Gigele, hai să ne împăcăm

Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

După cum bine aţi putut citi recent în pagina de scrisori a revistei, am primit un lung, interesant şi amuzant drept la replică de la Gigel. Domnul Sorin Marius Graur şi-a asumat să vorbească în numelui acelui Gigel despre care eu am tot scris, dar ca să nu ne încurcăm între personaje voi păstra convenţia şi îi voi răspunde tot lui Gigel.

Deci, dragul meu Gigel. Permite-mi tutuiala, pentru că simt că devenim prieteni. Îţi mulţumesc pentru lungul şi elaboratul tău drept la replică. Recunosc că am fost plăcut surprins, ţi-ai făcut o faimă proastă printre mic-burghezii ca mine. Ne-am obişnuit din partea ta cu pietre în cap, legate cumva cu prezumţia că eşti o victimă nevinovată a lipsei noastre de omenie.

Spui tu în dreptul la replică: „E-adevărat că am doar 10 lei salariu, am 9 lei cheltuieli curente şi am 3 lei datorii trecute de plătit. Numai că ar fi corect, zic eu, ca publicul cititor să ştie cum am ajuns să am aceste datorii (…). Costel, vecinul, bancherul, se ruga de mine zilnic să mă duc numai cu buletinul la el la bancă, îmi lăsa în cutia poştală fel de fel de reclame la tot felul de produse bancare, care mai de care mai tentante. Şi rîdea tot timpul de mine că ce, eu îs mai prost, nu văd că toată lumea o duce mai bine, eu de ce nu vreau?“. Mai zici, Gigele, că politicienii ţi-au promis salariu mediu de 900 de euro pe lună şi că i-ai crezut. „Ei, şi-atunci am cedat şi eu. Mi-am făcut ceva calcule pe baza unei jumătăţi din salariul ălora de nouăsute şi un pic de euro pe lună, mi-a ieşit că îmi permit şi m-am hotărît: de mîine o să fiu dator. Mi-am luat termopane la ferestre şi un frigider clasa A“.

Gigele, te cred. Ţi-a fost prezentată o lume a lui Moş Crăciun şi tu ai crezut în ea. Au fost nişte ticăloşi. Dar, Gigele, eu nu am sărit să te critic aşa din prima sau să rîd de tine că ai datorii. Nici nu am zis: „Gigel e un bou şi trebuie să-i luăm pielea de pe el!“. Nici pe departe. Textele mele erau reacţii la un lung şir de minciuni cu care eşti acum alimentat. Acele minciuni care îţi spun că tu nu ai nici o vină, că sistemul capitalist ticălos, politicienii şi bancherii au făcut o conspiraţie ca să-ţi ia banii. Şi că austeritatea e o invenţie ticăloasă şi fără legătură cu faptul că tu şi statul v-aţi supraîndatorat în perioada precedentă. Gigele, ai dreptate, ai fost dus de nas atunci. Dar şi acum eşti dus de nas. Eu doar îţi atrag atenţia că o minciună din trecut nu se rezolvă printr-o minciună în prezent. Atunci te-au minţit că totul va fi mereu bine şi că se poate credit doar cu buletinul. Acum te mint că tu nu ai nici o responsabilitate şi că soluţia e să tipărim bani. Adică să plătim cu toţii termopanele tale.

Dar tu, Gigele, eşti sigur că povestea ta personală aşa cum o prezinţi este reprezentativă? Pentru că dacă toţi aţi rezistat, dacă toţi v-aţi ţinut cu dinţii de morala bunicilor, atunci pentru cine au fost inventate creditele astea înşelătoare? Sau dacă toţi eraţi aşa realişti şi necreduli, cum au ajuns politicienii la ideea că pot promite creşteri salariale (că doar nu eraţi angajaţii lor)?

Cu alte cuvinte, ajungem într-o dilemă de tipul oul sau găina. Ce a fost mai întîi: promisiunile lacome ale bancherilor doritori de comisioane şi ale politicienilor doritori de voturi sau dorinţa ta hulpavă de termopane şi frigider clasa A? Gigele, eu nu ştiu, dar mi se pare că vă meritaţi unii pe alţii. Şi dacă vă meritaţi unii pe alţii, vă rog faceţi bine şi asumaţi-vă chestia asta. Pe noi, ăştia, mic-burghezii care nu ne-am aruncat la credite nu ne puneţi să vă plătim datoriile voastre. Deci, fără inflaţie, fără tipărit monedă în prostie, fără devalorizarea leului, şi datorie la stat aşa, cu simţire. Noi nu i-am luat niciodată în serios pe politicienii ăia de fluturau salarii mai mari, nici nu am cedat ispitei vecinului Costel, deci noi sîntem singurele victime reale din povestea asta. Tu te-ai ales barem cu termopane, noi nu ne-am ales cu nimic, decît cu datoriile făcute de tine şi de politicieni. Pe care acum cică trebuie să le plătim din solidaritate. Şi le vom plăti, că de-asta se numeşte „datorie publică“, dar dacă tot ne luaţi banii direct, nu ne mai şi sărăciţi indirect prin inflaţie, curs de schimb şi alte nebuneli din astea. Oferiţi-ne măcar stabilitate, ca să putem să muncim să plătim datoriile, care acum sînt şi ale noastre, deşi nu ne-aţi întrebat cînd v-aţi pus termopane.

Mai zici tu că „atunci cînd am spus daţi-mi bani sau vă dau foc la case, am spus-o fără nici o intenţie de a face aşa ceva în realitate, am spus-o aşa, la supărare“. Păi, mă, Gigele, asta nu se poate. Eu te înţeleg că ai fost dus de nas, dar te rog să înţelegi şi tu că noi ăştia mic-burghezii sîntem nişte fiinţe sperioase. Noi am mai trecut prin chestii din astea. Şi bunicii noştri au crezut că ăia nu pot vorbi serios, pînă s-au trezit că i-au dat afară din casă şi i-au trimis la canal. Acum, înţelege şi tu că am muncit pentru casele astea, că sîntem genul care venim seara acasă şi ne gîndim de unde să mai scoatem bani de impozite ca să ţinem statul social în spate, că noi avem coşmaruri foarte concrete, de genul că la un moment dat va trebui să ne uităm în ochii unui coleg şi să-i spunem: peste şase luni... Şi cu toate astea pe cap, faptul că tu zici la supărare că ne dai foc la case nu are nici un haz, să ştii, doar ne creşte cheful să ne cumpărăm arme.

Şi toate astea, inclusiv nervii tăi, se întîmplă, Gigele, pentru că eşti minţit în continuare. Eşti minţit de intelectuali cu Nobel şi de politicieni ticăloşi că tu nu ai nici o vină şi că ţi se cuvine. Nu ţi se cuvine. Dacă putem conveni pe chestia asta, atunci depăşim blocajul care face dialogul imposibil. Uite, ca buni vecini, poate vii pe la noi şi zici: vecine, nu mai pot, ajută-mă. Şi vedem ce putem face, că oameni sîntem şi noi, capitaliştii ăştia neoliberali împuţiţi. Dar să ameninţi că dai foc la cartier nu e o soluţie.

Mai zici tu că supărarea vine din modul nedrept în care intervin statele, te citez: „Pentru că, serios vorbind, eu nu cred în ruptul capului că dacă te cheamă Gigel şi te-apuci să strigi în piaţa publică, aşa cum fac ăia de la Occupy nu-ştiu-ce, te bagă cineva în seamă. Dar eram şi eu negru de supărare cînd am aflat că alţii au reuşit nu numai să fie băgaţi în seamă, dar şi să facă rost de bani. Alţii, adică nişte colegi de-ai lui Costel din America, ăia care s-au dus la Congres să ceară vreo 700 de miliarde de dolari şi să facă bine Congresu’ ăsta să pună banu’ jos, că, cică, altminteri toate casele alea de-or fost luate pe credit n-or să mai valoreze nimic şi, de supărare, s-ar putea ca americanii să le dea foc singuri“.

Gigele, aici sînt cu tine 100%. Nu ştiu cum ai ajuns tu la ideea că noi ăştia mic-burghezii am ţinut cu băncile. Nu e adevărat. Dacă ar fi după mine, nu doar că nu salvam băncile de la faliment, dar i-aş fi spînzurat de picioare pe bancherii ăia care te-au dus de nas, cu nasul în fum de ardei iute, pînă scot la iveală toate şmecheriile făcute. Aş fi dat deponenţilor banii garantaţi de stat (ca să nu intre lumea în panică) şi aş fi falimentat băncile pînă eram siguri că ce a rămas este cinstit şi solid. Iar dacă totuşi ajungeam cumva la concluzia că vreo bancă trebuia salvată cu bani de la stat, i-aş fi pus pe ăia din Consiliul de Administraţie şi din management să muncească gratis primii trei ani şi se semneze că vor fi plătiţi numai în acţiuni ale băncii care pot fi vîndute doar după zece ani de la primirea împrumutului de la stat, împrumut care ar trebui să fie garantat în primul rînd cu casele şi averile lor personale. Aşa consider eu că ar fi trebuit să arate o salvare cinstită a unei bănci, şi asta doar în cazuri de excepţie. Dar, Gigele, cum au ajuns guvernele să salveze sistemul bancar ca atare, legalizînd ideea că poţi să fii cît de bou, incompetent, hoţ şi jigodie, dacă eşti bancher e ok pentru că te salvează statul? Cum am ajuns să creăm acest precedent care va duce hazardul moral atît de sus încît riscăm ca această criză să nu se mai termine? Cum au ajuns guvernele la ideea că problema crizei (care e lipsa de încredere) poate fi acoperită prin pomparea de bani peste bănci, adică un fel de a arunca spumă antiincedii peste rahat, sperînd să nu mai miroasă? Păi, uită-te bine şi vei vedea că prietenii tăi, intelectualii de Nobel, care îţi spun că tu nu ai nici o vină şi că trebuie să-ţi plătim noi datoriile, tot ăia au fost şi teoreticienii modelului „statul salvează băncile“. Căci pentru ei nu contează responsabilitatea şi dreptatea, mă, Gigele, pentru ei contează să continue hora.

Gigele, hai să ne împăcăm! Dacă zici că recunoşti că pînă la urmă şi tu ai greşit, eu ţin cu tine, te ajut. Dar lasă vorbăria cu datul foc la case, nu te mai înhăita cu intelectuali din ăştia şi nu mai vota cu politicienii care îţi spun ce vrei să auzi. Te pup. 

facebook.com/ Cristian.Ghinea.CRPE 

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.