Gigele, hai să ne împăcăm

Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

După cum bine aţi putut citi recent în pagina de scrisori a revistei, am primit un lung, interesant şi amuzant drept la replică de la Gigel. Domnul Sorin Marius Graur şi-a asumat să vorbească în numelui acelui Gigel despre care eu am tot scris, dar ca să nu ne încurcăm între personaje voi păstra convenţia şi îi voi răspunde tot lui Gigel.

Deci, dragul meu Gigel. Permite-mi tutuiala, pentru că simt că devenim prieteni. Îţi mulţumesc pentru lungul şi elaboratul tău drept la replică. Recunosc că am fost plăcut surprins, ţi-ai făcut o faimă proastă printre mic-burghezii ca mine. Ne-am obişnuit din partea ta cu pietre în cap, legate cumva cu prezumţia că eşti o victimă nevinovată a lipsei noastre de omenie.

Spui tu în dreptul la replică: „E-adevărat că am doar 10 lei salariu, am 9 lei cheltuieli curente şi am 3 lei datorii trecute de plătit. Numai că ar fi corect, zic eu, ca publicul cititor să ştie cum am ajuns să am aceste datorii (…). Costel, vecinul, bancherul, se ruga de mine zilnic să mă duc numai cu buletinul la el la bancă, îmi lăsa în cutia poştală fel de fel de reclame la tot felul de produse bancare, care mai de care mai tentante. Şi rîdea tot timpul de mine că ce, eu îs mai prost, nu văd că toată lumea o duce mai bine, eu de ce nu vreau?“. Mai zici, Gigele, că politicienii ţi-au promis salariu mediu de 900 de euro pe lună şi că i-ai crezut. „Ei, şi-atunci am cedat şi eu. Mi-am făcut ceva calcule pe baza unei jumătăţi din salariul ălora de nouăsute şi un pic de euro pe lună, mi-a ieşit că îmi permit şi m-am hotărît: de mîine o să fiu dator. Mi-am luat termopane la ferestre şi un frigider clasa A“.

Gigele, te cred. Ţi-a fost prezentată o lume a lui Moş Crăciun şi tu ai crezut în ea. Au fost nişte ticăloşi. Dar, Gigele, eu nu am sărit să te critic aşa din prima sau să rîd de tine că ai datorii. Nici nu am zis: „Gigel e un bou şi trebuie să-i luăm pielea de pe el!“. Nici pe departe. Textele mele erau reacţii la un lung şir de minciuni cu care eşti acum alimentat. Acele minciuni care îţi spun că tu nu ai nici o vină, că sistemul capitalist ticălos, politicienii şi bancherii au făcut o conspiraţie ca să-ţi ia banii. Şi că austeritatea e o invenţie ticăloasă şi fără legătură cu faptul că tu şi statul v-aţi supraîndatorat în perioada precedentă. Gigele, ai dreptate, ai fost dus de nas atunci. Dar şi acum eşti dus de nas. Eu doar îţi atrag atenţia că o minciună din trecut nu se rezolvă printr-o minciună în prezent. Atunci te-au minţit că totul va fi mereu bine şi că se poate credit doar cu buletinul. Acum te mint că tu nu ai nici o responsabilitate şi că soluţia e să tipărim bani. Adică să plătim cu toţii termopanele tale.

Dar tu, Gigele, eşti sigur că povestea ta personală aşa cum o prezinţi este reprezentativă? Pentru că dacă toţi aţi rezistat, dacă toţi v-aţi ţinut cu dinţii de morala bunicilor, atunci pentru cine au fost inventate creditele astea înşelătoare? Sau dacă toţi eraţi aşa realişti şi necreduli, cum au ajuns politicienii la ideea că pot promite creşteri salariale (că doar nu eraţi angajaţii lor)?

Cu alte cuvinte, ajungem într-o dilemă de tipul oul sau găina. Ce a fost mai întîi: promisiunile lacome ale bancherilor doritori de comisioane şi ale politicienilor doritori de voturi sau dorinţa ta hulpavă de termopane şi frigider clasa A? Gigele, eu nu ştiu, dar mi se pare că vă meritaţi unii pe alţii. Şi dacă vă meritaţi unii pe alţii, vă rog faceţi bine şi asumaţi-vă chestia asta. Pe noi, ăştia, mic-burghezii care nu ne-am aruncat la credite nu ne puneţi să vă plătim datoriile voastre. Deci, fără inflaţie, fără tipărit monedă în prostie, fără devalorizarea leului, şi datorie la stat aşa, cu simţire. Noi nu i-am luat niciodată în serios pe politicienii ăia de fluturau salarii mai mari, nici nu am cedat ispitei vecinului Costel, deci noi sîntem singurele victime reale din povestea asta. Tu te-ai ales barem cu termopane, noi nu ne-am ales cu nimic, decît cu datoriile făcute de tine şi de politicieni. Pe care acum cică trebuie să le plătim din solidaritate. Şi le vom plăti, că de-asta se numeşte „datorie publică“, dar dacă tot ne luaţi banii direct, nu ne mai şi sărăciţi indirect prin inflaţie, curs de schimb şi alte nebuneli din astea. Oferiţi-ne măcar stabilitate, ca să putem să muncim să plătim datoriile, care acum sînt şi ale noastre, deşi nu ne-aţi întrebat cînd v-aţi pus termopane.

Mai zici tu că „atunci cînd am spus daţi-mi bani sau vă dau foc la case, am spus-o fără nici o intenţie de a face aşa ceva în realitate, am spus-o aşa, la supărare“. Păi, mă, Gigele, asta nu se poate. Eu te înţeleg că ai fost dus de nas, dar te rog să înţelegi şi tu că noi ăştia mic-burghezii sîntem nişte fiinţe sperioase. Noi am mai trecut prin chestii din astea. Şi bunicii noştri au crezut că ăia nu pot vorbi serios, pînă s-au trezit că i-au dat afară din casă şi i-au trimis la canal. Acum, înţelege şi tu că am muncit pentru casele astea, că sîntem genul care venim seara acasă şi ne gîndim de unde să mai scoatem bani de impozite ca să ţinem statul social în spate, că noi avem coşmaruri foarte concrete, de genul că la un moment dat va trebui să ne uităm în ochii unui coleg şi să-i spunem: peste şase luni... Şi cu toate astea pe cap, faptul că tu zici la supărare că ne dai foc la case nu are nici un haz, să ştii, doar ne creşte cheful să ne cumpărăm arme.

Şi toate astea, inclusiv nervii tăi, se întîmplă, Gigele, pentru că eşti minţit în continuare. Eşti minţit de intelectuali cu Nobel şi de politicieni ticăloşi că tu nu ai nici o vină şi că ţi se cuvine. Nu ţi se cuvine. Dacă putem conveni pe chestia asta, atunci depăşim blocajul care face dialogul imposibil. Uite, ca buni vecini, poate vii pe la noi şi zici: vecine, nu mai pot, ajută-mă. Şi vedem ce putem face, că oameni sîntem şi noi, capitaliştii ăştia neoliberali împuţiţi. Dar să ameninţi că dai foc la cartier nu e o soluţie.

Mai zici tu că supărarea vine din modul nedrept în care intervin statele, te citez: „Pentru că, serios vorbind, eu nu cred în ruptul capului că dacă te cheamă Gigel şi te-apuci să strigi în piaţa publică, aşa cum fac ăia de la Occupy nu-ştiu-ce, te bagă cineva în seamă. Dar eram şi eu negru de supărare cînd am aflat că alţii au reuşit nu numai să fie băgaţi în seamă, dar şi să facă rost de bani. Alţii, adică nişte colegi de-ai lui Costel din America, ăia care s-au dus la Congres să ceară vreo 700 de miliarde de dolari şi să facă bine Congresu’ ăsta să pună banu’ jos, că, cică, altminteri toate casele alea de-or fost luate pe credit n-or să mai valoreze nimic şi, de supărare, s-ar putea ca americanii să le dea foc singuri“.

Gigele, aici sînt cu tine 100%. Nu ştiu cum ai ajuns tu la ideea că noi ăştia mic-burghezii am ţinut cu băncile. Nu e adevărat. Dacă ar fi după mine, nu doar că nu salvam băncile de la faliment, dar i-aş fi spînzurat de picioare pe bancherii ăia care te-au dus de nas, cu nasul în fum de ardei iute, pînă scot la iveală toate şmecheriile făcute. Aş fi dat deponenţilor banii garantaţi de stat (ca să nu intre lumea în panică) şi aş fi falimentat băncile pînă eram siguri că ce a rămas este cinstit şi solid. Iar dacă totuşi ajungeam cumva la concluzia că vreo bancă trebuia salvată cu bani de la stat, i-aş fi pus pe ăia din Consiliul de Administraţie şi din management să muncească gratis primii trei ani şi se semneze că vor fi plătiţi numai în acţiuni ale băncii care pot fi vîndute doar după zece ani de la primirea împrumutului de la stat, împrumut care ar trebui să fie garantat în primul rînd cu casele şi averile lor personale. Aşa consider eu că ar fi trebuit să arate o salvare cinstită a unei bănci, şi asta doar în cazuri de excepţie. Dar, Gigele, cum au ajuns guvernele să salveze sistemul bancar ca atare, legalizînd ideea că poţi să fii cît de bou, incompetent, hoţ şi jigodie, dacă eşti bancher e ok pentru că te salvează statul? Cum am ajuns să creăm acest precedent care va duce hazardul moral atît de sus încît riscăm ca această criză să nu se mai termine? Cum au ajuns guvernele la ideea că problema crizei (care e lipsa de încredere) poate fi acoperită prin pomparea de bani peste bănci, adică un fel de a arunca spumă antiincedii peste rahat, sperînd să nu mai miroasă? Păi, uită-te bine şi vei vedea că prietenii tăi, intelectualii de Nobel, care îţi spun că tu nu ai nici o vină şi că trebuie să-ţi plătim noi datoriile, tot ăia au fost şi teoreticienii modelului „statul salvează băncile“. Căci pentru ei nu contează responsabilitatea şi dreptatea, mă, Gigele, pentru ei contează să continue hora.

Gigele, hai să ne împăcăm! Dacă zici că recunoşti că pînă la urmă şi tu ai greşit, eu ţin cu tine, te ajut. Dar lasă vorbăria cu datul foc la case, nu te mai înhăita cu intelectuali din ăştia şi nu mai vota cu politicienii care îţi spun ce vrei să auzi. Te pup. 

facebook.com/ Cristian.Ghinea.CRPE 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Previziune sumbră a unui analist politic: Alegerile din 2024 ar putea fi ultimele înainte de următorul război mondial
În contextul în care în acest an au loc alegeri în mai multe state europene, printre care şi România, şi chiar şi pentru Parlamentul European, analiştii politici avertizează că cei care candidează ar trebui să aibă în vedere ameninţările hibrid la adresa securităţii globale.
image
Cine este românul acuzat de spionaj în favoarea Rusiei. Susținător al propagandei Moscovei și apropiat al lui Cornel Dinicu de la Ferma Dacilor
Un român a fost arestat pentru trădare în favoarea Rusiei. Acesta ar fi furnizat informații din domeniul apărării unor diplomați ruși.
image
Dosarul generalilor Coldea și Dumbravă. Pe ce se bazează DNA
Cătălin Hideg, cel care i-a denunțat la DNA pe foștii generali SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, a depus zeci de înregistrări ale unor convorbiri care ar demonstra implicarea celor vizați în dosar și dovezi ale circuitelor financiare.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.