„E foarte greu să nu fii corupt“

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

„Sînt şocat cu Oprescu. Dar nu din cauză că lua şpagă. Ci de cît de prost a fost“ (auzită de Vlad Mixich de la un pesedist de frunte). Avem deci un răspuns la dilema zilei: cum a fost posibil ca Sorin Oprescu să ia şpagă în condiţiile date? Iar condiţiile date sînt următoarele. Doi dintre ceilalţi şase primari bucureşteni aleşi odată cu Sorin Oprescu sînt în arest – întîmplător sau nu, cei cu cel mai mare succes electoral, aflaţi amîndoi la al

-lea mandat: Chiliman şi Vanghelie. Anul trecut a fost arestat pentru luare de mită şeful Direcţiei Infrastructură de la Primăria Generală, condusă de Oprescu. În 2015, alţi doi înalţi funcţionari din subordinea lui Oprescu au fost arestaţi pentru corupţie, dintre care unul era consilierul său personal. Prins în flagrant, acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă. Dacă încercăm să ne punem în pielea unui procuror care îl anchetează pe consilierul primarului şi îl acuză de trafic de influenţă, cam ce ne-ar trece prin minte? Oare în numele cui trafica influenţă consilierul personal al primarului? Oare îl plătea cineva pe consilier pentru că avea ochi frumoşi sau pentru că avea influenţă asupra altcuiva? A cui oare? 

Dacă eşti un procuror rezonabil de isteţ încerci să ajungi la şef şi îl ai pe radar pentru că, în acel caz, ai un indiciu puternic că şeful celui pe care l-ai prins e adevăratul beneficiar al schemei de corupţie. Asta e ceea ce fac procurorii normali. Dacă nu faci asta, intri la categoria procurori-mămăligă. Cum îmi explica un procuror din Republica Moldova cînd l-am întrebat cum se face că arestează numai plevuşcă: păi, nu ne obligă legea să ne uităm mai sus, facem dosare cu ce sesizări avem şi avem multe dosare. Adevărul e că aveau multe dosare, medici, profesori care vindeau examene, maximum cîţiva viceprimari de sate. Îi zic, aşa, mai pe ocolite, ca să nu pară că îl iau de sus: totuşi, job-ul dumneavoastră e să stîrpiţi corupţia, nu să faceţi un număr X de dosare şi, dacă nu vă duceţi spre şefii ăstora de iau mita, ei vor înlocui doar cărăuşii mititei, pentru că şefii doar încasează de la subordonaţi. Omul se uită la mine cu aerul că „bă, tu faci pe prostul“ şi repetă: nu ne obligă legea. Dacă era primar în Republica Moldova, Oprescu nu se putea aştepta la probleme, dar nu degeaba se strigă acum la Chişinău ca DNA să treacă Prutul. Oprescu nu doar că îşi desfăşura activitatea într-un mediu de risc – tot picau pe dosare oameni din jur sau din poziţii similare –, dar avea toate motivele să creadă că vreun procuror în căutare de trofee majore era cu ochii pe el. 

Atunci de ce să o facă? Pesedistul lui Vlad Mixich spune că pur şi simplu a fost prost. Psihologul Mihai Copăceanu spune, pentru

, că probabil era dependent: „Dependenţa de venituri mari este ca dependenţa de jocurile de noroc, iar dorinţa de a cîştiga cît mai mulţi bani este mai mare decît conştientizarea consecinţelor. Cei care intră în acest joc dezvoltă o gîndire iraţională“. Deci avem ipoteza dependenţei, intrăm pe tărîmul iraţionalului. Moise Guran crede şi el că e vorba de dependenţă plus lăcomie: pur şi simplu nu te poţi abţine să iei. 

O variantă ceva mai puţin iraţională e aceea că Oprescu se credea protejat. Dacă urmăreşti amănuntele cazului, se vede un sistem de muls bani bine pus la punct, o instituţie organizată astfel încît să producă şpagă şi să o distribuie în sus. Primăria oferă contracte unor firme controlate prin intermediari tot de oameni din Primărie. Firmele respective subcontractează lucrările şi păstrează o diferenţă din banii din contract – achiziţiile sînt de la bun început supraevaluate ca să includă şpaga. Această diferenţă este spălată de interpuşi şi ajunge la oamenii primarului în

. Nu însă şi la primar direct. DNA l-a urmărit pe Oprescu cinci luni pînă la operaţiunea de sîmbătă seară. Cînd, în mod neaşteptat, Oprescu l-a chemat la el pe directorul care i-a adus şpaga.  De ce a făcut asta? Nu se ştie. A fost un noroc neaşteptat al procurorilor. O fi avut omul nevoie de nişte bani urgent, tuturor ni se întîmplă. O fi crezut că DNA şi SRI nu lucrează în week-end. Directorul merge la Oprescu cu 25.000 de euro, în bancnote ale căror serii au fost înregistrate de procurori. Aici intervine alt amănunt interesant: DNA nu a scris „mită“ pe bani cu vopsea specială. Cică au apărut nişte brelocuri care văd vopseaua aia incoloră la ochiul liber şi e de bonton să ai aşa ceva. Ori că DNA ştia sigur, ori că bănuia, ori că nu a vrut să rişte, cert e că nu au scris pe bani, au înregistrat seriile. Respectivul merge la Oprescu, lasă bani în celebra de acum scenă cu perna de pe canapea şi pleacă. Oprescu ia 5000 de euro mărunţiş din banii ăştia şi pleacă. E oprit în trafic de procurori, care găsesc asupra lui bancnotele cu seriile înregistrate. Avem amănunte de filme cu mafioţi americani, care se protejează de obicei, dar au un moment de slăbiciune şi trebuie să ai procurori pe fază ca să reuşeşti o operaţiune de demascare tocmai atunci. Probabil că Oprescu a crezut că nu poate fi prins în modul în care au făcut-o. S-a crezut mai deştept decît este. 

Pe lîngă asta, cînd ai organizat o întreagă primărie ca să mulgi şpăgile în sus, cum faci să te opreşti? Cum concediezi oamenii şi firmele-bidon, cum întreţii maşinăria politică ce funcţionează pe bani (mai ales dacă eşti aparent independent, deci ţi-ai declarat independenţa şi nu mai sugi bani de la fondul partidului)? Serios vorbesc: cum faci să opreşti maşinăria dacă nu mai vrei să fii corupt? La începutul anului s-a lansat un studiu interesant: „Opinia persoanelor condamnate privind cauzele şi consecinţele corupţiei“, făcut în comun de Universitatea din Amsterdam şi cea din Bucureşti. Cu ajutorul Ministerului Justiţiei (care a comandat studiul ca parte din implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie), sociologii au aplicat un chestionar unui număr de 315 persoane condamnate pentru corupţie şi apoi au intervievat 50 dintre acestea. Deci vorbim despre oameni pe care judecătorii i-au găsit, cu sentinţe definitive, vinovaţi de corupţie, cei mai mulţi dintre ei aflîndu-se în penitenciare (chestionarul a fost trimis şi celor condamnaţi cu suspendare, dar rata de răspuns a fost mică acolo). Avem, deci, un tablou sociologic complex al corupţilor României – o şansă nesperată. Din păcate, o şansă destul de prost fructificată pentru că studiul este infernal scris, fără concluzii clare, fără ca datele cele mai interesante să fie prezentate ca atare, ci doar (prost) interpretate şi relatate. Dar dincolo de asta, o imagine tot avem. 

Majoritatea celor condamnaţi pentru corupţie nu cred că au făcut ceva greşit şi nici nu cred că ce au făcut ei chiar este corupţie, se întîmplă să fie aşa doar pentru că asta au decis nişte judecători, cum zice unul în interviu. Cei – minoritari – care acceptă că totuşi sînt vinovaţi nu lasă să se vadă vreo urmă de remuşcare sau responsabilitate personală: „întregul sistem încurajează corupţia“, „corupţia este o practică“, „toată lumea face acest lucru, aşa că nu puteam eu fi diferit“, „cînd şeful îţi spune să faci ceva, faci acel lucru“, „în caz contrar, mi-aş fi pierdut locul de muncă“. 

Cei mai mulţi spun că au făcut-o pentru bani (salariul mic e invocat de mulţi), dar în unele cazuri asta aşteaptă familia de la tine: să îi ajuţi dacă eşti într-o funcţie. Cum adică să fie vărul şef la Primărie şi să nu-i dea casă mătuşii? În Uganda, i-au alungat pe indienii aduşi de britanici şi le-au confiscat magazinele. Le-au dat unor localnici care au falimentat rapid pentru că venea tot tribul şi lua chestii gratis: adică cum să plătesc la văru-miu pentru făină, păi nu sîntem rude? Aşa se întîmplă în societăţile unde rudenia bate regula legală în mod sistematic. Am auzit povestea asta cu oamenii care pică pentru rude în cazuri de corupţie surprinzător de des. Eşti om rău şi nefamilist dacă nu îţi ajuţi rudele, nu? Nu se laudă public Alina Mungiu-Pippidi cum şi-a băgat fratele la facultate cu un telefon? Scuzaţi că dau exemplul acesta, dar ironia e prea mare: dacă şefa de trib de la România Curată se laudă public că pune pile pentru frate, asta zice ceva despre distanţa dintre norma legală şi norma socială reală. 

Unii mai sofisticaţi dintre corupţii condamnaţi spun chiar că au fost victimele unei mode. E o modă chestia asta cu anticorupţia, un fel de Beatlemania, iar ei sînt un fel de victime rituale ale modei impuse de americani şi de europeni, cum ar zice Adrian Severin. Concluzia aproape universală e că nimeni dintre cei condamnaţi pentru corupţie nu e realmente vinovat de corupţie. Este sindromul „De ce se începe cu mine?“ Uimitor e că după sute de sentinţe, chiar mii dacă le punem şi pe cele cu suspendare, tot mai există mirarea asta. Cînd Adrian Năstase era derutat la acest mod era cumva de înţeles – el chiar era unul dintre primii peşti mari –, dar acum? Prezumţia de bază e că nu poţi fi cu adevărat vinovat de corupţie. Adică realmente, realmente vinovat. Nu ar fi posibilă o Comisie a Adevărului pe tema corupţiei, pentru că oamenii ăştia nu consideră că poţi fi cu adevărat vinovat de corupţie. Într-un fel sau altul, a fi corupt nu a depins de tine, ci de alţii: conjunctura, sistemul, şeful, Băsescu, moda cu DNA. 

„În România trebuie să ai principii morale puternice, foarte puternice, deoarece este foarte greu să nu fii corupt“, zice unul dintre cei intervievaţi în penitenciare. Asta e paradigma: trebuie să faci un efort să nu fii corupt. Un altul zice: „Dacă poţi să găseşti un singur document în care am scris că îmi însuşesc acest lucru, pot să mai stau un an în închisoare“. Omul vorbeşte despre faptul că nu a fost învăţat să nu fie corupt, nu i s-au ţinut

-uri pe tema asta, nu exista un cod etic. E aberant, dar are dreptate într-un fel: cînd corupţia e regula, să nu fii corupt e o chestie de învăţare. El a fost angajat într-o funcţie, dar asta nu înseamnă că se presupune că nu iei şpagă, nu a semnat pentru aşa ceva. Şpaga e starea naturală a omului, să nu iei şpagă se învaţă.

În iunie, tot personalul Serviciului de Expertiză Medicală al Casei de Pensii Bihor a fost reţinut de Parchetul din Bihor. Cinci medici şi cinci asistente. Toţi angajaţii unei instituţii au fost arestaţi, probabil a rămas portarul, deşi nu sînt sigur, el e un om important la instituţiile cu cozi şi mercurial de şpagă. Aveau ascunse prin geamantane 2,8 milioane de lei. Aceasta e instituţia care a fabricat dosare pentru pensionarea medicală – ştiu de la mama ce greu e să iei adeverinţă de la ei chiar dacă eşti bolnav pe bune. Cum faci să nu iei şpagă acolo? E chestie de învăţare şi „principii morale ferme“, cum zice omul de mai sus. 

Bogdan Popa a fost numit de Sorin Oprescu director la instituţia care gestionează Palatele brâncoveneşti. Acolo a avut nişte contracte de amenajare date firmelor pe care tot el le controla prin intermediar. Apoi a fost mutat de la Palate pentru că nu mai existau contracte din care să ia şpagă. A fost mutat la cimitire, unde se făceau lucrări de canalizare. Acum, dacă ne gîndim din perspectiva domnului Popa, nu e ca şi cum el se trezea dimineaţa şi se gîndea: dom’le, azi iau şpagă sau nu iau? Acesta era job-ul lui: să ia şpaga, pentru aşa ceva era angajat de şeful său, Oprescu. Asta înseamnă că nu e vinovat? Nu, asta înseamnă că intrăm în discuţii mult mai complicate cînd vorbim despre corupţie endemică: aceşti oameni organizează instituţiile astfel încît să ia şpagă. Nu e o opţiune individuală sau cu o determinare clară în timp (azi nu iau şpagă, să nu cumva…). E o opţiune să intri în reţea sau să nu intri. Şi odată intrat, nu te opreşti cînd vrei tu. Din această perspectivă, corupţia seamănă mai mult cu infracţiunile organizate în grup: crima organizată, crimele împotriva umanităţii, traficul de persoane etc. Responsabilitatea e individuală, dar fapta – nu. De la această realitate aiuritoare pentru noi, cei din afară, trebuie să plecăm şi cînd analizăm, şi cînd anchetăm corupţia. Chiar şi atunci cînd încercăm să înţelegem de ce a furat Sorin Oprescu: pentru că aşa era organizat totul, odată ce ai organizat o primărie ca să furi, nu poţi să nu furi: ai furat deja prea mult, ştiu prea mulţi, care aşteaptă în continuare de la tine să faci acelaşi lucru. Soluţia e să nu o organizezi aşa.  

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE  

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.