Din nou, ce propune Băsescu pentru Kosovo?

Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

„Cel mai grav în atitudinea lui Traian Băsescu este faptul că acţiunea sa este întîrziată şi fără efecte practice. Dacă într-adevăr ne durea problema Kosovo, ar fi trebuit să încercăm să ne facem auziţi în toţi aceşti ani în care alţii şi-au bătut capul să vină cu o soluţie. Altfel, apărem la spartul tîrgului şi spunem că nu ne place. Iar Traian Băsescu o spune şi pe un ton vehement nepotrivit, dar asta ţine de stil, nu de gîndirea ca atare. Şi ce propune în loc? (...) România are dreptul la politică externă proprie, dar dacă tot ţinem să ne demonstrăm nouă înşine că sîntem un actor regional, ar trebui să acţionăm inteligent şi la momentul potrivit. Dacă te pui de-a curmezişul subminînd propunerea aflată pe masă, doar pentru că ai nişte marote istorice proprii, atunci treci de căpos neserios.“

Acesta este finalul unui articol pe care l-am scris în septembrie 2007: „Ce propune Băsescu pentru Kosovo?“. Era imediat după ce Planul Ahtisaari fusese pus pe masă, după chinuitoare negocieri. Atunci, Traian Băsescu făcuse o figură jenantă: a dat de pămînt cu respectivul document, cu un limbaj violent şi o retorică de ziceai că se adresează unui hoţ de buzunare care tocmai îi şutise ceasul de la bunicul. Între timp, nu s-a schimbat mai nimic, România tot are pretenţii de lider regional (şi ar trebui să fie), dar acţionează tot în contratimp şi nu foarte inteligent.

Nu, problema recunoaşterii Kosovo nu e pe agendă la Bucureşti acum şi nici nu are rost să o discutăm, nu se va întîmpla. Deci, haideţi să schimbăm subiectul. Să vorbim despre modul în care vă încurcă în mod concret nerecunoaşterea de către România. Femeia din faţa mea are aerul că se va sufoca de indignare. Dar de ce, de ce? Deja este al treilea interviu pe care îl am în Kosovo şi pattern-ul e acelaşi: oamenii sînt obsedaţi că România nu recunoaşte statul Kosovo şi cred că, dacă insistă, mă vor convinge. Problema e că nu de asta am venit aici. E greu să le explici oamenilor care le ştiu pe ale lor că, deşi înţelegi problema, nu are rost să pierdem timpul pedalînd în gol. Pur şi simplu, recunoaşterea de către România e un subiect închis acum. Deci, haideţi să nu pierdem timpul dezbătînd asta. Am venit să vedem ce putem face în interiorul nerecunoaşterii. Deci, cum vă încurcă nerecunoaşterea? Ce vreţi să facă România pentru voi, în afară de recunoaşterea Republicii Kosovo? Dialogul începe să se lege. Păi, de pildă, să recunoaşteţi paşapoartele emise de Kosovo, să putem veni în România cu ele, să faceţi şi voi cum fac grecii, care nici ei nu recunosc independenţa, dar recunosc paşapoartele, plăcuţele de înmatriculare, tot. OK, asta sună rezonabil. Notez. Altceva? Asta, asta, cutare chestie. Le notez conştiincios. Mai notez că toată lumea cu care vorbesc îi adoră pe greci. Deşi nici ei nu recunosc independenţa. Toţi cei care îşi permit merg vara în vacanţă în Grecia. Investiţiile greceşti sînt importante. Ai naibii, grecii ăştia – îţi vine să zici –, şi cu nerecunoaşterea în traistă, şi cu influenţă în Kosovo. Albanezii îi apreciază, sîrbii au încredere în ei – ambasadorul grec la Priştina este şi reprezentant UE special pentru protecţia patrimoniului Bisericii Ortodoxe sîrbe în Kosovo. De fapt, nici măcar nu e ambasador, dacă nu recunoaşte statul, Grecia nu poate trimite ambasador acolo. Dar trimite un reprezentant care el personal are rang de ambasador. Înţelegeţi cum i-au împăcat pe toţi? Grecia are un ambasador la Priştina, un tip influent, dar nu e ambasador în statul Kosovo ca atare. Ai naibii grecii ăştia, îi admir deja.

Schimbăm peisajul. Interviu cu oficial român. Haideţi să le luăm pe rînd. Paşapoartele. Nu le putem recunoaşte şi noi cum au făcut grecii? A, păi la noi pot veni cu paşapoartele lor dinaintea grecilor chiar, deci le-am „recunoscut“, dacă vreţi să ziceţi aşa. Cum adică? Ce înseamnă „recunoscut“? Înseamnă că pot veni în România cu paşapoartele lor, li se pune viza pe o foaie separată. Aşa fac şi grecii, exact la fel. Păi, atunci de ce cred ei că România nu le recunoaşte, iar Grecia da? Habar nu am, zice omul. Dar avea habar.

E problema de cum comunici o nerecunoaştere. Grecia spune mereu că trebuie să lucreze cu Kosovo aşa cum e, chiar dacă nu îl recunoaşte. Toată lumea din Kosovo crede că Grecia le recunoaşte paşapoartele, pentru că aşa a scris în presă. De fapt, Grecia a dat un comunicat în care zice: acceptăm actele emise de autorităţile de la Priştina. Înţelegeţi şmecheria? „Acceptăm“, nu recunoaştem. „Autorităţile de la Priştina“, nu Kosovo. Au făcut conferinţă de presă: haideţi, veniţi în vacanţă la noi cu paşapoartele voastre. Ambasadorul grec care e ambasador, dar nu ambasador în Kosovo s-a pupat cu prim-ministrul kosovar, presa i-a pozat. Toată lumea îi iubeşte pe greci. Toată lumea are probleme cu România. Jandarmii români au omorît doi manifestanţi (violenţi) în 2007 şi Bucureştiul nu a permis investigarea lor, i-a luat imediat acasă – aud povestea de mai multe ori. E fals, îmi zice oficialul român exasperat, i-am ţinut, după ce li se terminase turul aici, doar pentru fi investigaţi. Şi de ce nu spuneţi asta, de ce sînt numai informaţii şi percepţii negative despre România? Nu primesc un răspuns, altul decît cel implicit: cum poţi lucra cu un stat pe care nu îl recunoşti? De fapt, poţi lucra, eşti obligat să lucrezi, dar alegi să o faci pe ascuns.

România, de fapt, nu face nimic diferit de Grecia, doar că face pe ascuns. Ne-am prins urechile într-o logică diplomatică îngustă. Preşedintele Băsescu s-a făcut de rîs anul trecut cînd a refuzat să participe la întîlnirea de la Varşovia dintre preşedintele Obama şi liderii centrali europeni, pentru că acolo fusese invitată şi preşedinta din Kosovo. A spus atunci că următorul pas ar fi să stea cu liderii transnistreni la masă. Polonezii s-au enervat, americanii s-au enervat, nimeni nu a înţeles poziţia lui Băsescu – fuseseră respectate regulile deja acceptate tacit, în faţa doamnei din Kosovo scria doar numele ei, fără funcţie sau stat – se mai întîmplase asta la multe alte evenimente regionale. Şi mai jenant pentru noi: preşedintele Republicii Moldova a fost la Varşovia. Vasăzică, Bucureştiul nu vrea să creeze un precedent privind Transnistria, dar ţara căreia îi aparţine Transnistria de jure merge la Varşovia şi nu vede precedentul. Ne comportăm ca şi cum sîntem înainte de 2007, ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat.

Dar s-au schimbat multe. Acum a devenit clar că integrarea Serbiei în UE depinde de rezolvarea problemei din Kosovo. Iar prietenii Serbiei din UE, în primul rînd noi, ar trebui să ajutăm forţele europene de la Belgrad, nu să dăm naţionaliştilor apă la moară (pe logica: nu facem compromisuri că ne ţine România spatele în UE).

Sîntem în derută şi în defensivă. Presiunea pe Bucureşti dinspre Bruxelles e mare şi se va accentua. V-am dat exemplele de mai sus pentru a înţelege contextul în care am publicat săptămîna trecută un raport care a făcut oarecare valuri: „Să recăpătăm iniţiativa: Cum ajutăm Serbia şi Kosovo să se apropie de UE? – o analiză strategică a opţiunilor statelor UE care nu recunosc independenţa Kosovo“ (www.crpe.ro). Raportul este scris de mine împreună cu Jordi Vaquer i Fanés, directorul Barcelona Centre for International Affairs. Venim cu o reţetă pentru a ieşi din defensivă, de a deveni actori constructivi, inteligenţi şi pricepînd momentul (actualele negocieri Serbia – Kosovo – UE). Altfel, ne vom reauzi peste cinci ani, cu aceleaşi probleme, dar fără Băsescu. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.