Despre Obama plus nişte lideri balcanici şi moldoveni

● Săptămîna trecută, preşedintele Barack Obama a declarat că opinia sa faţă de căsătoriile între homosexuali a evoluat şi că în prezent le susţine. Pînă acum, poziţia oficială a lui Obama era că susţine uniunile civile între homosexuali, care permit acestora să aibă toate drepturile cuplurilor căsătorite, dar se opunea căsătoriei propriu-zise, pentru că aceasta are o simbolistică religioasă. Acum, Obama şi-a schimbat poziţia. Desigur, opinia preşedintelui a evoluat surprinzător de similar cu sondajele de opinie. În urmă cu patru ani, curentul anti-căsătorii era majoritar, drept pentru care candidatul Obama s-a pliat atunci pe sondaje. Acum, sondajele sînt mai amestecate: pentru majoritatea nu prea contează, pentru o minoritate pro-căsătorii capabilă de mobilizare este însă o temă foarte importantă. Cu alte cuvinte, electoral vorbind, a devenit mai avantajos să susţii decît să te opui dacă eşti la stînga spectrului politic (cei puţini care se opun vehement oricum nu te-ar vota orice ai face, majorităţii nu-i pasă, cei puţini care susţin vehement se vor mobiliza în favoarea ta). Cu alte cuvinte, candidatul Obama s-a pliat şi acum pe sondaje. Desigur, asta nu-l face un politician mic şi fără convingeri personale, cum s-ar întîmpla cu alţi politicieni care îşi schimbă opinia în funcţie de sondaje. În cazul Obama, este o dovadă că e deschis la minte şi are curajul să abordeze teme noi (dar am promis într-o dispută cu un cititor că nu mă mai plîng de părtinirea presei în favoarea lui Obama, deci mă opresc aici).

● Schimbăm cadrul şi peisajul. Republica Moldova (RM). Care de vreo cinci luni este prinsă într-o dezbatere despre legea antidiscriminare. Povestea trebuie luată mai din urmă, ca să fie înţeleasă. La începutul lui 2011, Republica Moldova a convenit cu Uniunea Europeană un Plan de Acţiuni privind ridicarea vizelor. Acest Plan este un document complex, care cere reforme serioase ale statului, de pildă, o demilitarizare a Ministerului de Interne (condus încă de foşti generali sovietici), un sistem complex de luptă cu traficul de persoane, reformarea instituţiilor care luptă cu corupţia. Între multele asemenea schimbări, era şi o lege antidiscriminare. Practic, trebuia ca RM să interzică discriminarea în funcţie de etnie, sex, religie, vîrstă şi orientare sexuală şi să creeze o instituţie autonomă care să sancţioneze asemenea cazuri de discriminare. Guvernul a făcut un proiect de lege, apoi l-a îmbunătăţit împreună cu nişte experţi europeni şi apoi l-a trimis la Parlament. De aici a început nebunia.

● „Noi nu primim homosexualii şi lesbienele în Partidul Liberal-Democrat. Şi cum la noi în partid vin doar tineri de orientare normală, noi mai întîi îi verificăm. Dacă sînt homosexuali, ei rămîn în Partidul Comuniştilor. Noi îi verificăm întrebîndu-le prietenii“ – asta a fost o declaraţie a deputatului Petru Vlah, membru chiar al partidului premierului Vlad Filat. La rîndul său, Partidul Comuniştilor a tot organizat manifestaţii împotriva homosexualilor. O declaraţie a lui Vladimir Voronin la un asemenea miting: „Ei vor să aducă aceste spurcăciuni de homosexuali şi să înrădăcineze acest cult la noi în Moldova. Noi trebuie să spunem un categoric «nu» acestor prostii şi să nu le permitem să facă aceste prostii. Fiecare localitate să-şi declare independenţa faţă de aceste prostii pe care ni le aduc din Europa“. Şi, într-adevăr, chiar au fost localităţi în Republica Moldova care şi-au declarat independenţa faţă de cultul homosexual (orice ar însemna asta). Consiliul Local din Bălţi, al doilea oraş al ţării, a votat o asemenea decizie, prin care interzice manifestările homosexuale în oraş, indiferent care va fi poziţia guvernului central. Televiziunea NIT a PCRM a exprimat poziţia cetăţenilor indignaţi faţă de homosexualizarea ţării (orice ar însemna asta). Episcopul de Bălţi, Marchel, a devenit o vedetă publică, opunîndu-se şi el homosexualizării.

● Practic, a început o sarabandă a declaraţiilor de apărare împotriva „homosexualizării“. Ceilalţi lideri din Alianţa pentru Integrare Europeană au început şi ei să spună că asta e împotriva valorilor ţării, că nu se poate aşa ceva. Practic, a părut că asta e treaba personală a lui Filat. Guvernul a retras proiectul de lege „pentru consultări“. Şi părea că situaţia e într-un punct mort.

● Bun, care-i totuşi legătura cu Obama? La el este vorba despre căsătorii între homosexuali, în RM nici nu e pe aproape să se discute un asemenea subiect, proiectul respectiv de lege este doar pentru interzicerea discriminării. Legătura e dată de sondaje. Cum de au sărit aşa politicienii din RM, aproape toţi pe un punct minor dintr-o lege totuşi de importanţă secundară faţă de interesul major al scăpării de vize? Gîndiţi-vă la următoarele cifre: doar 14% din populaţia RM afirmă în sondaje că ar accepta homosexuali ca vecini, doar 10% i-ar accepta ca prieteni şi doar 4% ar accepta o înrudire cu un homosexual.

● Am intrat adînc în subiectul acesta cu antidiscriminarea pentru că am fost parteneri într-un proiect cu o organizaţie de la Chişinău – Asociaţia pentru Politica Externă. Am evaluat ce a făcut guvernul moldovean din Planul de Acţiuni. Acest Plan este împărţit în două faze, iar evaluarea noastră arată că guvernul a îndeplinit 86% dintre acţiunile la care s-a angajat în faza I (cine vrea amănunte, raportul detaliat este pe site-ul www.crpe.ro). Marile restanţe sînt în zona antidiscriminare şi lupta cu corupţia. Recomandarea noastră pentru Comisia Europeană este să permită trecerea în faza a doua a Planului de Acţiuni, rămînînd oricum o monitorizare strictă pe cele două teme şi în această fază. Argumentele în raport. Dar cînd am început cercetarea, am avut ideea de a plasa Republica Moldova într-un context comparativ. Concentrarea dezbaterii publice de la Chişinău doar pe tema antidiscriminare dădea impresia că s-a apucat UE să pună criterii ciudate Moldovei. De fapt, concentrarea a fost doar pe tema homosexualilor, pentru că pe celelalte criterii de discriminare s-a vorbit foarte puţin – a mai fost ceva rumoare pentru că nu se permitea înregistrarea cultului musulman, dar asta s-a rezolvat rapid. Deci, am dat o raită prin regiune, anume prin Balcanii de Vest – şase ţări de acolo au trecut prin procesul de ridicare a vizelor în 2009-2010. Ne-am pus pe citit rapoarte, articole şi să dăm telefoane pe la cunoscuţi din Balcani, să aflăm cum a fost acolo. Aţi putea ghici care a fost cea mai delicată temă şi printre ultimele condiţii îndeplinite în ţări ca Serbia, Bosnia, Albania, Muntenegru, Macedonia? Exact: legislaţia antidiscriminare. În Serbia, guvernul a trimis un proiect de lege în parlament, au urmat proteste publice şi guvernul l-a retras. În Bosnia, prelaţii catolici, ortodocşi şi musulmani s-au înţeles (şi ei nu prea se înţeleg defel în Bosnia) pe tema asta şi au făcut front comun. Am prezentat această perspectivă comparativă şi povestea antidiscriminării în Balcani într-o conferinţă de presă la Chişinău şi ziariştii păreau foarte amuzaţi de coincidenţă. Şi, culmea coincidenţei, imediat după ce am terminat conferinţa noastră de presă a trebuit să predăm sala… episcopului Marchel, care avea de dus o nouă rundă în lupta cu homosexualizarea ţării. A fost un moment de maximă ironie.

● Deci, ce-i face pe politicienii din Moldova, Serbia, Albania, Bosnia să fie atît de previzibili, să urmeze aceleaşi pattern-uri? Exact ca în cazul lui Obama: sondajele. Politicianul comun, ordinar, banal trebuie, într-o democraţie, să se plieze pe ce crede majoritatea. E aproape un blestem al democraţiei. Desigur, politicienii de geniu, gen Reagan, conduc ei majoritatea într-o anumită direcţie şi schimbă datele dezbaterii. Dar ăştia sînt rari.

http://www.facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE