican; c) începutul unei revoluţii islamiste; d) implementarea unui plan neoconservator de stopare a islamismului. Pe scurt, ne uităm la televizor şi ştim sigur că ce vedem acolo nu e ce pare a fi. Şi mai enervantă tendinţa românilor educaţi şi informaţi care ştiu ei sigur, dar sigur-sigur, că egiptenii şi arabii, în general, nu sînt pregătiţi pentru democraţie. Vai, ce ne place să spunem asta! Acum 20 de ani, despre noi se spunea că nu sîntem pregătiţi pentru democraţie, acum adorăm să spunem asta despre alţii. Ne face să ne simţim bine. E şi asta o formă de provincialism: să fii convins că ai prins ultimul vagon al istoriei şi cei rămaşi în urmă chiar nu mai au nici o şansă. 

● Frăţia Musulmană e cel mai la modă mister. La HARDtalk de pe BBC, un lider al organizaţiei spune că lumea nu are de ce să se teamă de ei, nu vor decît libertate şi democraţie. Un altul spune, şi e preluat de toate agenţiile de presă, că a venit vremea califatului islamic. În funcţie de cum vezi situaţia de acolo, tinzi să îl crezi ba pe unul, ba pe altul. Bineînţeles, dat fiind ce am scris în paragraful anterior, comentatorii români sînt prăpăstioşi şi îl cred pe cel de-a doilea. 

● Fareed Zakaria îl are invitat la CNN pe Mohamed ElBaradei – fostul şef al Agenţiei pentru Energie Atomică, ajuns erou în lumea arabă pentru că s-a confruntat cu Bush cînd cu invazia Irakului, întors acasă cu gînduri de intrat în politică, controlat sever de regim, ajuns lider al opoziţiei. Acum cîteva luni, a fost pe copertă fie la Time, fie la Newsweek, nu mai ţin minte bine, oricum i se făcea atunci un portret care acum pare profetic. Zakaria îl întreabă dacă se va ajunge la ceva similar revoluţiei iraniene. ElBaradei neagă vehement: este un mit cu care vă sperie Mubarak, Frăţia Musulmană nu are nimic de-a face cu extremismul, e doar o grupare conservatoare, ei nu susţin un stat bazat pe religie. 

● Piaţa Tahrir, în care au loc manifestaţiile, înseamnă Piaţa Eliberării. De la eliberarea de ocupaţia britanică. La cum arată lumea arabă acum, eliberarea de colonialism nu a făcut mare brînză. 

● Richard Haass zice la CNN că, dacă americanii îl trădează prea uşor pe Mubarak, alţi aliaţi ai SUA se vor îngrijora în viitor. Asta e o dilemă la care nu mă gîndisem: dacă tot susţii un dictator, trebuie să şi mori cu el de gît? 

● Şarjele cu cai şi cămile asupra manifestanţilor anti-Mubarak au adus un element de bizar într-o atmosferă care pînă atunci era tensionată, dar ţinea de modernitate. Dar să vezi oameni pe cai şi cămile, lovind în stînga şi în dreapta, parcă a schimbat registrul, a adus un neaşteptat aer medieval. 

● Aruncarea unor bande de civili înarmaţi asupra oponenţilor nu e ceva nou pentru Mubarak. Mai degrabă, asta e regula. Ţine de logica regimului militar-marţial construit acolo (legea marţială e în vigoare de 30 de ani). Drept urmare, statul nu intervine predictibil, cu poliţişti, ci înarmează tîlhari, care bat şi apoi dispar. Mi-am adus aminte că am citit asta în Dreams and Shadows – The future of the Middle East. O carte de Robin Wright, pe care am recenzat-o aici acum vreo doi ani. Diferenţa e că acolo apar grupuri mici, izolate, de opozanţi, stîlciţi în bătaie de asemenea bande înarmate de regim. Acum, s-au confruntat cu grupuri mari şi a ieşit o bătaie în toată regula, cu pietre şi bîte. Aş reciti cartea lui Wright. Ţin minte exemplul unei femei care nu avea treabă cu politica, dar după ce a văzut cum o bandă de acest gen bătea nişte femei care protestau, doamna de care zic a devenit o activistă şi a creat o reţea de supraveghere a abuzurilor regimului (filmat cu telefoane, pus pe Internet etc). De altfel, Wright merge prin tot Orientul Mijlociu şi găseşte asemenea cazuri. Concluzia ei: ceva se schimbă iremediabil, aceste societăţi nu mai pot merge înapoi, aşteptaţi-vă la surprize. Cartea a apărut în 2008. 

● La CNN, secretarul general al partidului de guvernămînt spune că în altă piaţă a oraşului a avut loc o demonstraţie pro-Mubarak la care au participat două-trei sute de mii de oameni, dar că nici o televiziune occidentală nu a arătat imagini de acolo. S-ar putea să aibă dreptate, ăsta e defectul televiziunii. La Chişinău, în aprilie 2009, m-am plimbat între cele două pieţe, la Parlament erau violenţe, în faţa Guvernului a fost permanent o manifestare paşnică, cu mult mai mulţi oameni. Mai apoi mi-am dat seama că numai evenimentele de la Parlament captaseră camerele; dacă nu aş fi fost acolo, aş fi crezut că tot Chişinăul era scena unor bătăi de stradă. 

● „Să pleci, altfel vei sfîrşi ca Ceauşescu!“ A fost ameninţarea unui manifestant către Mubarak. Gândul a preluat-o mare, ca titlu, apoi şi HotNews. Măcar iese ceva bun din procesul lui Ceauşescu: am devenit sperietoare pentru dictatori. Să zicem că asta e contribuţia românească la teoria şi practica democratizării. 

● Dacă vă uitaţi la Discovery, sigur îl ştiţi, e egiptologul prin excelenţă. Un om cu o faţă rotundă, vorbind engleză bine, dar cu accent, şi foarte pasionat de antichităţi. La un moment dat, era chiar obositor, era la concurenţă cu rechinii şi crocodilii, pe lista de teme suprasaturate de la Discovery. Ei bine, îl cheamă Zahi Hawass şi are chiar şi site – drhawass.com –, unde are chiar şi un fel de fan club. Doctorul Hawass a fost numit ministru al Antichităţilor în guvernul de criză al lui Mubarak. E prima dată cînd ţara are un minister al Antichităţilor, spune mîndru pe site-ul său. Sînt ironic, dar omul e chiar impresionant, publică zilnic pe site ceva care se numeşte „Starea antichităţilor egiptene“, unde dă informaţii şi asigurări că muzeele sînt OK. Miercuri seară, cele două grupuri de manifestanţi s-au bătut în faţa Muzeului Egiptului, dar clădirea e păzită de armată. Înainte de asta, un grup de hoţi a încercat să fure artefacte. Nu au ajuns la comorile lui Tutankamon, au fost alungaţi de armată. Hawass ne ţine la curent pe site cu ce se mai încearcă să se fure şi cum armata, gărzile şi civili organizaţi apără antichităţile. E emoţionant ce face el. Totuşi, data viitoare cînd se va mai implica în campanii pentru ca Franţa, Anglia sau SUA să returneze antichităţi în Egipt, cred că i se va aduce aminte de evenimentele de acum. 

● Un reporter BBC se duce într-un cartier de elită unde ia un interviu unui consilier al lui Mubarak. El este un militar, militarii nu-şi abandonează poziţiile în luptă, şi asta e o luptă – zice omul despre şeful său. Cînd ies din vilă, reporterul şi cameramanul sînt aşteptaţi de un grup de susţinători ai preşedintelui. Unul dintre ei întreabă, într-o engleză foarte bună, cum de susţin America şi Anglia nişte oameni fără educaţie, cum sînt cei care îl vor jos pe Mubarak.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.