Elite şi mase

Publicat în Dilema Veche nr. 518 din 16-22 ianuarie 2014
Charlie est ailleurs jpeg

Scoateţi o foaie de hîrtie şi treceţi cinci persoane din elita românească actuală, indiferent din ce domeniu. Cam aşa suna „extemporalul“ pe care m-am amuzat să-l dau la ultimele cursuri, unor studenţi din ani diferiţi. S-au strîns, astfel, aproape 200 de răspunsuri, pe care le-am analizat. Desigur, nu este cîtuşi de puţin o statistică „reprezentativă“, dar ea spune totuşi ceva, chiar ceva foarte interesant: 84% dintre numele indicate fac parte strict din categoria „elitelor umaniste“, adică filozofi, artişti, istorici… şi cam atît. Restul de 16% sînt aproape exclusiv oameni politici. Atenţie, este vorba despre studenţi la Ştiinţe Politice, care ştiu (sau ar trebui să ştie...) că de ceva vreme se vorbeşte mai degrabă despre elite, la plural, acestea acoperind categorii şi domenii diferite, legate sui-generis de jocul puterii. Chiar şi pentru aceşti studenţi, imaginea curentă rămîne însă, se pare, aceea veche, a elitei ca marcă a excelenţei. De fapt, definiţia din DEX indică şi ea acelaşi sens limitativ: grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros într-o societate.

Foarte bine. Simptomatic este însă faptul că, în imaginarul colectiv, acest „grup de persoane“ pare să fie alcătuit aproape exclusiv din „umanişti“. Elita este redusă la elita intelectuală, aceasta – la elita culturală, iar cultura – la „cultura înaltă“, adică „umanistă“. Un matematician sau un geograf de excepţie, un medic sau un inginer excelent etc. nu par a fi „eligibili“ în mod spontan în categoria „elitei“ româneşti. Pentru aceştia pare să fie rezervat alt termen: specialişti. Iar specialiştii sînt percepuţi distinct de elită. Cum clasificarea este realitatea, această realitate socială românească este demnă de a fi luată în considerare.

Povestea este mai veche şi am mai evocat-o şi cu alte ocazii. Am amintit, astfel, de pildă, o analiză făcută în perioada interbelică de Popescu-Spineni, din care rezulta faptul că raportul dintre absolvenţii de „şcoli practice“ (şcoli tehnice, comerciale, agricole etc.) şi cei ai „şcolilor teoretice“ (licee, seminarii pedagogice etc.), între 1921 şi 1936, a oscilat între 0,2 şi 0,3, în timp ce, în aceeaşi perioadă, el era de 4,5 în Ungaria şi de 4,3 în Bulgaria. „În şcoala românească, raportul între ramura teoretică şi practică este inversat în favoarea celei dintîi“, conchidea autorul. Mai mult, 63,7% din populaţia studenţească era dată de doar două facultăţi: Drept, şi Litere şi Filozofie. Încă tînărul stat român îşi forma o noblesse d’état excesiv de „umanistă“, dacă e să o comparăm cu situaţia altor state cît de cît comparabile.

Această alcătuire socială dezechilibrată era însoţită, în plan ideologic, de o adevărată „mistică a culturii“, cum o numeşte Sorin Alexandrescu. Pentru mai toţi marii gînditori sociali, primum movens al societăţii era ideea, ceva ce se află, prin definiţie, in mente. „Ce este dezvoltarea unei societăţi?“ se întreba, de pildă, Kogălniceanu. „Dacă am răspunde că este dezvoltarea ideilor sale, am rosti un mare adevăr“, îşi răspundea, retoric, acesta. Iorga se referea, la rîndul său, la „acel lucru de o infinită complicaţie, care e gîndirea omenească, idee (...) de la care porneşte perpetua mişcare. Aceasta este cea care ţine în picioare societăţile.“ Pentru Pârvan, „adevăraţii factori propulsori ai devenirii istorice (sînt) ideile“, iar pentru sociologul Eugeniu Speranţia, „societatea e un fapt care se petrece în gîndire. Existenţa ei e «idee», (...) sociologia trebuie să plece de la gîndire.“ Ovidiu Bârlea constata şi el că întreaga folcloristică se ocupă de „documente de mentalitate populară“. Pentru a întregi tabloul, să mai amintim, de pildă, „apriorismul românesc“ al lui Blaga sau faimoasa afirmaţie a lui Cioran, conform căreia „deficienţele actuale ale poporului român nu sînt produsul «istoriei» sale, ci istoria aceasta este produsul unor deficienţe psihologice structurale.“

Diagnosticul lui Sorin Alexandrescu este, astfel, unul dintre cele mai clare, simple şi pertinente din cîte cunosc. Pentru acesta, este vorba despre o „mistică a culturii, sentimentul că aceasta are o valoare absolută în raport cu restul vieţii şi că a te pune în serviciul ei este singura datorie a intelectualului. (...) Sacralizarea culturii corespunde cumva, ca o imagine răsturnată, în oglindă, absolutizării «forţelor de producţie» din materialismul istoric vulgarizator: în ambele cazuri, un singur factor devine model totalizator, explicaţie unică, valoare supremă, certitudine veşnică sustrasă timpului şi oamenilor, transcendenţă a ceea ce ar trebui să fie în raport cu ceea ce este.“ În traducere liberă, un fel de la început a fost Cuvîntul şi Cuvîntul era la Elită, iar Elita era Cuvîntul. Iar dacă lucrurile nu stau aşa de facto, ele aşa ar trebui să fie într-o societate aşezată.

Există o tentaţie a sublimului în această viziune, căci cine ar putea să nege fascinaţia Ideii? Problema începe însă cînd aceasta devine tiranică şi exclusivistă, cînd cade în hybris, devine excesivă şi, la limită, alunecă din merit în orgoliu. Social şi politic, cultura se desprinde atunci de societate, iar ideea – de praxis. Asistăm astfel la o ciudată stratificare socială între elită şi mase, un soi de „luptă de clasă“ de genul celei dintre patricieni şi plebe din Roma antică, cu ameninţarea permanentă a unei „secesiuni“ similare celei din 494 î.Hr., cînd o parte a populaţiei libere a părăsit cetatea, boicotînd o decizie a consulilor. Secesiune care, la noi, are loc tot in mente. Deocamdată...

În „extemporalul“ meu, precizam că trebuie să treacă cinci persoane din elită, indiferent dacă le iubesc sau nu. Cînd am adăugat să pună o cruciuliţă în dreptul celor pe care îi admiră, doar 23% au întrunit sufragiile studenţilor...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Regina Elisabeta jubileu
Cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a a fost dezvăluită
A fost publicat certificatul de deces care dezvăluie cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh al Marii Britanii.
Stoichita
Stoichiță, interzis să mai intre în vestiarul naționalelor. I-au pus stop „Sfătuitorului“
Omul care îi şoptește la ureche lui Răzvan Burleanu și-a pierdut din influența pe care o avea asupra președintelui FRF.
Ciocan justitie proces FOTO Shutterstock
Procurorul-şef al DNA: Niciun magistrat nu a mai fost acuzat de corupţie, de când DNA a pierdut competența anchetării acestora
Procurorul-şef al DNA, Crin Bologa, a afirmat, joi seară, că până în momentul în care Direcţia Naţională Anticorupţie a pierdut competenţa de a cerceta magistraţi peste 160 de procurori sau judecători au fost trimişi în judecată pentru fapte de corupţie.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.